ţiganii români vs franco-libanezii

Hai să calculăm, carevasăzică:
– ţiganii români cerseşc şi fură în Franţa (şi în alte ţări de “soare” pline!)
– francezii trag concluziasuntem un popor de ţigani, de hoţi şi cerşetori (a, bine, nu doar francezii, ci şi ceilalţi “occidentali” au această idee)
– persoana care a omorât 6 – dintr o lovitură! – oameni în Burgas/Bulgaria în iulie 2012, nu este Croitoraşul cel Viteaz, este un bărbat cu cetăţenie libaneză şi … FRANCEZĂ, un francez cum s-ar zice
– acum mă întreb dacă, urmând logica de mai sus, nu aş fi cumva tentată sa trag concluziafrancezii sunt un popor de terorişti sau ucigaşi (fără să mai pun la socoteală şi cum l-au ciomăgit de moarte luna trecută pe ţiganul prins la furat!)

“Persoana care a purtat explozibilul in atentatul anti-israelian din Burgas, in estul Bulgariei, soldat cu sase morti in iulie 2012, este un barbat cu dubla cetatenie franco-libaneza, a anuntat vineri parchetul si politia din Bulgaria, citate de AFP. Autorul atentatului (…) este Mohamad Hassan El-Husseini. S-a nascut in Liban in 27 mai 1989 si are cetateniile libaneza si franceza.” HotNews.ro

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

rom praf

Va amintiti, acum ceva timp, tam tam-ul cu schimbarea denumirii de tigan in rom, caci cuvantul tigan era, chipurile, asociat cu delicvent in mintile noastre? Ei bine, a sosit vremea ca romii, fostii tigani, sa-si gaseasca o denumire noua, ca l-au facut si pe rom praf:

“Because the word “Roma” has become synonymous with petty criminal and delinquent, the public perception is that they are.” spune The Guardian aici, comentand incidentului in care un tanar rom furacios a fost linsat de un grup de francezi extremisti din Seine-Saint-Denis.

PS: In acelasi context, o doamna care munceste la integrarea tiganilor spune un lucru foarte fain: “People are happy about Europe opening up so that capital and money can move freely, so people can move freely. Then they are shocked and horrified because surprise, surprise, poverty also moves freely.” (Ramona Strachinaru in acelasi The Guardian). Da, stim si noi o poezie … noi vrem egalitate, dar nu intre catei!

 

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

fuck ue si fal(u)sul sentiment de securitate

Interceptarile ilegale dintre mai mari din Polonia mi-au citit gandurile; nu ca ar fi rea alianta cu americanii – teoretic vorbind, dar daca, cumva, prin reducere la absurd – evident, americanii ne lasa cu fundu’n balta in cazul unui conflict cu mama Rusia in timp ce noi ne batem in piept cu alianta, imi pare rau, dar ne paste un blow job la rusi, asa cum ne-au obisnuit peste decenii!

„Îți dai seama că alianța cu SUA nu valorează doi bani. Ea este chiar dăunătoare, pentru că oferă Poloniei un fals sentiment de securitate. Intrăm în conflict cu Germania, cu Rusia, și vom considera că totul este nemaipomenit, pentru că le-am supt… americanilor”

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Cornul si laptele

(Fac apel la Elena Basescu sa nu se mai dea cu fundu de pamant degeaba, ca e pacat de el!)

Eu zic ca inchiderea programului cornul si laptele in forma in care este astazi (cu aflatoxina!) este o idee buna; pentru ca in fiecare zi ma impiedic pe langa scoala de vis-a-vis de cornuri aruncate si cutiute foste cu lapte stalcite si laptele prelins pe trotuar; pentru ca noi nu mancam cornurile de la gradinita decat cand suntem in pana de paine, iar laptele il consumam din cand in cand pentru placerea copiilor de a bea cu paiul in curtea gradinitei; pentru ca aud mamici care spun ca nu stiu de ce ii place copilului meu porcaria asta – deci e clar ca nu au nevoie. Eu am fost invatata sa nu arunc mancare si sufar la fiecare colt de paine risipit aiurea.
Sunt intr-adevar copii pentru care aceasta este chiar o masa, dar sa se gaseasca o solutie prin care celor care nu au nevoie si isi bat joc de o felie de paine si un pahar cu lapte sa nu li se dea. Un pas inainte este sa mareasca alocatiile copiilor, 42 de lei este o suma jenanta, macar sa actualizeze cei 10 euro de acum 5 ani la valoarea actuala, sa jonglam cu sume exacte, ca e mai simplu. Sunt de acord: eu l-am facut eu sa mi-l cresc, dar daca sunt bani din banii nostri pentru alte categorii (cum ar fi mult si pe drept hulitii puscariasi!), de ce sa nu le ofere si copiilor o sansa in plus? As zice ca e buna si metoda cu sistarea alocatiei daca pruncul nu este trimis la scoala; sau sa se faca o alocatie speciala doar pentru scolari – mergi la scoala primesti, nu mergi, iei 42 de lei. Mai este problema tiganilor care fac copilul pentru alocatie si basca il mai si trimit la cersit sa completeze suma de doar 42 de lei.
Dar am incredere ca minti luminte precum cele pe care le-am ales sa ne conduca, vor gasi cu siguranta o solutie. Asa ca, EBA, poti sa te mai dai cu fundu de pamant, poate iti vine mintea la cap!

 

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

jandarmi si jandarmi

Acesta scriitura este dedicata jandarmilor care stiu sa vorbeasca, nu mananca seminte in fata ta, nu put, sunt amabili, saluta sau chiar mult mai mult decat atat! Multumesc! Am avut ocazia sa intalnesc asemenea oameni si am fost impresionata.

La Registrul Comertului, un Domn Jandarm pe la vreo 50 de ani, m-a salutat, m-a intrebat frumos unde merg si m-a indrumat exact si cu detalii; la iesire, m-a intrebat daca totul a decurs bine si am reusit sa rezolv; toate acestea fara sa ma invadeze cu amabilitatea lui. M-am gandit ca ar trebui sa ii arat ca ii multumesc de ajutor cu mai mult decat un zambet si un cuvant. Nu am facut nimic, pentru ca sunt bleaga. Spre deosebire de tanarul plictisit de la Asistenta Contribuabili de la etaj, care s-a ratoit la mine – sa spun mai repede ce vreau acolo si intr-un sictir mi-a aruncat din spatele biroului lui un petec de hartie indoit cu un numar pe el, atentionandu-ma ca nu cumva sa il pierd.

La Casa de Pensii a Bucurestiului, un Domn Jandarm poate de-o varsta cu mine, dupa ce m-a vazut ca ma uit cu o fata de vitel la poarta noua, m-a salutat si m-a intrebat daca ma poate ajuta. L-am intrebat unde sunt informatiile, mi-a raspuns ca nu exista si mi-a repetat ca ma poate ajuta el. Circumspecta i-am spus ca problema mea e mai complicata si ca nu stiu daca ma poate indruma (in timp ce gandeam enervata ca nu stiu daca e in stare sa ma indrume). Try me, ar fi fost raspunsul lui in engleza! Mi-a explicat calm unde sa ma duc si ce sa fac, dupa ce i-am expus cum sta treaba cu pensia mea. Mi-a fost jena ca l-am subestimat. Spre deosebire de el, Doamnele de la etaj m-au tinut 5 minute in fata lor in picioare pana cand sa catadicseasca vreuna sa ma asculte – ca sa aflu ca am venit degeaba pana acolo si ca totul s-a mutat la Administratia Financiara. Cel putin am mai intalnit un jandarm care sa imi stearga impresia amara pe care o aveam despre aceasta breasla.

Pentru ca banuiesc ca nu sunt cine stie ce platiti, ca jobul lor nu este dintre cele mai placute sau usoare si mai ales nu imi vine sa cred ca e treaba lor sa fie birou de informatii.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

vacs de wax, un fleac de ceara!

Mi-am luat crema de ghete pentru fire de par albe, dai pe par cu vacs din asta si nu se mai vede ca ai par grizonat la 37 de ani.

“Culoarea aplicata pe par ramane fixata, neexistand riscul patarii hainelor” si “… va ramane pe par pana la prima spalare”. Nu se ia singura pe haine, dar daca atingi cu maneca sau pui capul pe perna – asta e! ai manjit cu maclaivas tot ce-ai atins; inclusiv degetele, apoi fața si asa mai departe!
In rest, ii faina, la lumina camerei. La pletele mele albe e greu de aplicat pe toata lungimea firului de par, fara sa ma manjesc din cap pana in picioare, dar daca ai par vopsit si ocazional vrei sa acoperi radacinile, as zice ca e de-a dreptul o inventie … OK; nu stiu cum se vede la lumina clara a unei zile insorite, dar probabil ca daca vrei sa mergi in club si sa te dai de 31 de ani (sugi burta, te pudrezi bine si iti pui blugii mulati si sutienul cu push-up-pop-up) sau sa arati bine la o piesa de teatru cu lumina difuza, merge chestia- chiar ca unsa! (Ai grija sa nu te scarpini pe unde stii ca ai fire albe si eventual ulterior sa te atingi pe frunte si obraji sau sa il dezmierzi pe amantul cu care tocmai ai iesit in club. Aaa, si nici el sa nu te mangaie pe tine pe crestet!) Blond, saten deschis si inchis, roscat deschis si inchis, negru – 6 culori de wax pentru orice culoare de par – ar merita incercate niste combinatii, dar nu-i chiar foarte ieftina jucaria ca sa imi permit sa imi iau doar ca sa ma joc de-a baba-punk.
Crema este plina de ingredinte naturale si sanatoase, s-ar putea sa mearga si mancata in caz de nevoie: Ceara naturala de Candelilla, Ceara naturala de Carnauba, Ceara naturala de albine, Parafina lichida, TiO2, NU contine amoniac, paraben sau resorcinol.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

sedinta despre cadoul de la Mosu

Am facut exces de socializare la sedinta cu parintii de la gradi; subiectul principal a fost ce cadou aduce Mosu’ – la fel pentru toata lumea, de la badica la opinca sau fiecare parinte pune in sacul copilului ce vrea el/ copilul si ce poate.
Unii parinti au fost de parere ca e mai bine egalitate pentru toti: baietii masinute albastre si fetitele papusi ieftine; ca copilul e mic si se supara daca vede ca celalalt a primit mai mare si mai mult; ca copilul e mic si nu intelege ca nu mai e comunism, ca libertatea este cand unii au mai mult si altii deloc.
Altii zic ca e musai ca odorul lor sa primeasca ce-si doreste mai mult si mai mult de la Mosu’ taman la gradinita; ca daca vede ca el a primit o masinuta albastra si colegul din dreapta o masinuta albastra si colegul din stanga o masinuta albastra, ce-o sa zica el? ce-o sa creada despre Mos Craciun?  despre notiunea de a vrea numaidecat? de a vrea ceva si a primi altceva, ca tot poporu muncitoru?
Mai erau parintii multumiti cu oricare varianta, numai sa se decida lumea mai repede!
Cu toate ca si eu ma aflam in ultima categorie, ma gandeam cum ar fi totusi mai bine pentru copii, dar si pentru parinti; initial am fost de parere ca ar fi indicat sa primeasca cadouri la fel, dar nu chiar identice, ci din aceasi gama, eventual mai mult simbolice – o carticica, o bombonica, o cireasa …; dar cica ar fi prea mici pentru carti; fie, sa fie si masinute, dar macar nu toate albastre!  ar mai fi putut primi cadouri pe care sa le foloseasca la gradi sau acasa in scopuri educationale – creioane colorate, carti de colorat, plastilina, acuarele – nu, nici asta n-ar fi bine, ca el vrea sa plece cu cadoul acasa, ea vrea trusa de doctor, el vrea masinuta teleghidata; apoi am stat si m-am concentrat la maxim si mi-am dat seama ca, daca nu este vorba de cadouri simbolice, mai bine sa primeasca fiecare ce vor parintii lui, decat toti ce se gaseste la piata. Ca bani tot am fi dat si decat sa mai adaugam la colectie o jucarie de ochii lumii, mai bine dau eu banii – cati imi permit – pe ce vreau sa aiba Sara, o carte, o carioca, ba chiar o hainuta! Uite ca acum mi-a venit ideea sa le comandam la copii tricouri inscriptionate, eventual pe o parte sa aiba personajul preferat iar pe cealalta un mesaj unic – nu cred ca-i nici prea scump si ar putea fi interesant. In plus, e deja momentul sa invete puii ca nu-i tocmai egalitate, ca unii isi permit papusi vorbitoare, iar altii doar o portocala!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

bilete CFR online – ce-ai cumpărat nu-i ce-ai cumpărat!

Dacă vinzi ceva online, nu ești oare obligat ca ceea ce scrie în site să se regăsească în achiziția facută? Sau poți să vinzi pat în cușeta cu 4 locuri și când ajungi la vagon să constați că ai pat în vagon de dormit cu 3 locuri. Iar CFR să considere în locul tău cum îți este mai bine să călătorești: cu cușeta unde patul are 50 cm sau cu vagonul de dormit unde patul e lat și moale, ai chiuvetă în vagon, dar îți lipsește ceva esențial: AERUL – așa că toți ne ferim de aceste confortabile vagoane de dormit cu 3 paturi.
Cald e prea prea puțin spus, era SAUNĂ, nu era un strop de aer, coridorul nu avea nici un geam, cu gemulețul din compartiment nu reușeai mai nimic, zăceam leșinați pe paturi scăldați în suc propriu; dar aveam oglindă, chiuvetă (a propos, mi-a căzut capacul de la chiuvetă peste mână de mi-am dorit 3 secunde să nu mai văd niciodată vreo chiuvetă în fața mâinilor). Așa că s-a călătorit cu ușa de la tren deschisă și fiind prima cușeta, am stat tot timpul cu spaima să nu sară vreun copil, căci ușa compartimentului era imposibil să o închidem dacă voiam să supraviețuim – mâncai, dormeai sau făceai … ce făceai în văzul colegilor de suferință.
Ca bonus, am nimerit în compartiment cu un domn cu niște picioare cu un pronunțat miros îngrozitor; eram încercuiți: de pe podea împrăștiau mirosul șoșonii sport de cârpă, în timp ce dinspre tavan responsabile cu miasmele erau chiar picioarele goale ale domniei sale, culcate în patul cel mai de sus. Planul de apărare rapid: am luat perna de sub cap și am astupat adidașii Nike, am parfumat de sus până jos cu un flaconaș Coco Madmoiselle Chanel (m-a durut sufletul dar era singurul parfum pe care îl aveam si singura șansă să supraviețuim!) și am reușit să coabităm cu noua aromă obținută până la București.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Enel, o experienta obositoare

Daca aveti nevoie de un aviz de amplasament de la Enel, sa va pregatiti cu sandwich, sticluta cu apa, un scaunel pliant ar fi minunat si mai ales multa multa rabdare. Umbrela de soare nu-i nevoie, poate doar evantai, pentru zilele caniculare.
Eu nu am beneficiat de aceste informatii si am suferit cumplit cand am fost la sediul Enel din Pta Muncii sa obtin un aviz de amplasament. Aveam doar o sacosa cu hartii conform indicatiilor primite telefonic de la operatorii Enel. Acolo totul este fumos, lucitor, exista o doamna bodyguard si un promoter Enel, chiar si un computer (atentie, nu e voie sa umbli la el!) si saispe scaune plus un scrin pe care sa completam cererile doi cate doi.
Mai este masinaria de dat bonuri de ordine, de la ora 09 pana la ora 16; dupa 16 nu se mai dau bonuri. Intrebarea este de ce se dau bonuri pana la 16, daca jumatate din cei care iau bonuri pana la 16 nu reusesc sa ajunga la birourile functionarilor Enel in timpul unei zile de lucru; asa ca urmatoarea zi vin din nou, trag iar un loz, pardon bon si o iau de la capat, cum le-o fi norocul – a fost sau nu lozul, pardon, bonul, castigator.
Am ajuns si eu la ora 13:30, am luat bonul 196, cand pe monitor era afisat numarul 144. Si asteptam deja de vreo ora cand un domn care luase bonul cu numarul 176 la ora 12:10 a cedat nervos si apoi si-a cedat si locul – mie. Si am mai stat patruland in 10 metri lungime pana putin dupa ora 16 cand am reusit sa ajung la o Doamna functionar. Si tremuram de nervi si oboseala asteptarii in picioare si ma balbaiam si nu eram in stare sa zic ce vreau sau sa scot hartiile din geamantan.
– Ce doriti?
– Un aviz de amplasament, zic eu balbaindu-ma.
– Ati completat cererea?
– Nu.
– De ce, daca sunteti asa de grabita?
– Pentru ca nu am stiut daca este cererea buna, caci pe aceasta cerere sunt trecute doar 3 acte iar la telefon mi s-a dictat o lista cu muulte alte acte. Pentru ca desi am banuit ca este cererea cea buna nu am avut siguranta si oricum nu am stiut sa o completez. Dar daca ma ajutati, o completam in 2 minute impreuna.
– Aaa, da, (intoarce hartia pe toate fetele) cred ca e cererea buna.
– Atunci ma ajutati sa o completez?
– Pai scrieti … aaa, acolo asa, aaa, nu, nu asa, altfel, ba nu, mai bine invers, da, stati sa va dau alta hartie sa o luam de la capat. Si o luam de la capat.
– Ei vedeti, de aia nu am completat-o pana acum!
Totul a durat 10 minute – pentru care am stat 3 ore la coada, iar daca domnul cu lozul 176 era dispus sa isi petreaca toata ziua la Enel, probabil ca veneam din nou, intr-o alta zi! (am auzit ca se vine de la ora 7 dimineata si sa sta la coada in fata sediului Enel, pana la 9 cand se deschid portile – va reaminteste de ceva procedura aceasta?).

Asa ca am facut o sesizare la Enel, prin care le-am sugerat ca daca nu au de gand sa suplimenteze numarul de functionari, macar sa puna mai multe scaune. Mi-au raspuns foarte promt ca au luat la cunostinta ca sunt nemultumita de “comportamentul si modul de lucru al colegilor” lor de la centrul de relatii cu clientii – lucru pe care nu l-am reclamat, “precum si faptul ca nu exista un mediu confortabil de asteptare” si in final au sperat ca raspunsul lor a clarificat aspectele sesizate – care mie nu imi erau neclare, ci doar erau!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather