tentația americană

Tata s-a întors de la congresul (de medicină) de prin America (San Diego, parcă?) plin din cap până în picioare de noroi. Mă rog, pe cap s-a spălat, dar costumul de congres l-a adus așa cum l-a făcut mama natura. Da’ înnoroiat cu simțul răspunderii, nu așa, cu jumătăți de măsură, puțin stropit pe la manșete. (Mai că ar fi vrut americanii să îl închidă, că de ce vrea să sustragă pământ american ascuns în pantaloni? Cre’că!). Cică după ce a terminat cu congresul a plecat să se plimbe nițel și a găsit o pădure frumoasă – un parc dendrologic american al tuturor posibilităților. “Nimic nu părea să anunțe cele ce urmau a se întâmpla!” Așa că a intrat să vadă și să se cunoască mai bine cu copacii americani. Și au ajuns la așa intimitate după vreo 3-4 ore de petrecut în mijlocul lor încât la un moment dat mergea numai târâș pe la picioarele lor și se îmbrățișa cu fiecare tufă pe care o întâlnea. Ba chiar se gândea că printre posibilitățile la îndemână ar fi și aceea să rămână toata viața în parc, asta dacă nu cumva în timpul acestei vieți îl va mânca o puma plină de patriotism sau vreun alt animal gelos pe prezența lui în preajma arborilor americani. Într-un final, probabil că și-a amintit de frumoasele pădurile virgine din România și și-a dat seama că dacă ar rămâne pe vecie între vajnicii copaci americani – atunci cine s-ar mai pierde și printre arborii seculari din munții patriei natale?! Nimeni! poate nimeni nu și-ar mai lăsa urmele prin zone neatinse de picior de om, el ar fi ultima șansă – pierdută în junglă! (Bine, acum că a aflat toată lumea de pădurile virgine din România, sunt chiar mai multe șanse să ajungă vreun ONG să le salveze, să facă niște băncuțe în mijlocul codrului des să aibă cerbul unde să își facă siesta, să mai îndrepte un curs de apă care curge prea strâmb sau alte îmbunătățiri din acestea menite să facă locul mai sălbatic și totuși mai prietenos pentru floră și faună). Și așa că a lăsat tata în urmă, cu regrete, parcul dendrologic american, pentru pădurile virgine românești. (La ieșirea din parc, a găsit și panoul pe care scria cum că după ora 16 nu este indicat să intre în parc, deoarece sunt animale sălbatice și alte pericole care stau la pândă; dar ma rog, era oricum prea târziu.)

Acum, ca să priceapă fiecare cum de s-a născut pentru câteva secunde în capul lui – dar fără voia lui, ideea de a rămâne în parcul dendrologic din America, o sa mai povestesc una alta despre Tata. Tata este pasionat de excursii, de plimbări, de hoinăreală, preferabil prin natură, preferabil prin locuri cât mai neumblate, pe orice vreme şi la orice oră; și este iremediabil incapabil să ajungă pe drumul cunoscut la locul țintit; sau poate nu țintește nici un loc, sau poate setea de cunoaștere debordantă în orice domeniu îl face să caute să cunoască şi alte drumuri spre locul țintit. Dacă e de mers de la A la B, neapărat ora de plecare este după ce apune soarele (astă tradiție e respectată de tot neamul, in orice situatie!) și, fie ajunge la C, preferabil diametral opus față de B, fie ajunge la B după ce “ocolește” cărarea bătută pe cât mai de departe și deschide o potecă nouă care neapărat te trece prin proba apelor sau cel puțin a noroaielor, te urcă prin niște copaci și te târăște pe burtă pe sub niște tufe dese, eventual cu țepi. Iată soluția salvatoare a Mariei, pierdută împreună cu tata prin munte: – Încotro mergem acum? – Să zică tata pe unde să o luăm! – De ce? – Ca să mergem în cealaltă direcție decât ne arată el, căci sigur va fi drumul bun!
Tot din setea de cunoaștere, probabil, i se trage și faptul că stă la serviciu de la ora 8 dimineața și până la ora 12 noaptea; e medic, așa că este posibil ca aici să intervină și dorința de a îi însănătoșii pe bolnavi, plus bașca și cu siguranță mâna netrebnică a Statului care nu le dă personal destul (nu mai zic de bani destui) astfel încât tata trebuie să facă și treabă de asistentă și de secretară și de vreo 3 medici. Și mama îl așteaptă și se stresează că nu mai vine, că e mort de obosit, că nu mănâncă ….
Singurele momente de liniște ale mamei erau când tata era plecat la congrese; se stresa cât timp călătorea cu avionul, dar apoi știa ca are program fix, cu mese la ore fixe, cu somn la ore fixe. Ei bine, după ultima aventură, cu siguranță ca mama va sta stresată non stop, ori de câte ori tata va fi plecat, chiar și la congrese.

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *