greseala de tastare

Am facut ecografia morfologica de 22 de saptamani la clinica unui domn doctor vestit din Bucuresti, unde m-a trimis dl. doctor vestit care imi urmareste sarcina.
Avand mare incredere in doctorul meu, m-am gandit ca nu este cazul sa nu am incredere in doctorul care mi-a facut ecografia, desi singurele vorbe pe care le-a spus in timpul examinarii a fost o un mormait “cine v-a trimis la mine?” pe care cu jena l-am rugat sa il repete si un alt mormai “hm, se pare ca este fetita”, iar eu, care am inteles cu greu doar cuvantul fetita m-am repezit “ati spus ceva de fetita?” “daaa …. asa se pare”. Asa; deci, plina de incredere, am citit din toata ecografia doar concluzia: fat aparent sanatos, in dezvolare, aparent sex feminin si brusc relaxata de aparenta de sanatate mi-am permis o pauza de jumatate de ora de umblat brambura pe strazi prin ploaie cu gandul aiurea (copiii erau la mama!).

A doua zi am pus mana pe hartii sa vad si eu, totusi, cifre si date exacte. Diametrul biparetal 49,3 (mic doamna, mic!), diametrul frunte-occipital 69,9 si circumferinta craniana 168,7mm (si mai mic!); forma ovoida. Aici m-a apucat panica, cum asa, e prea mic capul, vaai copilul meu cu capul mic (bine macar ca avea picioarele lungi, daca e fata, o fac manechina!) si vreo 3 ore am stat blocata citind in continuu cele 3 coordonate. Cand deodata m-am luminat – mi-am dat seama ca daca aplic un 2PIr unei forme ovoide si peste media a 2 diametre, voi obtine o circumferinta aproximativa, care nu era defel 168. Asa ca am trimis email la clinica vestita sa intreb daca nu cumva, au gresit din greseala circumferinta. In nici 5 minute am fost sunata si mi s-a comunicat, impreuna cu mii de scuze, ca intr-adevar au tastat gresit o cifra, in loc de 168,7 era 188,7mm circumferinta craniana. De data aceasta i-am crezut si ma declar multumita de bebelusa noastra aparent sanatoasa!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

in practica, teoria ne omoara

Stiti plasturele ala de se pune pe limba ca sa slabesti – cica nu poti manca nimic de durere si atunci evident ca slabesti! Costa ceva bani sa faci asta si in plus, exista si riscul sa se infecteze si sa nu mai ai nevoie sa mananci nimic niciodata – doar te-or manca viermii pe tine – da’ cui ii pasa daca viermii se ingrasa?
Pe mine ma dor 4 masele, stanga sus, stanga jos, dreapta sus si dreapta jos – deci acoperire 100%. Gratis, fara plasture, nu pot manca nimic de durere, asa ca ar fi civilizat din partea mea sa profit de superoferta si sa slabesc (ba chiar am reusit juma de kil in 2 saptamani). Cum ajung la dentist, cum nu ma mai doare nimic. Poate spaima ca o sa ma coste reparatia maselelor cam cat costa sa-ti pui pe limba un plasture de slabit imi ia durerea cu mana! Asa ca doamna dentista m-a trimis la profesionistii de la F.M. Medident sa imi fac o radiografie la toti dintii, sa gasim sursa raului!
Ma prezint la FM Medident, clinica la Unirii, cu trimiterea de la dentista in dinti (in aia buni); de la usa am fost preluata de zeci de domnisoare dragute si amabile care mi-au luat hartia si m-au poftit sa ma asez in asteptarea iradierii pe unul din zecile de scaune din fata intrarii. Nu apuc sa pun fundu’ jos ca deja imi vine randul.
Va rog sa va dati cerceii, lantisoarele, inelele jos.
Imi dau cu chiu cu vai cerceii jos, ii pun in plic.
– Ati scos tot? Nu mai aveti si alte bijuterii?
– Tot!
Dupa ce se asigura ca nu mai e nimic de scos continua interogatoriul facandu-si de lucru prin cabinet. Eu casc gura in jur si ma gandesc aiurea.
– Sunteti gravida?
– Teoretic nu.
Se intoarce brusc spre mine:
– DA, NU sau NU STIU?!
– Atunci NU!
– Dar de ce ati zis teoretic?
– Pentru ca asta este – teoretic.
– Conform normelor europene, daca exista si cea mai mica probabilitate sa fiti gravida, chiar si de 0,000..1%, nu avem voie sa va facem radiografie.
– Semnez ca nu sunt gravida si ma iradiati pe propria mea raspundere.
– Nu se poate, va trebuie 3 semnaturi, a dumneavoastra + medic ginecolog + … (am uitat cine mai trebuia sa garanteze, poate un martor, de exemplu vecinul care are camerele din curtea lui indreptate sprea casa noastra si ne-a tinut sub observatie si stie tot ce am facut in ultima luna!)
– E, doar nu o sa ma duc la doctor sa imi fac analize de sange, dati-mi hartiile va rog frumos, ca nu mai fac radiografie.
– Asteptati putin!
Astept putin, intra o alta doamna:
– Intreaba-o tu pe doamna daca este gravida, ca mie mi-a raspuns teoretic nu.
– Buna ziua, sunteti gravida?
– NU! spun hotarat, dupa care bolborosind in barba adaug … daca asa este rapunsul corect!
– Atunci de ce ati spus teoretic nu?
– Pentru ca teoretic asa este!
– Conform normelor europene, daca exista si cea mai mica probabilitate sa fiti gravida, chiar si de 0,0000…1%, nu avem voie sa va facem radiografie.
– Deci NU SUNT! Daca puteti sa imi faceti radiografia bine, daca nu, pot sa plec.
– Asteptati putin!
Astept putin in timp ce pleaca doamna nr. 2. Mai astept putin.
– Ce asteptam? o intreb pe doamna nr. 1 care statea langa usa si din cand in cand se uita afara.
– Numai putin, va rog!
Secret total! Astept dar incep sa ma impacientez, de ce ma tot pun astia sa astept si nici nu stiu ce astept?
In sfarsit, vine o doamna muulta, cam asa, cat usa. Intra, inchide usa cu grija si se aseaza in dreptul usii. Nu mai tin minte daca si-a indepartat picioarele si si-a incrucisat mainile peste piept, dar acum parca asa mi-o amintesc! Ma apuca o tzara de panica, daca astia vor sa ma sechestreze pana cand recunosc?!
Doamna nr. 1 o informeaza pe doamna nr. 3:
– Doamna spune ca teoretic nu este gravida.
– Deci, [pauza de 7,31 secunde] sunteti gravida? ma intreaba doamna nr. 3 clar rar si raspicat, ca un robotel urias.
– NU!
– Atunci de ce ati spus teoretic nu?
– Deoarece, aceste este adevarul. TEORETIC NU. NU am planificat, am avut grija, ne-am prote …
– Nu ne intereseaza viata dumneavoastra personala, ma intrerupe clar rar si raspicat robotelul urias. Conform normelor europene, daca exista si cea mai mica probabilitate sa fiti gravida, chiar si de 0,00000…1%, nu  …
Deja nu ma mai intereseaza nici pe mine bunele maniere: – … nu aveti voie sa imi faceti radiografie! Da, am aflat deja cum e cu normele europene! “Teoretic NU” este un raspuns corect; puteam sa spun NU si plecam linistita de aici, chiar daca poate eram gravida. Apoi am spus NU si nu ati fost multumiti. Ca sa fiu sigura, ar trebui fie sa astept sa imi vina menstruatia, desi TEORETIC pot fi gravida si peste menstruatie sau, daca nu vine, sa mai astept inca vreo 2 saptamani sa-mi fac nenorocitul de test barza – adica pana cand imi cad toti dintii; sau sa umblu pe cine stie unde sa imi fac analize de sange, ceea ce este exclus! Dati-mi hartia va rog frumos sa pot pleca, ca am pierdut destul timp.
Doamna nr. 3 se intoarce incet ca un robotel urias, ia hartia de un colt si mi-o inmaneaza. Adio!!! Prea mult profesionalism a stricat.

PS1: Nici pana in ziua de azi nu mi-am facut radiografia, desi intamplarea de mai sus se intampla acum mai bine de o saptamana.
PS2: La Hipocrat2000 preturile sunt mai mici, iar clinica este mult mai aproape de mine.
PS3: in discutiile cu diverse persoane, medici sau nu, am fost acuzata fie ca mi-am batut joc, fie ca sunt cam proasta ca nu stiu daca sunt gravida, oricum nu era (de) bine de mine; cum o fi, dar mie mi s-au parut cel putin exagerati; si sa ma puna sa imi dau intai jos o eventuala tona de bijuterii si abia apoi sa incepem polemica? – asta e fost prea de tot!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

prima iubire

Astazi am fost la Doctorul pentru urechi pentru a 2-a oara, pentru ca prima data Sara a urlat si nu a lasat pe nimeni sa se apropie de ea si si-a intins mucii peste tot. De data aceasta a fost cooperanta si asa de draguta, de nu imi venea sa cred. Asa ca de abia asteapta urmatoare intalnire cu Domnul Doctor.

Ajunsi acasa, plecam din nou, spre farmacie, sa luam cele necesare tratamentului:
– Mama, deja imi este dor de Domnul Doctor.
Las’ ca il vedem din nou saptamana viitoare! Mergi putin mai repede, ce iti tarasti picioarele asa?
– Ma prabusesc de iubire! zice Sara tarsaindu-si picioarele si mergand aproape prabusita.

Dupa amiaza, Sara pe olita pentru a nu stiu cata oara:
– Sara, de unde ai tu diareea asta?
– Cred ca de la dragoste, zice Sara cu glas grav.
De la ce?!  intreb eu, caci uitasem de iubirea ei.
Cred ca m-am imbolnavit de la dragoste!
– Care dragoste?
– M-am imbolnavit de la dragostea de Domnul Doctor!

Si seara, in timp ce picta, zice deodata:
– Mama, Domnul Doctor a fost asa de bun cu mine! Cred ca de aia m-am indragostit!

Hm, este cazul sa ii explic cum este cu Dragostea asta. Deja a facut planul ca la petrecerea de ziua ei il invita si pe Domnul Doctor.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

tentația americană

Tata s-a întors de la congresul (de medicină) de prin America (San Diego, parcă?) plin din cap până în picioare de noroi. Mă rog, pe cap s-a spălat, dar costumul de congres l-a adus așa cum l-a făcut mama natura. Da’ înnoroiat cu simțul răspunderii, nu așa, cu jumătăți de măsură, puțin stropit pe la manșete. (Mai că ar fi vrut americanii să îl închidă, că de ce vrea să sustragă pământ american ascuns în pantaloni? Cre’că!). Cică după ce a terminat cu congresul a plecat să se plimbe nițel și a găsit o pădure frumoasă – un parc dendrologic american al tuturor posibilităților. “Nimic nu părea să anunțe cele ce urmau a se întâmpla!” Așa că a intrat să vadă și să se cunoască mai bine cu copacii americani. Și au ajuns la așa intimitate după vreo 3-4 ore de petrecut în mijlocul lor încât la un moment dat mergea numai târâș pe la picioarele lor și se îmbrățișa cu fiecare tufă pe care o întâlnea. Ba chiar se gândea că printre posibilitățile la îndemână ar fi și aceea să rămână toata viața în parc, asta dacă nu cumva în timpul acestei vieți îl va mânca o puma plină de patriotism sau vreun alt animal gelos pe prezența lui în preajma arborilor americani. Într-un final, probabil că și-a amintit de frumoasele pădurile virgine din România și și-a dat seama că dacă ar rămâne pe vecie între vajnicii copaci americani – atunci cine s-ar mai pierde și printre arborii seculari din munții patriei natale?! Nimeni! poate nimeni nu și-ar mai lăsa urmele prin zone neatinse de picior de om, el ar fi ultima șansă – pierdută în junglă! (Bine, acum că a aflat toată lumea de pădurile virgine din România, sunt chiar mai multe șanse să ajungă vreun ONG să le salveze, să facă niște băncuțe în mijlocul codrului des să aibă cerbul unde să își facă siesta, să mai îndrepte un curs de apă care curge prea strâmb sau alte îmbunătățiri din acestea menite să facă locul mai sălbatic și totuși mai prietenos pentru floră și faună). Și așa că a lăsat tata în urmă, cu regrete, parcul dendrologic american, pentru pădurile virgine românești. (La ieșirea din parc, a găsit și panoul pe care scria cum că după ora 16 nu este indicat să intre în parc, deoarece sunt animale sălbatice și alte pericole care stau la pândă; dar ma rog, era oricum prea târziu.)

Acum, ca să priceapă fiecare cum de s-a născut pentru câteva secunde în capul lui – dar fără voia lui, ideea de a rămâne în parcul dendrologic din America, o sa mai povestesc una alta despre Tata. Tata este pasionat de excursii, de plimbări, de hoinăreală, preferabil prin natură, preferabil prin locuri cât mai neumblate, pe orice vreme şi la orice oră; și este iremediabil incapabil să ajungă pe drumul cunoscut la locul țintit; sau poate nu țintește nici un loc, sau poate setea de cunoaștere debordantă în orice domeniu îl face să caute să cunoască şi alte drumuri spre locul țintit. Dacă e de mers de la A la B, neapărat ora de plecare este după ce apune soarele (astă tradiție e respectată de tot neamul, in orice situatie!) și, fie ajunge la C, preferabil diametral opus față de B, fie ajunge la B după ce “ocolește” cărarea bătută pe cât mai de departe și deschide o potecă nouă care neapărat te trece prin proba apelor sau cel puțin a noroaielor, te urcă prin niște copaci și te târăște pe burtă pe sub niște tufe dese, eventual cu țepi. Iată soluția salvatoare a Mariei, pierdută împreună cu tata prin munte: – Încotro mergem acum? – Să zică tata pe unde să o luăm! – De ce? – Ca să mergem în cealaltă direcție decât ne arată el, căci sigur va fi drumul bun!
Tot din setea de cunoaștere, probabil, i se trage și faptul că stă la serviciu de la ora 8 dimineața și până la ora 12 noaptea; e medic, așa că este posibil ca aici să intervină și dorința de a îi însănătoșii pe bolnavi, plus bașca și cu siguranță mâna netrebnică a Statului care nu le dă personal destul (nu mai zic de bani destui) astfel încât tata trebuie să facă și treabă de asistentă și de secretară și de vreo 3 medici. Și mama îl așteaptă și se stresează că nu mai vine, că e mort de obosit, că nu mănâncă ….
Singurele momente de liniște ale mamei erau când tata era plecat la congrese; se stresa cât timp călătorea cu avionul, dar apoi știa ca are program fix, cu mese la ore fixe, cu somn la ore fixe. Ei bine, după ultima aventură, cu siguranță ca mama va sta stresată non stop, ori de câte ori tata va fi plecat, chiar și la congrese.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

impecabil, momentan

Daaaa, am scapat – pentru moment – de stres. Caci desi nu eram speriata, aveam totusi un dram de stres ca daca, ca poate, ca doamne fereste …
Exact cu ocazia zilei mele (adica in octombrie) mi-am facut un cadou mai deosebit: m-a pus datoria sa ma duc sa imi fac un test Papanicolau, asa, ca zice la carte sa iti faci anual acest test si eu nu mai facusem de vreo 4 ani, de cand tot raman gravida si nasc prunci, adica mai precis dinainte de a ramane gravida cu domnisoara Sara. Si surpriza, un rezultat nu tocmai fericit (ASCU-US), dar nici chiar nenorocit, cu indemn la colposcopie si/sau testare HPV. Initial m-am gandit sa il refac la alta clinica, in alt mod (mediu lichid, caci il facusem clasic), dar apoi mi-am zis ca oricum nu voi sta linistita, chiar daca iese bine, asa ca tot mai bine fac direct o colposcopie sa vad eu ca e colul cum trebuie. Si dupa o luna de meditatii ce sa fac mai bine (caci nu voiam sa merg la doctor sa imi spuna el ce e mai bine) m-am programat la colposcopie peste inca o luna, caci era coada lunga la Doctorul Cosmin Iuliu Mihailescu, pe care musai numaidecat si numai pe el il doream sa se holbeze in colul meu. Si azi in drum spre cabinet, mi se muiau picioarele, mi se facea gaura in stomac, imi venea sa vomit si curgea transpiratia rece pe mine; cum am ajuns acolo, m-am aruncat pe un scaun, de zici ca venisem pe jos tocmai din Drumul Taberei – clinicuta fiind langa Foisorul de Foc.
(paranteza: senzatiile acestea mi-au amintit tot de o vizita la dl Doctor in cauza aici, cand mi-a facut prima echo la Alex in burta, pe la 22 de saptamani; eram asa de emotionata si de speriata sa nu aiba bebe ceva, ca de abia ma mai tineam pe; pe masura ce imi spunea ca bebe e bine, ma apuca plansul mai tare si mai tare pana cand la sfarsit plangeam in hohote; plangeam si ma eliberam de stresul ce-l adunasem 22 de saptamani!)
De pe masa – ca sa stiti ca nu era tocmai o senzatie placuta ce mi se intampla (parca cineva batea cu ciocanul in mine!) – il intreb pe doctor: cam cat dureaza si el imi zice: o ora – o ora jumate; a inceput sa urce claustrofobia spre creier, dar nu a ajuns si sa se instaleze ca a rectificat: cat sa dureze? 2 minute-3 minute. Probabil ca a durat 3-5 minute si: Doamna, sa stiti ca arata impecabil colul Dumneavoastra! OOOH! Ma rog, e putin cusut de la nasterea Sarei, dar se pare ca asta nu il face sa arate mai putin impecabil! (Si totusi, nu inteleg de ce pe hartie scrie satisfacator daca este impecabil?)
Mi-o dat sa ma tratez cu colpotrophine, eu, panicarda, repede pe net sa vad daca nu cumva daca fac ce zice doctorul patesc ceva rau si caut la ce este bun si cand se prescrie asa ceva. Cand colo, ce gasesc? Un forum intreg de fatuce foloseau acest medicament, fara nici un discernamant, pe post de lubrifiant. Si eu care ma stresam ca trebuie sa il folosesc in scopuri terapeutice …
Si acum, mai fac o pauza si undeva in jurul Anului Nou imi refac Papanicolaul (eu numai asa pot, cu diverse ocazii speciale), sa vedem, semne bune anul are?

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

pomana papucilor

Asa că, tot umblând pe la dentist s-au rupt pingelele de la teneşi; şi mergând o groază cu metroul am timp să îmi admir picioarele şi implicit, tenişii mei Fila rupţi, din care atârnă aţe şi ies cartoane. Si cum umblu eu aşa în sărăcia mea cu papucii găuriţi, mă gândesc că unde-ar fi atâta noroc ca un bogătan să se milostivească de mine şi  să-mi dea o păreche de papuci cu totul şi cu totul de aur??  Mi s-a mai tras odată o oferta de pomană tot de la nişte papuci, pe când eram în spital să o nasc pe Sara; căci pe-atunci nu m-am învrednicit să îmi cumpăr papuci special pentru spital, aşa că mi-au dat ei o pereche din dotare; da una mai hâdă şi mai scâlciată şi dintr-un plastic mai ordinar şi mai urât și de-o culoare mai nedefinită marogri murdar nu s-ar fi găsit pe nicăieri decât numai şi numai la spitalul Giuleşti asteptându-mă. Drept vorbind, pe mine nu mă prea deranjau şi nu m-am sesizat decât atunci când nişte călugăriţe au venit să dea de pomană mămicilor amărâte şi din 20 de femei ce alăptau, toate asistentele m-au arătat pe mine şi pe încă vreo 2 ţigăncuşe ce mai aveau încă vreo câţiva plozi pe acasă, plus o drogată ce venise din puşcărie să nască – ca fiind cele mai amărâte şi mai oropsite, timp în care se uitau cu milă la papucii mei. Nu-i vorbă că am mai surpins ocheade pline de milă sau scârbă spre încălţările mele; sau că la un moment dat, cand papucii mei stăteau oarecum în drum, nişte mămici mai mai să îi arunce la gunoi că cui ar putea să îi mai trebuiască aşa ceva? Dar nu mi-am dat seama cât de vai de mama mea păream cu inculpaţii în picioare până când mai să mi se dea de pomană cu forţa: luaţi! nu, chiar nu am nevoie! dar luaţi, nu vă fie ruşine! păi ştiţi, nu am nevoie de pături! luaţi doamnă ca le-au donat cu drag alte mămici, pentru cele în nevoie! (şi în acest punct, îndesându-mi o păturică jerpelită în braţe, le mai scăpa câte un ochi spre papucii mei); nu că am vreo jenă să primesc, ci doar că chiar nu aveam nevoie de păturici si chiar erau unele mămici mai amărâte ca mine, dar cu papuci mai frumoşi în picioare. Barem de mă blagosloveau cu o păreche de papuci cu totul şi cu totul de aur, atunci mai discutam!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

întotdeauna se poate mai rău!

de mult mă doare spatele – încă din tinerețe; am avut câteva episoade de durere de spate de nu m-am putut mișca din pat, dar de data asta este ceva ce nu mi-am închipuit ca m-ar putea lovi pe mine. am îmbătrânit, probabil…

așa că m-am procopsit cu o hernie de disc, a debutat cu o durere îngrozitoare în zona lombară, durere care a coborât în picioare – seara, la o gimnastică uzuală. dimineața, totul bine, durerea din spate trecuse, piciorul stâng e bine, dar piciorul drept varză, gamba mă doare, înțeapă, arde – ceva îngrozitor, iar talpa piciorului și degetele – amorțite. merg schiopa schiopa, nu pot să calc pe picior și mai ales nu pot să calc pe vârful piciorului drept, mă doare când stau jos, mi-e greu să stau în picioare, e îngrozitor culcat. antiinflamatoarele nu mă prea ajută, doar midocalmul face mușchiul gambei să se relaxeze cât de cât și implicit să nu mă mai doară asa de tare…

am făcut zilele trecute un RMN – interesantă chestie RMN-ul ăsta, tot felul de zgomote asculți, dacă nu ai știi ca e RMNul ai zice că extratereștrii încearcă să comunice cu tine! și pentru că nu reușesc încep să îți găurească capul cu un picamer și mai la final cu ciocanul: iaooooiaooopoiupoiupoiuiaoooiaooopoiu … pauza … țîc țîc … brrrrrrrrrr RRRRRR … pauza ….țîcîțîc țîcîțîc BUBUBUBUBUBUBU – așa, ca de vreo 10 minute. nu știu de ce nu au ceva de astupat urechile?! OK, deci am făcut RMN: o înșiruire de cuvinte științifice, iar pe înțelesul meu, hernie de disc uriașă

au trecut vreo 10 zile de la debut și sunt – aș putea zice – mai bine, adică nu mai este talpa așa de amorțită, nu mă mai doare gamba încontinuu și îngrozitor, ba chiar sunt momente când nu mă mai doare deloc, pot să mă ridic pe vârful piciorului drept; însă uitându-mă azi de dimineața așa, fără țintă, în jos, observ ca piciorul incriminat e mai subțire decât colegul lui – și studiez și mă deprim rău, e ca un băț, flutura carnea pe el, mușchiul e istorie.

deocamdată aștept părerile specialiștilor, mă taie sau nu mă taie, dar eu îmi vreau mușchiul înapoi!


Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

am nascut

Dupa cate se stie deja, da! am nascut, miercuri, 24.11.2010, ora 14:35, un bebe mic, rosu si cu capul rotund, Alexandru Stefan, 3,200 kg si 50 cm, nota 10, a iesit mister nou nascut – norocul meu, ma durea capul de imi crapa si toata lumea imi zicea relaxata sa iau Quarelin cu cafea si o dusca de coniac, de parca astea ar creste pe toate coridoarele spitalului, si ma durea ma durea si nimeni nu ma ajuta, pana cand mai sa cad pe jos in cabinetul asistentelor, una draguta si gravida in luna a 6-a se duce sa vada cum arata bebele lesinatei si vine in delir de acolo, ca e cel mai frumos Bebe, ca asa vrea si ea unul, si pleaca toate asistentele in valuri sa vada minunatie de barbatatel ce nascusem eu. morala, am primit 2 portii de perfuzii in vena si niste injectii in fund, poate asa nu ma va mai durea capul. m-a mai durut, dar macar m-am simtit bolnava si bagata in seama!

eu m-am dus chitita sa nasc natural, doctorul care nu se stie din ce motiv isi dorea enorm sa nasc mai devreme decat termenul, ma tot acuza de sindrom antifosfolipidic, ca am luat aspenter, cine stie, poate stia el ce stia. Bebe nu se cobora defel, am facut o echografie, cica ar fi sa aiba in jur de 4 kilograme – dupa dimensiunile capului (da de unde!), gata cezariana, Oh, pai mie imi e frica!, Ei, frica, ce, crezi ca mie nu imi e frica – ma incurajeaza doctorul, cine stie ce se poate intampla! curaj gaina ca te tai! si ma taie, frate, nu glumeste!

Cezariana?! e ingrozitor, a fost ingrozitor, prima etapa, platitul anestezistei in avans, lucru care nu imi place, apoi anestezia gresita ma curenteaza numai intr-un picior, asa ca se repeta, apoi imobilizata pe masa cu un paravan in fata, auzi dar nu vezi si nu poti sa misti, ma loveste o portie uriasa de panica si claustrofobie, “uite, vezi cum are capul asezat, de aia nu putea sa coboare!”, “ii curge la sange!” aud chiraituri dar nu imi dau seama ca se umbla in burta mea, singurul lucru placut o doamna cu par mare si blond ma strange de mana si imi zice, “e foarte bine bebe, e perfect, nota 10” si imi arata un colt de obraz intre niste carpe, apoi raman mai departe cu panica mea, “nu te mai fatai ca nu putem sa te coasem!”, ma abtin sa mai respir si astept sa lase acul jos! In sfarsit, 5 femei se chinuie sa traga balena de pe masa si sa ma arunce intr-un pat; perfuzii, perfuzii, perfuzii, incepe sa dispara efectul benefic al anesteziei, simt 5 mii de feluri de dureri in fiecare colt de burta, durere grea, durere ascutita, intepatura, Oh, incep sa imi misc picioarele incet incet si sa scap de sentimentul de claustrofobie; mi-e foame si visez mancare ori de cate ori atipesc.

A doua zi a fost cea mai decenta, joi, m-a ridic cu greu din pat, ma misc cu greu, ma duc la bebe, dar sunt pe picioare, cu o vaga durere de cap. In schimb de vineri dimineata nenorocirea, durere de cap incredibila, nu pot sta in picioare nici 1 minut, nu pot merge la bebe, nu pot face nimic decat sa zac si sa imi plang de mila. Nu ma externeaza sambata, dar deja duminica nu mai are sens sa stau in spital, nu se vad imbunatatiri si eu nu mai am rabdare; macar de ar spala veceurile de 2 ori pe zi, nu odata la 2 zile! Asa ca plec. Cu capul meu defect, semnez ca l-am recunoscut pe bebe ca fiind al meu si mi-l aduc acasa.

si-acum sa-l cresc, daca l-am facut

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

analize, da sau ba

Medicii ginecologi dau gravidelor sa faca un set de analize, dintre care o parte sunt subventionate de stat, iar restul “nu fac parte din protocolul obligatoriu”, deci se fac pe banii gravidei.
Unele gravide aleg sa isi faca toate analizele pe banii lor – la clinicile particulare, decat sa faca trei vizite la medicul de familie: una pentru trimitere, alta pentru recoltare si o a treia pentru a ridica analizele. La particulari, dai telefon, te programezi pentru recoltare, te prezinti, recoltezi, platesti si poti primi rezultatele si prin email sau alta forma de comunicare la distanta – deci o vizita, timp castigat, bani dati, dar poate ca in timpul acesta castigat poti sa faci mai multi bani decat platesti tot setul de analize. Poate.
Printre analizele care nu fac parte din protocol este cea pentru Rubeola; daca nu stii daca ai facut rubeola pana atunci, te duci si faci testul si vezi daca ai anticorpi sau nu. Asta la prima sarcina. Daca reiese ca ai anticorpi, la a 2-a sarcina nu mai este necesar testul. Dar ghici ce? nu verifica nimeni analizele vechi ci doar iti da o hartie sa te duci sa le faci din nou.
Alta analiza care nu este obligatorie este cea pt Toxoplasmoza. Ca si rubeola, toxoplasmoza in sarcina este foarte grava, dar lucrul bun este ca poate fi tratata. Este grava doar daca o iei atunci, cat esti gravida si nu daca o ai in tine de cand erai copil si dormeai in cotetul catelului bunicilor, cu capul pe blana moale, pufoasa si plina microbi a acestuia. Dar doctorul nu intelege ca tu ai catei si pisici de cand ai facut ochi si ca nu se poate sa mai iei toxoplasmoza si in sarcina, ca o ai deja, face parte din tine, te insoteste de 30 de ani buni pretutindeni. Deci mai dai 100 de lei pe aceasta analiza.
Si ce se intampla daca totusi nu le faci? Adica, e dreptul tau de cetateanca libera si gravida sa refuzi. Ei bine, el, doctorul, nu refuza sa te trateze, caci nu este profesional, dar te sicaneaza in toate felurile, pana cand nervii tai deja incercati de greturile matinale si durerile de cap cedeaza, si te duci frumusel si dai vreo 3-4 sute de lei pe aceste analize.
Alt test pe care te obliga sa il faci este triplu-testul sau alte teste din acestea care iti furnizeaza un biletel de loterie – o sa aiba sau nu copilul tau trisomia 13, 18 sau 21 (care este?!)? Fara raspuns, doar intrebare. Daca iese risc de vreo trisomie, ai optiunea sa faci amniocenteza si daca raspunsul este DA, TRISOMIE!!!! (doamne fereste), ai optiunea sa faci avort. Amniocenteza are risc de avort, scazut, dar are; poate ca faci amniocenteza, din care cauza avortezi si cand primesti rezultatul, afli ca bebelusul era bine merci. Nu-ti vine sa te duci putin dupa el? Si ce inseamna risc triplu test 1/286, in conditiile in care riscul standard este de 1/385? M-a linistit pe mine o asistenta: nu fi speriata draga, ca nu inseamna obligatoriu ca va fi copilul tau cel bolnav, poate fi copilul alcuiva. Acum esti linistit, poate ca totusi va muri capra vecinului! Apoi semnezi ca in cunostinta de cauza si pe proprie raspundere ai luat decizia sa nu faci amniocenteza.

Acum reversul medaliei. Te duci la doctor, iti da trimitere doar pentru analizele obligatorii, faci toxoplasmoza in sarcina, o depistezi prea tarziu, pierzi sarcina, dai doctorul in judecata si aruncam cu pietre in tot sistemul medical romanesc care oricum e la pamant. Pai sa va spun eu (care le stiu pe toate!). E greu sa depistezi o boala, e greu sa tratezi bolnavul needucat, murdar si incapatanat, e greu sa fie spitalele in faliment si sa incerci sa faci bici din cacat, e greu sa impaci birocratia cu treaba facuta eficient, e greu sa muncesti singur pentru ca restul considera ca nu sunt platiti destul sa puna putin suflet in ceea ce fac, e greu sa consulti bolnavi 10 ore si apoi sa mai stai 5 sa faci hartii, e greu sa tii doctorul in spital si sa ii dai salariu de nimic (da stiu, medicina e vocatie, dar totusi iti poate fi foame!) …

Si totusi, mai am cateva povestiri despre doctori care m-au dezamagit grozav.
Poate ca o sa revin. Am fost “acuzata” ca nu mai am nimic in cap, de aia nu mai scriu nimic. Dar, in afara de o durere ingrozitoare care de cateva zile nu vrea in ruptul capului sa imi paraseasca capul, mai am si povestirile astea ha ha ha!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

si eu de ce ma mir

Carantina in spitale

la poarta, badigardu’, cu masca pe gura: unde mergeti?
eu: bunaziua, la dr. balea
el: la cine?
eu: dr. balea
el: in ce sectie?
eu: acolo (arat cu mana)
el: atunci mergeti

(ar trebui ca badigarzii sa fie rugati sa nu mai consume seminte in timpul programului, deoarece
– e scarbos pt noi trecatorii deveniti privitori
– dauneaza prestantei obiectivului pazit
– nu pot actiona in timp util in caz de pericol, deoarece au gura si mainile pline de seminte si coji de seminte
– exista pericol de alunecare pe cojile de seminte imprastiate pe jos
– nu este igienic
[…])

pe treptele sectiei, un alt badigard, isi coboara masca sub barbie si manaca seminte si sta la povesti cu o doamna care vinde raiati si alte chestii necesare prin spitale. nu stiu daca si doamna consuma seminte. cu mare grija, badigardul aduna cu pantoful cojile de seminte imprastiate pe trepte si le impinde jos, pe trotuarul din fata, impreuna cu 2-3 pahare de unica folosinta de la cafeaua bauta de careva pe ziua de azi si cateva ghemotoace de hartie. mai face cate o tura prin sectie, fara sa se opreasca din mancat seminte – cat timp este in cladire aduna cojile de seminte in pumn – ar trebui sa foloseasca masca de la gura pentru mana, astfel incat sa nu mai puna mana pe toate usile dupa ce a scuipat in palma coji de seminte; sau mai simplu, sa scuipe direct in masca (!)
tata vede badigardu cum mananca seminte si mizeria din jurul lui; impresia mea este ca a ramas socat cateva secunde, parca ar vrea sa spuna ceva, dar tace – poate ca ii e jena lui de lipsa de jena a badigardului.

Volksbank

ii rog sa nu isi mai parcheze masinile pe tot trotuarul;  de fapt pe toate trotuarele. trebuie sa cobor pe carosabil cu copilul in carucior si sa merg cu el pe mijlocul strazii (pe margine sunt parcate masinile volksbanb care nu au mai prins loc pe trotuar) pana in intersectie, unde daca am noroc gasesc putin spatiu astfel incat sa ajung la loc pe trotuar.
trece vreo luna, nimic.
dupa alte excursii pe mijlocul strazii revin la Volksbank si nervoasa il rog pe dl de la poarta sa cheme persoana responsabila cu parcarea masinilor. imi propune sa ma dea afara pana cand ma calmez; ma calmez fara sa ma dea afara, ocazie cu care dlui de la poarta i se pare oportun sa faca niste bancuri cu mine. ii dau buletinul, astept vreo jumatate de ora cu sara langa mine sa vina dl. responsabil.
vine dl. responsabil, il rog sa ii roage pe colegi sa parcheze masinile astfel incat sa ramana jumatate de metru ca sa pot trece si eu cu caruciorul pe trotuar; iar el imi spune CA SA II INTELEG SI EU PE EI CA NU AU UNDE SA PARCHEZE! asa ca IL ROG SA MA INTELEAGA SI EL PE MINE CA NU POT SA CIRCUL CU COPILUL PE MIJLOCUL STRAZII.
… si uite asa ne rugam unul pe altul …
pe trotuarul de vis a vis de sediul lor, o masina volksbank zace de muult timp, are rotile desumflate si adancite in asfalt de cand nu a mai fost miscata. ii sugerez sa mute acea masina ca sa elibereze trotuarul, iar dl. ma consoleaza spunandu-mi ca in decembrie se va casa si o vor lua de acolo, urmand sa parcheze alta noua in loc!
FUCK!
asa ca sunt consolata, pana cand imi fac timp sa sun la politie sa rog politia sa imi faca niste loc pe trotuar, ocolesc!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather