nimic!

io propun ca statu sa nu ne mai dea nimic, nici o alocatie, nici o indemnizatie, trusou, pensie, salariu, asistenta sau orice altceva
la cate acte tre sa depunem pentru fiecare si la cat ne plangem de birocratie, mai bine sa ne lipsim
ne lipsim o zi, doua, o saptamana, un an, 20 de ani, o viata, care cat poate, apoi nimic si noi
in liniste, fara proteste, revolutii, pampersi, greve!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

plimbarea

ieri am facut o plimbare mai lunga pe jos prin Bucuresti, de la parinti de acasa, adica de la Kogalniceanu, pana la Pta Muncii; e fain sa te plimbi, uitasem cum este sa hoinaresti pe strazi si sa casti gura la orice; eventual si ochii
un tanar uratel, micut, cu cercel in ureche, cioc si esarfa in patratele alb-negru la gat, cu o bunaciune de motor sta de vorba cu o pustoaica, eu stateam la stop
inghetata la cornet, vanilie cu nuca buuna, ciocolata, hm, mai bine fara
nu mai este Mc Donald’s in pasajul subteran de la Universitate, de fapt nu mai este nimic, este golul; si stalpii care il sustin; cred ca au reparat treptele si am vazut si o rampa pentru handicapati, daca o fi functionand?!
niste baieti care sparg trotuarul, sapa niste gropi si fluiera dupa femei, orice femei, chiar si dupa mine
oameni pe biciclete, domn in pantaloni scurt si camasa alba calcata la dunga, cu diplomatul pe portbagaj, doamna draguta eleganta cu poseta in cosul bicicletei, tineri sport mai mult sau mai putin, eu suferind ca eu nu sunt pe bicicleta, un baiat care manca sandwich-ul pe o bordura, cu bicicleta langa el, se uita la mine de parca ne cunosteam, dar nu ne cunosteam, era prea tanar ca sa il cunosc …
era sa ma calce pe trecerea de pietoni, in timpul culorii verzi a semaforului pentru pietoni, masina Life Guard Security, ironia sortii sa te omoare Gardianul Vietii
intr-un parculet 2 tineri profitau de verdeata, floricele si soare si isi storceau cosurile, stiu ca doare draga, il mangaie ea pe el, dupa ce a stors, dar trebuie!
o tiganca grasa, dar grasa, revarsata – adica ce ziceam eu  cateva “posturi” mai devreme ca sunt grasa, ei bine, acum sunt trasa prin inel – tinerica, cu un bebe in carucior, semi imbracata sau semi dezbracata, cum preferati, adica rochie scurta mulata pe suncile abundente, neagra, cu umerii goi, cu spatele gol, sutien alb urias la vedere; putin mai incolo am reintalnit-o hranindu-si copilasul, rochia in brau, sutienul JOS, in pielea goala pan la brau, si ce sani avea domle, pan la mijloc, ii dadea lui ala micu de mancare; ma intreb daca astea sunt instinctele primitive neadaptate la societate sau nesimtirea; ma intreb oare daca tiganca arata super ma mai intrebam intrebarea dinainte?
cirese 35 de lei, muult mai ieftine decat cirese 50 de lei (kilogramul, sa nu interpretati gresit) de la chioscul de vis-a-vis, din Grecia, calitatea I
din nou baieti care sparg trotuarul, sunt multi din astia …
si gata, am ajuns!
am febra musculara la labele picioarelor

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Cerealele Fițnes fac bine la creier

Duminică seara am prins un TV și am văzut o reclamă la cerealele Fițnes. Mănânci paișpe zile cereale integrale Fițnes și apoi ești … ești într-adevăr un alt om! Ne demonstrează o tipă slabă, care nu știu de ce încerca să își potrivească niște poșete peste fund?! După ce a mâncat cereale paișpe zile, în pachetu de 45 de grame, a început nu numai să vadă mai bine, dar și să îi funcționeze creierul mai bine, observând fară prea mult efort că ea chiar este slabă.
Și tipul din piscină se bucură tare!

(PS: Deoarece povestirea este din amintiri mai vechi de 12 ore, s-ar putea să fi uitat unele amănunte și reclama mea povestită să nu aibă sens!)

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Aici ne relaxam noi

E parculetul in care mergem in fiecare zi lucratoare eu si cu Sara, de luni pana vineri, cu exceptia sarbatorilor legale sau a zilelor cand imi este rau, mergem 5 minute, e numai bun. Cred ca e Parcul National, Parculetul National. Are alei largi pe care se plimba aproape non stop niste masini, de la alea mici la alea foarte mari, niste cisterne uriase, se misca cu grija, incet, incet, printre gramezile de copii.
Cred ca e voie pe unele bucati de iarba, sunt cateva chiar curate si placute, mai intru cu Sara sa mirosim Alele. Sunt alte bucati cu dealuri impadurite, pe care Sara le indrageste grozav, merge a munte, dar din pacate sunt impanate cu gunoaie – bidoane de plastic, cutii de bere sau suc, pachete si chistoace de tigari, hartii, pungi, pungute sau chiar cacat cu hartia de rigoare.
Parcul se desfasoara in jurul unui lac, murdar, plutesc pe el bidoane, cateodata chiar foarte multe. Si alte gunoaie, printre mazga verde sau de alta culoare indescifrabila, neadunata de secole. Deunazi o doamna imbracata foarte cool, cu un bebe intr-un carut foarte cool, a golit o sticla de apa plata si a aruncat-o foarte natural direct in lac. Fara nici un regret sau jena. Pur si simplu. Si multi pescari stau pe maluri cu batu-n apa, toti sperand sa prinda stiuca.

Au renovat terenurile de sport, sunt 2. Cel de fotbal ocupat mai tot timpul, cand de copilasi ce invata primii pasi de dribling, supravegheati de pe margine de parintii la o tigare, cand de domnii de prin zona care nu se stie daca paseaza de la unii la altii mai multe injuraturi decat mingea si cateodata de corporatisti ce ajung gafaind la poarta terenului, in costum impecabil cu geanta mare sport pe umar – de firma! Celalalt teren, e de tenis, asta a stat mult timp nefolosit, doar rareori cineva mai indraznea sa calce pe terenul de 80 de lei ora. Acum s-a descoperit reteta, cursuri de tenis pentru copii, tineri sau tomnateci si este si acest teren folosit. Aaaa, cateodata mai jucau niste baieti tenis cu piciorul, probabil ca pentru tenis cu piciorul preturile coboara la nivel – nu stiu daca percepeau suprataxa pentru prinsul mingii cu capul.

Langa aceste terenuri, la cativa metrii de un trenulet pentru copii, era o lada imensa de gunoi, erau zile cand pe acolo nu se putea trece, trebuia ocolita pe departe si in viteza. Asta cand Sara era mica mica si o plimbam adormita in carut prin tot parcul. Probabil ca odata terminate terenurile, s-au revolatat proprietarii acestora si au solicitat mutarea pubelei uriase. Au facut baietii o platforma de ciment, in mijlocul singurului loc din parc unde puteai sa stai si tu linistit, langa pod, oarecum departe de huruiala miilor de tobogane de plastic, castele de plastic, custi de plastic pline de mingi, trenulete electrice, masinute electrice, caluti, foci, avioane, elefanti, rate, masini in care bagi moneda si te zgaltaie bine! Ei, nu stiu cum necum, au luat focarul de infectie de acolo, a ramas doar amintire platforma. Asta lucru bun!

Dar au ramas la locurile lor, neclintite, toate huruitoarele, jucarii uriase umflate in plastic, sustinute de generatoare de curent care fac ZGOMOTUL. Pe malul lacului, in partea centrala a parcului, in spatele lui Eminescu, singurul loc unde lacul este cat de cat curat (a, mai este si doi pasi mai incolo, in fata restaurantului Riviera), o mica faleza unde poti sta sa casti gura la fantana arteziana din centru lacului, cam trista si care de obicei functioneaza doar cand ploua afara, un turn cu clopotei pe care daca ai noroc ii prinzi in vreo seara ploioasa clopotind cristalin cate un Michelle, ma belle sau alte cateva Beatles-uri (se pare ca doar pe astea le stie) – aici e centrul monstrilor de plastic, sunt vreo 3, mai inalti decat tot ce e in jur, mai urati, mai galagiosi, mai umflati, mai prafuiti si mai in drum decat orice. Adorati de copii care transpira in zilele cleioase de vara, lipiti de plasticele alea mirosind a … plastic incins prafuit si transpirat, praf in jur cat cuprinde, parinti pe margine urland fiecare la odrasla lui sau a altuia, urland printre urletele copiilor isterizati de fericire si ale generatoarelor.

Eu le urasc; imi e dor de copilaria mea cand masinutele erau o raritate captiva in cate o bucatica de parc, ingradita. Cand ca sa mergi la trenulet trebuia sa fii cuminte toata saptamana. Cand trebuia sa alegi intre gargarite sau trenulet. Cand nu era totul sub nasul nostru pofticios de copii, doar sa zicem VREAU si parintii sa sara cu gramada de bani.
Acum bonele, mamicile, bunicile fac turul parcului cu bebelusul de 1 ani si 10 luni si il dau in fiecare magarus, masinuta, avion, tobogan de plastic, piscina cu mingii, bangigiamping, castel de plastic, trambulina, trenulet, zgomotul, praful si inghesuiala sunt la ordinea zilei.

Mi-am amintit din nou cat de mult le urasc, astazi, cand clopoteii cantau desi nu era seara sau ploaie, dar nu reuseai sa auzi nimic decat daca te duceai aproape sub ei, din cauza zgomotului infernal de la generatoare. (Ce pot sa fac sa ma scap de infectia asta de jucarii de plastic?)

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

analize, da sau ba

Medicii ginecologi dau gravidelor sa faca un set de analize, dintre care o parte sunt subventionate de stat, iar restul “nu fac parte din protocolul obligatoriu”, deci se fac pe banii gravidei.
Unele gravide aleg sa isi faca toate analizele pe banii lor – la clinicile particulare, decat sa faca trei vizite la medicul de familie: una pentru trimitere, alta pentru recoltare si o a treia pentru a ridica analizele. La particulari, dai telefon, te programezi pentru recoltare, te prezinti, recoltezi, platesti si poti primi rezultatele si prin email sau alta forma de comunicare la distanta – deci o vizita, timp castigat, bani dati, dar poate ca in timpul acesta castigat poti sa faci mai multi bani decat platesti tot setul de analize. Poate.
Printre analizele care nu fac parte din protocol este cea pentru Rubeola; daca nu stii daca ai facut rubeola pana atunci, te duci si faci testul si vezi daca ai anticorpi sau nu. Asta la prima sarcina. Daca reiese ca ai anticorpi, la a 2-a sarcina nu mai este necesar testul. Dar ghici ce? nu verifica nimeni analizele vechi ci doar iti da o hartie sa te duci sa le faci din nou.
Alta analiza care nu este obligatorie este cea pt Toxoplasmoza. Ca si rubeola, toxoplasmoza in sarcina este foarte grava, dar lucrul bun este ca poate fi tratata. Este grava doar daca o iei atunci, cat esti gravida si nu daca o ai in tine de cand erai copil si dormeai in cotetul catelului bunicilor, cu capul pe blana moale, pufoasa si plina microbi a acestuia. Dar doctorul nu intelege ca tu ai catei si pisici de cand ai facut ochi si ca nu se poate sa mai iei toxoplasmoza si in sarcina, ca o ai deja, face parte din tine, te insoteste de 30 de ani buni pretutindeni. Deci mai dai 100 de lei pe aceasta analiza.
Si ce se intampla daca totusi nu le faci? Adica, e dreptul tau de cetateanca libera si gravida sa refuzi. Ei bine, el, doctorul, nu refuza sa te trateze, caci nu este profesional, dar te sicaneaza in toate felurile, pana cand nervii tai deja incercati de greturile matinale si durerile de cap cedeaza, si te duci frumusel si dai vreo 3-4 sute de lei pe aceste analize.
Alt test pe care te obliga sa il faci este triplu-testul sau alte teste din acestea care iti furnizeaza un biletel de loterie – o sa aiba sau nu copilul tau trisomia 13, 18 sau 21 (care este?!)? Fara raspuns, doar intrebare. Daca iese risc de vreo trisomie, ai optiunea sa faci amniocenteza si daca raspunsul este DA, TRISOMIE!!!! (doamne fereste), ai optiunea sa faci avort. Amniocenteza are risc de avort, scazut, dar are; poate ca faci amniocenteza, din care cauza avortezi si cand primesti rezultatul, afli ca bebelusul era bine merci. Nu-ti vine sa te duci putin dupa el? Si ce inseamna risc triplu test 1/286, in conditiile in care riscul standard este de 1/385? M-a linistit pe mine o asistenta: nu fi speriata draga, ca nu inseamna obligatoriu ca va fi copilul tau cel bolnav, poate fi copilul alcuiva. Acum esti linistit, poate ca totusi va muri capra vecinului! Apoi semnezi ca in cunostinta de cauza si pe proprie raspundere ai luat decizia sa nu faci amniocenteza.

Acum reversul medaliei. Te duci la doctor, iti da trimitere doar pentru analizele obligatorii, faci toxoplasmoza in sarcina, o depistezi prea tarziu, pierzi sarcina, dai doctorul in judecata si aruncam cu pietre in tot sistemul medical romanesc care oricum e la pamant. Pai sa va spun eu (care le stiu pe toate!). E greu sa depistezi o boala, e greu sa tratezi bolnavul needucat, murdar si incapatanat, e greu sa fie spitalele in faliment si sa incerci sa faci bici din cacat, e greu sa impaci birocratia cu treaba facuta eficient, e greu sa muncesti singur pentru ca restul considera ca nu sunt platiti destul sa puna putin suflet in ceea ce fac, e greu sa consulti bolnavi 10 ore si apoi sa mai stai 5 sa faci hartii, e greu sa tii doctorul in spital si sa ii dai salariu de nimic (da stiu, medicina e vocatie, dar totusi iti poate fi foame!) …

Si totusi, mai am cateva povestiri despre doctori care m-au dezamagit grozav.
Poate ca o sa revin. Am fost “acuzata” ca nu mai am nimic in cap, de aia nu mai scriu nimic. Dar, in afara de o durere ingrozitoare care de cateva zile nu vrea in ruptul capului sa imi paraseasca capul, mai am si povestirile astea ha ha ha!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather