Cand ai invatat sa imparti cu fratii

– Al, te rog frumos sa nu mai dai toata mancarea copiilor, daca vrei sa le dai si lor, o imparti cu ei, nu stai nemancat!

In fiecare dimineata cand il las la scoala ii fac instructia de rigoare; caci in zilele in care are inot vine acasa flamand pentru ca le da colegilor ba sandwich-ul, ba prajiturica sau ce mai are pe acolo; eventual le da pe toate!

Sa nu va inchipuiti ca are o sacosa cu mancare la el. Cand s-au intamplat cele de mai jos avea 2 jumatati de sanwich si 2 cm cubi de prajitura sa-l tina hranit pana pe la ora 14.

Asa ca atunci cand il iau de la scoala imi povesteste vesel – Mama, astazi nu am dat toata prajitura copiilor.

– Foarte bine, cu cine ai impartit-o?

– Am impartit-o cu …. sase colegi!

– … foarte bine!

 

(Mai deunazi “a reusit sa il convinga” pe un coleg care nu a fost in nici o excursie pana acum sa accepte sa ii platim noi excursia!)

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

despre

De vad mizerie pe strada, le atrag atentia copiiilor, in scopuri educative: Ia uitati-va cum au aruncat oamenii necivilizati gunoaiele in tufe! 

M. are un servetel murdar in mana si il arunca pe jos.

– M., ridica servetelul, unde se arunca gunoaiele?

M. ridica servetelul si intreaba nevinovata – In iarba? Si zdrang cu gunoiul peste gard!

 

A fost despre cum proastele obiceiuri se insinueaza in mintea copiiilor nostri in timp ce noi gandim ca facem educatie!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

prin politica in puta goala!

pentru toate toapele care au votat-o pe FiRea
pentru toate babele care au votat-o pe Fi!Rea
neaparat, pentru toate doamnele care nu au votat-o pe FiRea, dar nici n-au fost la vot

sa le incinga mintile racite

un cadou: vice-primarul in putza goala!

 

PS: si pentru restul!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

din nou de la zero

Cu Mariuca de vreo 3 luni, stam ca niste incepatori intr-ale parintelii in jurul ei si ne minunam mai ceva ca la primul copil: ia uite, isi baga mana in gura, mamaa! tine jucaria, uau, uite ce mai stie sa faca! Bine, sunt cei mari care trepideaza in jurul ei si se minuneaza si vorbesc cu ea si o ingrijesc. Sara ii citeste povesti: – Mama, ieri i-am mai citit o poveste dar nu prea i-a placut.  – Ce poveste?  – Una cu zane, dar nu era prea atenta! Astazi ii citea din Biblie, Marie, parea interesata :). Alexandru sta la taclale cu Marie si vorbeste cu ea cu glas pitigaiat. Eu: – Alex, daca vorbesti cu ea asa, asa o sa vorbeasca si ea cand va fi mare! Cristi: – Se pare ca asa am vorbit si noi cu Alex cand era bebelus! Si Marie – nga nga!
In rest, viata-i plina, casa plina!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

15 septembrie

Care azi e 14. Îmi plăcea începutul școlii la dată fixă, era un fel de simbol. Acum  e … altceva! Ne-au ținut în fața porții de la 8 până la 9, în timp ce organizatorii desenau desene pe asfalt. Lângă noi, puțea demențial; am descoperit un căcat uriaș călcat în picioare de elevi și părinți și împrăștiat de jur împrejurul școlii – mă bate gândul că un posesor de dulău cât vițelul, cu suflet mare, a plasat intenționat acolo căcatul, să fie pentru noroc în noul an școlar. La 10 încă ne țin niște discursuri despre investiții și realizări din care nu reușesc eu să înțeleg nimic pentru că hârâie aparatura, în timp ce pruncilor nici nu le pasă – măcar ei se distrează! Parinți iubitori și atenți fumează ca turcii în nasul copiilor și al meu și stâlcesc chiștoacele de asfalt – unde le și părăsesc.

Ducem copiii în clasă, schimbăm câteva vorbe, eu proaspăta născută, o mămică mă mângâie pe burtă, OOO sunteți în creștere? eu ii răspund plat: nu, de fapt sper că sunt în descreștere! face ochii mari și “AAA, unde-o fi cutărică, că nu îl văd deloc?!”, mă părăsește preocupată. “Ați auzit ce a zis doamna directoare?” intreabă Doamna, un puști simpatic blond se ridică și zice adevărul dureros: “Nu se înțelegea nimic, Doamna, eu am încercat să ascult dar hârâiau aparatele prea tare!”; deci totuși, cineva, s-a străduit să afle ce-au vorbit oamenii responsabili atâta timp.

Doamna a primit o masă cu varf de buchete de flori. La fiecare început de an școlar risipă de flori. Unde sunt activiștii pentru drepturile buruienilor, să ne salveze pe noi de cheltuieli nefolositoare și pe Doamne de invazia plantelor? (Nu pe noi, că noi ne-am nesimțit și nu mai ducem buruieni; nu mai ducem nimic!).
Acum lumea s-a șmecherit și nu mai aduce musai coroane de flori, ci ghivece; de astea nici nu mai scapi ușor, decât dacă ești sadic și nu le uzi deloc. Acesta este însa ghinionul picilor, care până acum treceau pe sub arcade de flori – acum trec pe sub ploaia de pământ ce scapă din ghivecele ținute deasupra!)

Ne urăm un an școlar fericiți!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather