in practica, teoria ne omoara

Stiti plasturele ala de se pune pe limba ca sa slabesti – cica nu poti manca nimic de durere si atunci evident ca slabesti! Costa ceva bani sa faci asta si in plus, exista si riscul sa se infecteze si sa nu mai ai nevoie sa mananci nimic niciodata – doar te-or manca viermii pe tine – da’ cui ii pasa daca viermii se ingrasa?
Pe mine ma dor 4 masele, stanga sus, stanga jos, dreapta sus si dreapta jos – deci acoperire 100%. Gratis, fara plasture, nu pot manca nimic de durere, asa ca ar fi civilizat din partea mea sa profit de superoferta si sa slabesc (ba chiar am reusit juma de kil in 2 saptamani). Cum ajung la dentist, cum nu ma mai doare nimic. Poate spaima ca o sa ma coste reparatia maselelor cam cat costa sa-ti pui pe limba un plasture de slabit imi ia durerea cu mana! Asa ca doamna dentista m-a trimis la profesionistii de la F.M. Medident sa imi fac o radiografie la toti dintii, sa gasim sursa raului!
Ma prezint la FM Medident, clinica la Unirii, cu trimiterea de la dentista in dinti (in aia buni); de la usa am fost preluata de zeci de domnisoare dragute si amabile care mi-au luat hartia si m-au poftit sa ma asez in asteptarea iradierii pe unul din zecile de scaune din fata intrarii. Nu apuc sa pun fundu’ jos ca deja imi vine randul.
Va rog sa va dati cerceii, lantisoarele, inelele jos.
Imi dau cu chiu cu vai cerceii jos, ii pun in plic.
– Ati scos tot? Nu mai aveti si alte bijuterii?
– Tot!
Dupa ce se asigura ca nu mai e nimic de scos continua interogatoriul facandu-si de lucru prin cabinet. Eu casc gura in jur si ma gandesc aiurea.
– Sunteti gravida?
– Teoretic nu.
Se intoarce brusc spre mine:
– DA, NU sau NU STIU?!
– Atunci NU!
– Dar de ce ati zis teoretic?
– Pentru ca asta este – teoretic.
– Conform normelor europene, daca exista si cea mai mica probabilitate sa fiti gravida, chiar si de 0,000..1%, nu avem voie sa va facem radiografie.
– Semnez ca nu sunt gravida si ma iradiati pe propria mea raspundere.
– Nu se poate, va trebuie 3 semnaturi, a dumneavoastra + medic ginecolog + … (am uitat cine mai trebuia sa garanteze, poate un martor, de exemplu vecinul care are camerele din curtea lui indreptate sprea casa noastra si ne-a tinut sub observatie si stie tot ce am facut in ultima luna!)
– E, doar nu o sa ma duc la doctor sa imi fac analize de sange, dati-mi hartiile va rog frumos, ca nu mai fac radiografie.
– Asteptati putin!
Astept putin, intra o alta doamna:
– Intreaba-o tu pe doamna daca este gravida, ca mie mi-a raspuns teoretic nu.
– Buna ziua, sunteti gravida?
– NU! spun hotarat, dupa care bolborosind in barba adaug … daca asa este rapunsul corect!
– Atunci de ce ati spus teoretic nu?
– Pentru ca teoretic asa este!
– Conform normelor europene, daca exista si cea mai mica probabilitate sa fiti gravida, chiar si de 0,0000…1%, nu avem voie sa va facem radiografie.
– Deci NU SUNT! Daca puteti sa imi faceti radiografia bine, daca nu, pot sa plec.
– Asteptati putin!
Astept putin in timp ce pleaca doamna nr. 2. Mai astept putin.
– Ce asteptam? o intreb pe doamna nr. 1 care statea langa usa si din cand in cand se uita afara.
– Numai putin, va rog!
Secret total! Astept dar incep sa ma impacientez, de ce ma tot pun astia sa astept si nici nu stiu ce astept?
In sfarsit, vine o doamna muulta, cam asa, cat usa. Intra, inchide usa cu grija si se aseaza in dreptul usii. Nu mai tin minte daca si-a indepartat picioarele si si-a incrucisat mainile peste piept, dar acum parca asa mi-o amintesc! Ma apuca o tzara de panica, daca astia vor sa ma sechestreze pana cand recunosc?!
Doamna nr. 1 o informeaza pe doamna nr. 3:
– Doamna spune ca teoretic nu este gravida.
– Deci, [pauza de 7,31 secunde] sunteti gravida? ma intreaba doamna nr. 3 clar rar si raspicat, ca un robotel urias.
– NU!
– Atunci de ce ati spus teoretic nu?
– Deoarece, aceste este adevarul. TEORETIC NU. NU am planificat, am avut grija, ne-am prote …
– Nu ne intereseaza viata dumneavoastra personala, ma intrerupe clar rar si raspicat robotelul urias. Conform normelor europene, daca exista si cea mai mica probabilitate sa fiti gravida, chiar si de 0,00000…1%, nu  …
Deja nu ma mai intereseaza nici pe mine bunele maniere: – … nu aveti voie sa imi faceti radiografie! Da, am aflat deja cum e cu normele europene! „Teoretic NU” este un raspuns corect; puteam sa spun NU si plecam linistita de aici, chiar daca poate eram gravida. Apoi am spus NU si nu ati fost multumiti. Ca sa fiu sigura, ar trebui fie sa astept sa imi vina menstruatia, desi TEORETIC pot fi gravida si peste menstruatie sau, daca nu vine, sa mai astept inca vreo 2 saptamani sa-mi fac nenorocitul de test barza – adica pana cand imi cad toti dintii; sau sa umblu pe cine stie unde sa imi fac analize de sange, ceea ce este exclus! Dati-mi hartia va rog frumos sa pot pleca, ca am pierdut destul timp.
Doamna nr. 3 se intoarce incet ca un robotel urias, ia hartia de un colt si mi-o inmaneaza. Adio!!! Prea mult profesionalism a stricat.

PS1: Nici pana in ziua de azi nu mi-am facut radiografia, desi intamplarea de mai sus se intampla acum mai bine de o saptamana.
PS2: La Hipocrat2000 preturile sunt mai mici, iar clinica este mult mai aproape de mine.
PS3: in discutiile cu diverse persoane, medici sau nu, am fost acuzata fie ca mi-am batut joc, fie ca sunt cam proasta ca nu stiu daca sunt gravida, oricum nu era (de) bine de mine; cum o fi, dar mie mi s-au parut cel putin exagerati; si sa ma puna sa imi dau intai jos o eventuala tona de bijuterii si abia apoi sa incepem polemica? – asta e fost prea de tot!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Herpangina nr. 2

De parca nu ar fi de ajuns marea debarasare, de parca nu ne-ar ajunge bubele Sarei, de parca de o saptamana nu am reusit sa mai ajung la dentist cu maselele mele nenorocite, de parca soarele nu ar arde destul … l-a lovit si pe Alex herpangina – febra si bubele din cerul gurii. Parca totusi, deocamdata, reactioneaza mai bine decat Sara.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Marea debarasare – herpangina

Dupa ce ca nu am cu cine sa las copiii ca sa pot continua eficient marea debarasare si ii tarasc dupa mine peste tot, m-am trezit cu o herpangina la Sara  – asta am decis ca are, dupa ce am trecut prin toate presupunerile, in ordine: scarlatina, angina pultacee, stomatita ….
Asa ca dureri de cap, febra peste 39, vomitat, dureri de gat … si acum bube, multe bube in gat si cateva in gura, cu urlete de durere, zi si noapte. Evident, nu poate manca, bea doar cu chiu cu vai si nu vrea sa ia nimic sa ii indulceasca durerile – asta-i Sara!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Marea debarasare – surpriza

Am scos carte cu carte, CD cu CD, hartiuta cu hartiuta si am ajuns la felicitare.

20130615-225627.jpg
Arata tare bine in plicul albastru asa ca am desfacut-o curioasa. Si a fost precum zice urarea:

20130615-225849.jpg

(Mi-am amintit ca o pregătisem sa o dau cadou in vara lui 2011, dar pana la urma am luat un alt cadou si apoi am uitat de felicitare. De 2 ani ma așteaptă sa imi facă o surpriza!)

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

culorile de Înălțare

Astăzi este sărbătoare – pentru creștinii de rit bizantin – Înăltarea Domnului, așa că în fața Bisericii Bălăneanu-Iancu Nou se adunase de dimineață o mulțime colorată să primească una-alta de la credincioșii binevoitori și darnici. Era acolo și domnul cel nebună, gătit special de sărbătoare; fusta peste blugii jerpeliți, rujat, cu obrajii puternic artifical îmbujorați și … cred că astăzi avea un batic nou – colorat! Aștepta cuminte în fața porții, cu poșeta pe braț. A ieșit în fugă din curtea bisericii o țigăncușă colorată și veselă – îmbracată sărbătoresc cu pantofi cu toc, negri, măsură nepotrivită, neasortați la blugi albaștri sumecați până la genunchi și fustița roz – veselă și zburdalnică.
Se oprește brusc în fața domnului cel nebună, îl măsoară și constată:
– Hai că arăți bine! Ești frumos astăzi!
– Frumoa! Sunt FRUMOASĂ! răspunde El-care-se-crede-Ea aranjându-și cu grație o suviță scăpată de sub baticul cu multe culori și țuguindu-și buzele înroșite.
– Frumooaasăă! Biiiineee! acceptă copila și fuge mai departe să-i complimenteze și pe alții.
Din fugă, i-a aruncat și Sarei o laudă: – Ceeee rochiță frumoasă aaai! I-a crescut inima Sarei, care își purta cu mare atenție rochia multicolor înflorată lungă până în pământ, peste bălțile de pe bulevard.
– Ai văzut că i-a plăcut rochia mea!!!! Mama, dar de ce era mai neagră fetița?

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

am pierdut copilul in parc

Astazi am pierdut-o pe Sara in parc. Prima experienta de acest fel. M-au trecut 1000 de ape si deja faceam scenarii de groaza. Nu-mi venea sa cred ca in 2 minute cat nu m-am uitat dupa ea a reusit sa dispara de tot. Nu imi venea sa cred ca nu este la locul de joaca. Nu imi venea sa cred ca ar fi plecat. La prima tura eram relaxata, sigur este pe sub vreun tobogan. La a 2-a deja m-am emotionat. La a 3-a eram panicata in sinea mea. Apoi am acceptat ca nu este acolo si am pornit prin parc sa o caut. Am gasit-o repede, plecase sa ne caute caci nu ne mai vedea, noroc ca am intuit cam in ce parte s-ar fi indreptat (discutaseram inainte ca vom pleca la „sport”), dar de fapt norocul adevarat a fost ca nu este mare parcul si ca de ani de zile de cand il frecventam ne cam cunoastem din vedere cu vanzatorii ambulanti care mi-au aratat unde este Sara si au alertat tot parcul; am depistat-o cu greu, tricoul ei rosu nu se zarea din cauza ca era inconjurata de vreo 10 oameni mari, care aveau dispozitie de la Doamna Vanzatoare sa nu o lase nicicum sa plece mai departe. Sara plangea, dar s-a linistit repede, as zice ca si ea si noi am invatat ceva.
Multumim Doamnei Vanzatoare ca avut prezenta de spirit!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

din ciclul jandarmi si jandarmi si doamne plictisite

La Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de pe Ion Campineanu, urmand indicatiile unui jandarm micut si grizonat de la intrare, am urcat in fuga 3 etaje si am ajuns gafaind la camera 9 sa depun o cerere.
– Buna ziua, aici?
o voce feminina plictisita: – La usa din fata!
Astept la usa, intru, o alta voce feminina plictisita: – Aveti cerere? Pai daca nu aveti de ce veniti? Luati o cerere de la Domnul din stanga. Cum care domn, trebuie sa fie un domn! Si copie dupa buletin. Nu ma intrebati pe mine daca exista copiator in cladire, ce sunt eu, birou de informatii! Tot pe domnul intrebati-l, e treaba lui.
A, uite ca este si un domn! Un domn inaaalt, slaaab, cu par alb, in uniforma de jandarm gri cu grena. Imi da cererea, imi spune ca gasesc un copiator dupa colt. Dupa colt?!! ma minunez inca gafaind. Asta e, mai facem si sport! Domnul vine langa mine si imi cere buletinul. Ii spun oarecum rusinata ca nu trebuie sa se deranjeze ca voi cobora si voi urca din nou cele 3 etaje. Spune ca nu-i nici o problema si in jumatate de minut se intoarce cu o copie dupa buletin, facuta intr-o alta incapere, desi la doamna plictisita nr. 2 exista un copiator care parea functional. Ii multumesc cat pot de frumos si ma intreb cum as putea sa ma revansez, ma intreb dar nu il intreb, el ramane cu multumirea unei fapte bune, eu cu timp economisit. Depun actele, doamnele plictisite devin amabile si avem un schimb scurt de pareri si zambete.

(Ca sa stiti, daca vreti sa schimbati contul in care primiti cei 42 de lei alocatie copil, mergeti in cladirea respectiva, pe Ion Campineanu nr. 20, la etajul 2 (de fapt urci 3 etaje!), camera 9, luati cerere de la amabilul Dl. jandarm si o completati si o depuneti la una dintre doamnele plictisite – in functie de sector, impreuna cu copie certificat de nastere copil, copie buletin parintele care primeste alocatia, extras de cont pentru noul cont.)

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

copii dragi

Am mers cu autobuzul 311. Ma uitam la o doamna cu o figura placuta, cam de varsta mea, cu un baiat inalt si slab – cu vizibile dizabilitati. As zice ca era mama lui, dupa cum il ghida. Il trata pe baiat frumos, natural, fara menajamentele pe care eu as fi tentata sa i le ofer unei persoane cu dizabilitati. Zambea cumva absent catre o mamica cu un bebelus foarte mic intr-un carucior. Ma intrebam ce o fi in capul ei de mamica cu copil cu probleme, pe care il creste deja de ani buni. Am coborat la urmatoarea statie. La coborare aud o doamna spunandu-i copilului „Vezi, daca ai tipat, mergem pe jos acasa!” M-am intors sa vad daca glumeste sau chiar vorbeste serios, copilul avea sindromul Down, un baietel maricel si grasut, cum sunt de multe ori cei cu astfel de probleme. Am trecut strada in urma lor. Mama calca apasat si eu ma gandeam ca daca ai un copil pentru care trebuie sa lupti, nu ai decat optiunea sa calci apasat prin viata. La mijlocul soselei, am asteptam impreuna schimbarea culorii semaforului. M-am rezamat cu cotul de gardul refugiului si am pus un picior pe bordura. In fata mea, baietelul s-a asezat exact la fel si s-a intors spre mine zambind. I-am intors zambetul si a inceput brusc o conversatie: „Eu am 8 ani!” si s-a suit pe bordura. „Eu am 38 de ani!” „Aaa… 38, esti mai mica!” „Sunt, daca tu stai pe bordura! Iata, daca ma urc pe bordura, sunt mai mare!” „AAA… da!” a zambit cu gura pana la urechi. Am continuat convorbirea pana la culoarea verde, apoi i-am salutat si lasat. M-am gandit iarasi, ce o fi in capul ei?!
(Ce optiuni ai ca si parinte de copil cu dizabilitati (din nastere sau dobandite) mai mici sau mai mari? Sa te lasi prada disperarii? Sa te resemnezi si sa lasi soarta sa descurce ce-a incurcat? Sa fugi de el si sa il lasi pe unde poti? Sa nu te lasi doborat si sa lupti pana cand ii oferi maximum din ceea ce i se poate oferi, cu orice pret, cu ORICE pret!)

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather