in proces.

Din procesul de reconstructie am ajuns aproape in proces cu Vecinul: ne-a dat in judecata ca suntem niste ilegali, un pericol pentru tara asta, mai ceva ca RMGC!

Si-a luat vecinii la rand si i-a dat in judecata, exclus sa mai construiasca cineva ceva langa palatul lui, doar ii strica confortul si intimitatea. Adica din terasa circulabila daca faci pod, i-ai stricat intimitatea – nu stiu cum, din pod nu vezi cum se scalda in piscina, de pe terasa poti sa te uiti ca la televizor. Fiecare cu parerea lui.
A lui este ca toata casa este o ilegala, de la fundatie pana in pod, a mea este ca este un om rau care se plictiseste acasa. Pacat ca s-a ajuns la chestia asta, fiecare putea sa isi economiseasca banii si sa faca ceva frumos, asa pierdem timpul si dam banii avocatilor.

 

 

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Alex

Alex: Mama, de ce Viorica ii zice lui Grigore “Iubirea lui mama!” (si o imita pe Viorica)
Eu: pentru ca il iubeste
Alex: si tu ma iubesti pe mine?
Eu: foarte mult te iubesc!
Alex: bine!

Alex: Viorica, zi dupa mine: A
Vio: De ce sa zic?
Alex: Ca sa zicem A-L-E-X, Alex!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

in proces de reconstructie

Din iulie locuim la frate pentru ca din iulie construim … construim … construim. Vorba Vecinului, construim de zici ca vrem sa stam aici toata viata! Adica refacem acoperisul: pentru ca vara erau 45 de grade, iarna mergeau calorifele intr-una, iar cand ploua afara, ploua si in casa, prin diverse locuri – si am obosit sa mutam galeata din picatura in picatura in toiul noptii.
Un an de zile a durat sa obtinem autorizatia de constructie. Un act, inca un act, inca o hartie, inca un aviz, o declaratie, un acord – pentru ca locuim in “zona protejata”, as zice ca aproape la muzeu! Dar mai presus de toate avizele ne-a tinut pe loc Vecinul, care cu nici un pret nu doreste sa ne construim noi pod: ce conteaza ca ne ploua in casa? din partea lui poate sa ne si cada in cap casa, podul nostru ii va distruge confortul si valoarea proprietatii! (aproape citat din dragalaseniile aceluiasi Vecin!)
Si uite asa printre acuze ca am obtinut autorizatia de constructie asa cum se obtin toate in Romania (cum domnle, am zis eu ceva?!) si reclamatiile si amenintarile voalate ale Vecinului, incet incet ridicam podul si se contureaza acoperisul. Acum suntem impotmoliti la tigla metalica.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

prajitura care induce vorbaria

Ca voiam sa scriu ceva mai lung si mai greu dar mi s-a parut mai usor sa scriu ceva mai scurt si … dulce. Maine, 15 august, este sarbatoare crestina, Sfanta Maria, partea intai – Adormirea Maicii Domnului. Pe 8 septembrie este Sfanta Maria, partea a doua – Nasterea Maicii Domnului. De fapt, cred ca ordinea cronologica este taman invers.
De ceva timp incoace, guvernantii nostri s-au milostivit sa ne mai dea o zi libera in miezul incins al verii – 15 august. E drept, cu aceasta ocazie, o multime de romani peregrineaza pe la diverse manastiri din tara sau din afara; sa nu ii uitam nici pe cei care se inghesuie la mare sa sarbatoreasca ziua Marinei – asa ca o zi libere ramane de mare interes! (Sunt si nefericitii oameni ai muncii care lucreaza la patroni carora le merge foarte bine in miezul verii, asa ca au proiecte ce nu sufera o zi libera.)
Aceasta fiind starea de fapt, eu, Maria printre altele, voi face un foc in cuptor si voi supraincalzi casa ca sa pregatesc aceasta prajitura – si de aici a inceput toata vorbaria de mai sus – foarte buna mai ales daca va iese bine si pe deasupra ii puneti si o glazura de ciocolata: prajitura cu cocos. De fapt, atat doream, sa laud si sa recomand aceasta prajitura!

Da, stiu, nu a fost scurt, dulcele e …”virtual” si scrisul lung si greu se lasa asteptat.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Imi pare rau, nu ne pot ajuta!

*7777

Aceasta convorbire poate fi inregistrata…
– Buna seara, sunt Cristina, cu ce va putem ajuta?
– Buna seara, sunt Emilia si am vazut un canal deschis.
– Imi trebuie numar si strada.
– Nu stiu, eram in trecere, nu cunosc zona. Este la Piata Delfinului.
– Atunci nu va putem ajuta, Piata Delfinului e mare!
– Ma gandeam ca daca va explic …
– Daca aflati numarul si strada puteti reveni.
– Daca nu, sa cada careva in el, are vreo 4m adancime…
– Multumim, va mai asteptam.

Mergeam cu copiii spre parc si Alex in goana mare se indrepta spre o gura de canal deschisa. Gandind ca ii speriu si ii invat sa fie atenti ne apropiem toti 3 sa ne uitam la canal: avea cred ca vreo 4m adancime si pe fundul lui se vedea apa – asta poate fi bine, nu-ti spargi capul in cadere! M-am speriat insa pe mine si m-am invatat sa fiu si mai atenta!
Am cautat juma de ora unde se anunta un canal fara capac si cand in sfarsit am descoperit eram de mult in parc, asa ca nu mai puteam afla strada si numarul.
Pe domnisoara de la Apa Nova o doare insa in cot, n-a facut nici cel mai mic efort sa afle unde este canalul deschis, sa dea o mana de ajutor. Ma gandesc ca poate are norocul sa mearga maine seara, cand nu va mai fi de serviciu, in vizita la un prieten care locuieste la Piata Delfinului, pe strada si la numarul cu pricina, sa faca o baie la picioare!

Ps: gurile de canal fara capac pot fi “reclamate” la Apa Nova la numarul de telefon *7777 sau 021-2077777. Sa stiti musai strada si numarul, caci altfel nu merge!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather