Nimic care sa ma inspire sa scriu cate ceva aici  – numai atat cat sa nu pierd obisnuita – nu se intampla in viata asta a mea; iar atata imaginatie cat sa scriu ceva ce nu s-a intamplat niciodata nu am.

Sara a fost bolnava, acum este mai bine, m-a tinut nopti intregi nedormita, plangand plangand fara sa stie nimeni de ce (probabil dintii, ii tot ies masele, are cicatrici acolo unde s-a spart gingia sa iasa coltii) eu sunt racita si nu mi-e tocmai bine, Cristi este plecat mai tot timpul si asta nu e grozav – deci chestiile astea chiar nu ma inspira! Le scrii sec pe hartie si asta e!

Si nici nu pot sa scriu aici ca intr-un “jurnal intim”, ar avea posibilitate prea multa lume sa afle prea multe lucruri, hm, poate nu tocmai demne de aflat.

Asa ca, nu imi mai ramane decat – daca simt o nevoie arzatoare sa scriu ceva – sa povestesc si eu una alta din trecutul tumultos. Nu? Da.

Despre munte am zis ca voi scrie si … zis a ramas.

Despre mare, nu prea m-a pasionat, as putea sa scriu aici ceva dar ma mai gandesc … desi cred ca daca aleg doar partile decente, ar merge …

Despre fosti iubiti, as putea, asta este o idee, doar ca as epuiza repede subiectul.

Despre scoala, facultate, nu prea cred, decat partea in care nu eram la scoala, facultate, aia e interesanta, dar e mai bine sa nu stie toata lumea ce faceam eu in timpul liber sau in timpul pe care mi-l eliberam cu forta.

Despre despre despre, s-ar gasi ceva de scris, timp sa fie si memorie buna!

Si a propos de scris, Sara mi-a luat toate agendele la verificat asa ca toata casa este plina cu agendele mele. Eu nu arunc agendele, intotdeauna gasesti ceva util in ele: un nume, un telefon, o amintire, un calcul.

Am gasit niste insemnari, de pe vremea cand ma hotarasem sa scriu despre fiecare om cu care pierd ceva timp, cateva cuvinte. Foaarte interesant, citesti dupa 10 ani despre un om pe care l-ai vazut o singura data in viata, poate imi amintesc de el, in cele mai multe cazuri nu imi amintesc …

Uite de exemplu ce scria acolo: “ Gabriel Pop, se pare ca ne cunosteam, eu nu imi amintesc […], stia unde lucrez, cum ma cheama, unde stau si poate si altele. Blond, uratel, slab, […] are pasiunea de a aduna date despre oameni si a le pastra in dosare – stiu si eu, o fi fain. El mi-a dat ideea sa-mi notez despre persoanele pe care le intalnesc”. Deci iata cum mi-a venit ideea aceasta! Dar nu a tinut decat vreo 10 persoane. Nici acum nu am reusit sa imi amintesc cine este el, asa cum nu imi aminteam nici acum 10 ani! (Bu-hu-hu, asta e paranormal!)

Apoi mi-am amintit ca pe vremuri desenam (mai am un singur desen facut cu mouse-ul pe PC, uitat intr-o agenda), scriam niste chestii care s-ar putea numi poezii, citeam o groaza, ma intrebam de ce e lumea asa cum e si nu e altfel …. Doamne, avem timp, acum, cat Sara isi doarme somnul de dupa amiaza (singurele minute de liniste, in afara de cele de seara foarte tarziu), dau 2 emailuri, fac 3 plati, gasesc musai macar o greseala facuta de Mirela, ii dau 5 telefoane lui Cristi sa il conving sa sune un client pe care nu vrea sa il sune si nu il conving, matur, spal, sterg si ma panichez ca imediat se trezeste Sara si eu nu i-am pregatit pranzul. Iar daca vreau sa citesc Strania poveste a lui Benjamin Button, imediat imi pune Cristi filmul The curious case of BB, ca sa nu mai fiu nevoita sa pierd timpul citind!

Si in plus am gasit niste insemnari si despre fostii iubiti, asa ca daca imi vine cheful sa scriu despre ei, pot sa imi improspatez memoria de acolo – pana cand nu face Sara agendele praf.

Interesant este ca de cand l-am cunoscut pe Cristi, dragul meu sot, nu mai citesc (decat contracte), nu mai scriu (ba uite ca mai scriu!), nu mai desenez (doar Sarei cocosi, pisici si case mutilate), nu mai haladuiesc (decat volens nolens prin parc dupa Sara), probabil ca am o pasiune foarte mare pentru el care mi-a acaparat toata atentia si tot timpul din lume ….Asta e! Sigur!

by