si eu de ce ma mir?

respect reciproc sau ce facem aici?

Pana cand profesorii nu vor arata elevilor acelasi respect pe care ei il asteapta de la copii, degeaba speram ca lucrurile sa mearga mai bine!
N-am inteles niciodata de ce curtea scolii in care profesorii isi sorb cafeaua la tigare este cu trandafiri-copaci-bancute-n-iarba-verde iar curtea in care copiii isi petrec pauzele sau pe unde intra in scoala arata de parca ar fi abandonata: asfalt crapat, un fir de verdeata nu-i pe acolo, o bancuta sa iti mananci sandwichul in pauza, apa cade cu galeata din burlane prea scurte, iarna turturi amenintatori imi dau palpitatii, la intrarea in curte, ori de cate ori ploua se formeaza o Mare, gunoaie aruncate peste tot, in curte si pe langa gardul scolii …

Nu, copiii nu vor avea de la cine sa invete respectul ….

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

de 3 ori rusine

Mor de rusine ca mi-a fost rusine de (eventuala) rusine a unei mamici de la clasa Sarei – care manca seminte in fata scolii si scuipa cojile pe jos – sa-i spun elegant ca nu-i … „elegant” ce face!

(Asta dupa ce ieri in parc m-au apucat crizele cand o alta mamica – din alea moderne cu carucioare smechere, de fac cluburi in parc unde isi lauda odraslele de 9 luni jumate cate stiu deja sa faca! – a aruncat tigarea aprinsa in tufa de langa banca pe care hodineam eu.)

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

la scoala ca la plaja

2 domni bine, inalti ca bradu’, ten masliniu, parul dat pe spate, isi astepta odraslele langa gardul scolii, povestind, fumand
un chistoc fumegand zboara peste trotuar, pe langa mine si aterizeaza langa trotuar; ma uit la barbatii bine, ma uit la chistoc, oftez, tac, chistocul fumega
mai trec 5 minute, 2 chistoace fumegande trec peste trotuar, trec pe langa mine in viteza si aterizeaza intr-o balta de langa trotuar: fsss! macar astea s-au stins
cand nu ma mai pot abtine ii intreb: daca le place mizeria pe care o fac, daca le place ca pustii lor vor trece spre scoala pe o plaja de chistoace, daca nu cred ca aruncatul chistocului pe jos e un exemplu prost pentru copii, chestii d-astea plictisitoare
– Hai, ca tu te plictisesti! Sigur esti din aia care au votat cu Iohannis! Pai si-n Germania poti sa arunci chistoace pe jos!
duceti-va in Germania, poate asa scapam de voi, nespalati care sunteti!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

bomboane pt cine nu le vrea

Stiti gradinita aia minunata unde toate merg ca unse (fara sa fie unse) si unde studiaza plozii mei? Da, gradinita noastra preferata, chiar ea, in prag de terminare, ne-a tras o palma.
Asa ca 2 persoane – nu spui nume – care au fost selectate sa primeasca un parlit de cadou de sfarsit de an de la cativa parinti din grupa Sarei au refuzat cutiuta cu bomboane pe motiv ca isi pot permite sa isi cumpere singure. Foarte bine, ma bucur pentru ele, nu toata lumea isi permite o cutie cu bomboane de calitate! Intrebarea este daca asteptau cumva un cadou pe care nu si-l pot permite?
E drept ca o cutie cu bomboane e un cadou mic, mic spre foarte mic, dar cadoul il dai cat poti, cat vrei, cat simti, este o atentie, il primesti – multumesti – si ti-l bagi in fund daca nu iti trebuie. Sau il refuzi frumos din start, fara sa verifici intai ce este in punga sau eventual dupa ce ai mancat bomboanele spui ca de fapt nu iti trebuiau – asa nu.
Stiu ca cele 2 persoane nu asteptau un cadou de la copiii nostri care terminau gradinita ca sa le dea cine stie ce beneficii la schimb, stiu ca s-au purtat frumos cu copiii desi nu am dat niciodata cine stie ce cadouri de sarbatori sau fara alte ocazii, stiu ca daca ne mai intorceam putin buzunarele pe dos reuseam sa mai punem 3 lei sa cumparam o cutie cu bomboane MAI MAREEE, dar totusi, acest gest ne-a lasat un gust amar pe ultima suta de metri!
Eh, uitam noi, nu-i bai, dar bomboane nu mai dam!

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

ura de dupa sedinta

Am avut sedinta cu parintii la gradinita. Am fost informati cum ne vom afunda mai departe in mocirla. Nu sunt in stare sa aleaga binele de rau. De aceea: pentru ca nici noi nu am fost in stare sa alegem binele de rau – atunci cand i-am ales pe ei!

Asa ca a incoltit o idee geniala in capul nulitatilor: eradicarea coruptie prin eradicarea serbarilor de Craciun. Nu mai e serbare -> nu mai vine Mosu -> nu-i mai aduce Doamnei cadou! Logic, nu? Toata lumea fericita.

Si pentru parintii rupti in fund care fumeaza un pachet de tigari pe zi sau macar beau zilnic o bere la 2l sau nu pot merge la serviciu cu mijloacele de transport in comun sau cumpara copiilor ultimele tricouri cu pisica aia roza Hello, tineti minte: fondul clasei nu a imbogatit nici un profesor care isi merita numele, ci doar i-a ajutat pe copiii nostri sa-si imbogateasca cunostintele sau sa aiba un trai mai decent in cele 4-8 ore petrecute la scoala. Asa ca nu va mai chitrositi la 40 de bani/ zi, ca stiti vorba aia, zgarcitul mai mult pagubeste …

Hai sa facem, totusi, deosebirea intre a solicita – de catre cadrele didicatice sau a oferi – de catre parinti, sume de bani sau cadouri pentru a obtine atentie si note bune si a multumi unui dascal pentru ca isi face datoria cu responsabilite si dragoste de copii si meserie. Ne povestea educatoarea ca au fost interogate ore intregi, ca au trebuit sa declare daca si ce cadou au primit de Craciun si au fost verificate daca zic adevarul intrebandu-le pe fiecare ce cadouri au primit colegele – lucru care mi-a amintit cu neplacere de „fenomenul Pitesti”. M-am simtit prost pentru cum s-o fi simtit ea in acele momente.

Nu ma iau de indivizii care pretind ca sunt dascali si fac o afacere din spagi, nici de parintii care intretin spagaria ca sa ajunga si progenitorile lor Pontagiatori, nu ma lamentez de salariile de cacat ale profesorilor si evident tac cand vine vorba despre cei din fruntea tarii. Ma doare creierul si gura.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

90 te provoaca sa citesti!

Singurul lucru bun care ti se poate intampla cand trebuie sa astepti in picioare aproape o ora autobuzul 90, intr-o statie fara un cui in care sa te sprijini macar, cand afara ploua maruntel. Daca tot am la dispozitie atata timp, de ce sa nu profit sa termin (de citit) un roman inceput acum cateva luni? N-am mai citit Huxley din tinerete, am descoperit un roman de-al lui care nu mi-a cazut in mana pana acum. Si am constatat cu placere ca ma incanta Huxley de-o potriva la 40 de ani, ca si la 20!
(In autobuz am ascultat muzica stereo de la doi pusti cu casti, in stanga se auzea vag un bazait, din dreapta reusea sa iasa din casti mai mult si mai ingrozitor, deci! Controlorul avea geaca brodata multicolor cu Harley Davidson)

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

juma de euro + TVA

Vodafone mi-a oferit un super abonament: 150 minute in retea + 15 nationale + 150 smsuri, totul la numai jumatate de euro + TVA, pentru 12 luni. Asta dupa ce firma a trecut cu catei cu purcei la Orange si doar un singur numar a ramas la Vodafone.
Pentru ca Vodafone nu a dorit sa ne ofere nimic inainte de portare. Ba chiar ne-au propus ceva mai prost decat aveam, ca cica nu mai puteau sa ne pastreze abonamentul nostru vechi. Decat dupa ce am plecat, au venit si ei si au zis, evident intr-un mod mai elegant decat mai jos: bine ma, dar voi chiar v-ati suparat ca nu am vrut sa va dam nimic pentru aproape 10 ani de loialitate si va carati? uite, daca ne spuneati ca asa de tare va deranjeaza, va dadeam si noi una alta pana la urma. Ei… prea tarziu. Si cand ma gandesc cate procese de constiinta ne-am facut ca renuntam la o colaborare de atatia ani doar pentru un abonament mai bun la un pret mai mic. (acum ne chinuim cu semnalul Orange, care aici e, aici nu mai e, aici iar e putin, aici nici sa-l tai nu mai apare!)
Asa ca pentru ultimul numar, Vodafone ne-a oferit marea cu sarea. Chapeaux, nimic de comentat! Dupa schimbarea abonamentului am transferat numarul pe PFA-ul meu, urmand sa pastrez toate aceste minunate beneficii pentru 12 luni. Prima luna a fost totul perfect. A 2-a luna, ma pomenesc ca am un abonament de 3 euro + TVA si doar 20 minute (si alea, in retea).

– ALO, Vodafone, UNDE este SUPER abonamentul meu?
– Pai sa vedeti, ati cerut Dvs. sa vi-l schimbe.
– a? (atat am putut sa articulez in primul moment!) Adica eu am sunat la Dvs. si am zis dati-mi un abonament mai prost la un pret mai mare? Nu vi se pare ceva ciudat?
– Mi se pare, dar in data de 30 august, ati vorbit cu un consultant de-al nostru si ati solicitat schimbarea.
Incepusem sa ma indoiesc de discernamantul meu, adica pe 30 a fost ziua Mariei, poate (desi sunt sigura ca nu am baut!) ma prinsese euforia petrecerii in familie si un acces de generozitate fata de Vodafone, am decis ca am un abonament prea neprofitabil pentru ei si e momentul sa „arat ca imi pasa!” Totusi, am insistat ca nu am solicitat eu asa ceva.
– Vom verifica si va va suna persoana cu care ati discutat.
– Ma va suna persoana CU CARE NU AM DISCUTAT!
– Va va suna persoana cu care ati discu …
– CU CARE NU AM DISCUTAT!
– Va va suna si veti discuta.
Trece vreo ora si ma suna un domn de la Vodafone, ma ia tare:
– Buna ziua, sunt dl. Cutarica de la Vodafone. Sustineti ca nu ati solicitat schimabarea abonamentului?
– Sustin, Dvs. vi se pare normal sa …
– Deci sustineti! Dati-mi adresa Dvs. de email sa va trimitem inregistrarea!
O dau si astept. Acum deja analizam teoria conspiratiei, cum Vodafone, pentru 2,5euro face inregistrari false, cum o sa trebuiasca sa ii dau in judecata (ca tot sunt deja antrenata cu chestiile astea), cum se poate asa ceva…
Peste cateva ore suna dl. Cutarica de la Vodafone.
– Ne cerem scuze, nu exista nici o inregistrare!
O bila alba pentru Vodafone, o fi fost o greseala, o fi fost o incercare de furaciune, cert este ca au recunoscut ca nu exista o cerere in acest sens. Eu prefer varianta cu greseala, poate si ei au sarbatorit-o pe Meri pe 30 august, mai cu chef!
– Atunci as dori inapoi abonamentul meu.
– Va trimitem pe email variante de abonamente sa va alegeti ce va avantajeaza mai mult.
– Am ales deja, as dori abonamentul meu inapoi.
– Da, dar sunteti sigura ca este ceea ce doriti?
– Sunt.
– Da, dar as vrea sa vad contractul pentru acel abonament.
– Iata-l!
– OK, in 48 de ore il aveti inapoi.
– Multumesc, sunteti grozavi, extraordinar! Entuziasm, vedeti ma ca nu sunt tocmai negri, i-am judecat gresit!
Trece vreo saptamna, eu tot prelungeam cele 48 de ore ca poate sunt mai lungi, ca poate sunt mai late, entuziasmul meu se topeste cu ora ce trece, abonamentul ciu-ciu. Pana la urma sun si aflu ca de fapt cele 48 de ore se termina fix peste o luna de la ultima factura.
Nu mai conteaza ca dl. Cutarica a zis ca imi ajusteaza el abonamentul daca este cazul (?) si vorbesc cumva in luna cu abonament de 3 euro cat as fi putut vorbi in luna cu abonament de juma de euro. Luna aceasta mi-am recapatat abonamentul. Dar un gust amar amar mi-a ramas, chiar daca inca 10 luni voi putea profita de 170 minute pe luna la doar juma de euro+tva.

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Imi pare rau, nu ne pot ajuta!

*7777
…
Aceasta convorbire poate fi inregistrata…
– Buna seara, sunt Cristina, cu ce va putem ajuta?
– Buna seara, sunt Emilia si am vazut un canal deschis.
– Imi trebuie numar si strada.
– Nu stiu, eram in trecere, nu cunosc zona. Este la Piata Delfinului.
– Atunci nu va putem ajuta, Piata Delfinului e mare!
– Ma gandeam ca daca va explic …
– Daca aflati numarul si strada puteti reveni.
– Daca nu, sa cada careva in el, are vreo 4m adancime…
– Multumim, va mai asteptam.

Mergeam cu copiii spre parc si Alex in goana mare se indrepta spre o gura de canal deschisa. Gandind ca ii speriu si ii invat sa fie atenti ne apropiem toti 3 sa ne uitam la canal: avea cred ca vreo 4m adancime si pe fundul lui se vedea apa – asta poate fi bine, nu-ti spargi capul in cadere! M-am speriat insa pe mine si m-am invatat sa fiu si mai atenta!
Am cautat juma de ora unde se anunta un canal fara capac si cand in sfarsit am descoperit eram de mult in parc, asa ca nu mai puteam afla strada si numarul.
Pe domnisoara de la Apa Nova o doare insa in cot, n-a facut nici cel mai mic efort sa afle unde este canalul deschis, sa dea o mana de ajutor. Ma gandesc ca poate are norocul sa mearga maine seara, cand nu va mai fi de serviciu, in vizita la un prieten care locuieste la Piata Delfinului, pe strada si la numarul cu pricina, sa faca o baie la picioare!

Ps: gurile de canal fara capac pot fi „reclamate” la Apa Nova la numarul de telefon *7777 sau 021-2077777. Sa stiti musai strada si numarul, caci altfel nu merge!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather