Petrecere de Stefan, cu Stefan

Ce mai zile de vacanta, ieri noapte de la 12 la 2 am scos 15cm x 15mp apa din camera centralei, care cu ce a avut la indemana, cu farase, cani, galeti ….ghemuiti, cu picioarele in apa, in pijamale sumecate pana la genunchi, mai prin zapada dac-o fo musai! Tata a zis ca-i apa cu antigel si ca nu e voie sa o aruncam in gradina, asa ca am umplut sticle, galeti, cadite, piscina, ligheane, garnite – cu apa otravita.

20121228-224152.jpg

Cand am terminat munca tata ne-a pus – pe mine si pe mama – sa tragem cate-o dusca sanatoasa de tarie (eu am bagat o cana cu beefeater) sa contracaram efectele monoetilenglicolului (sau cine stie a cui?!); el consumase deja inaintea incidentului niste vin, deci era ferit de efecte nedorite. Surpriza dimineata, apa nu era din calorifere, era pentru racirea centralei, deci am baut gin degeaba! ca nu am baut si antigel. Asa ca apa din piscina, galeti, sticle, ligheane, garnite, cadite a trebuit strategic imprastiata in toata gradina, a muncit iar bietul tata de si-o fi rupt spinarea.
Eu … am scapat de udat iarba …pentru ca nici nu am apucat sa dorm noaptea caci Alex Stefan s-a imbolnavit si m-a tinut in peste 39 de grade din noapte si pana in seara, cu frisoane, vomitat, frectie … Abia pe la 8 seara i-a scazut temperatura sub 38 grade, bietul copil cauta mancare in disperare, infuleca iaurtul de zici ca i se bateau turcii la gura si in sfarsit canta din nou, fara oprire, Chiopotei chiopotei, veseli chiopotei, hai sunati chiai acum, peste munti si vai! Hei! Gingai bel gingai bei – asta-i pentru fete!
Acum au plecat parintii si a venit Cristi, Alex e odihnit ca a zacut/ dormit toata ziua, Sara a dormit de la 8 la 9 seara, iar eu sunt rupta – ma doare mana de la scris!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

brave new world

Adio lume!

De maine, incepe o lume noua, mai buna, mai frumoasa, in care o sa traim fericiti pana la adanci batraneti, cu pensii generoase si caldura in case. Toata lumea e fericita si mananca soric(e)i cu cozonaci, in frunte cu sugubatul guvern Poanta. Mos Craciun ne-a lasat bradul in balcon si luni seara am zice ca ne aduce chiar si cadouri.

Ne intalnim intr-o lume noua, nu?

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

de-a mama și copilu

Alex si Sara sub masă:
Alex: Îhî – îhîîî..
Sara: De ce plângi Alex?
Alex: Că nu mă mai iartă Moș Căciuun …
Sara: Gata, gata, lasă nu mai fii trist, că te iartă Moș Crăciun! Te iartă! Lasă, lasă că rezolvăm noi asta! Hai la mine în brațe. Rezolvăm noi asta, îi spune ținându-l în brațe și bătându-l ușor pe spate.
Sara: Vrei să îți citesc o poveste?
Alex, acum liniștit că îl iartă Moșu, da’ cu voce plângăreță: Daa …
Sara: Pe care?
Alex, cu voce plângăreață: Nu stiu …
Sara: A fost odată ca niciodată de nu s-ar povesti o mare oiță grasă cu un ceaun, care a făcut un picnic dar era obosită și atunci a adormit puțin și doi copii se jucau cu mâncarea ei, de aceea când s-a trezit ei au pus lucrurile la loc și s-au jucat cu jucăriile lor dar au întâlnit o inghețată cu înger ….
Sara: Nu mai am povești. Acum vrei să mănânci?
Alex: Daaa …
Sara: Haide, ia, papa asta, acum asta…
Alex: Miam miam miam

șamd

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

spune-mi ce povesti citesti, ca sa iti spun cine esti

– Mama, sa-mi pui 2 povesti la aparat, Sarea in bucate si aia cu printesa rea ca mine!

Doua dintre povestile cele mai preferate ale Sarei sunt Sarea in bucate si Taina Craiesei. Sarea in bucate – cred ca o cam stie toata lumea – am ezitat o vreme sa i-o citesc caci mi se parea prea complicata pentru un copilas, dar prin primavara i-a citit-o taica-sau, in timp ce eu ma opuneam vehement ca e prea mica si nu intelge nimic … de atunci cred ca o asculta de 2-3 ori pe saptamana – cel putin. Iar Taina Craiesei este cu o printesa mofturoasa si plictisita de prea multul ce i se oferea, care se pierde prin padure si nimereste intr-o casa de oameni simpli spre amarati, unde invata sa pretuiasca mamaliga dar si munca; cand se intoarce la palat, nimeni nu o mai recunoaste de minunata, harnica, nemofturoasa … iar printul o ia de nevasta; si pana la adanci batraneti spalatul vaselor o mentine in forma!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

cum sa iti gasesti jumatatea

In timp ce o pregateam pe Sara de culcare….
Sara: Eu stiu cum isi cauta barbatii sotie.
Noi doi, mirati, intr-un glas: Cum?
Sara: Se intalnesc undeva cu o femeie si vad.
Noi doi: Ce vad?
Sara: Si vad daca e potrivita.
Eu: Cam asa, dar de unde ai aflat tu asta?
Sara: Din capul meu.
Eu: Si femeile, cum isi gasesc sot?
Sara: Eee, cauta!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

primul fulg!

Am avut si serbarea. Desi am pregatit camera foto, i-am incarcat acumulatorii, am bagat-o din timp in ruxac, nu am facut nici o poza … pentru ca nu a avut baterii! Paranormal de-a dreptul! Sau mai probabil baterii stricate!
Asa de emotionata am fost – desi nu mi-am data seama- incat pana la ora 5 cand ne-am intors de la serbare, nu am mancat nimic, decat cafeaua cu lapte de dimineata. Gandindu-ma ulterior de ce am fost asa de stresata, m-am revazut cum urmaream cu ochi de vultur fiecare expresie a Sarei, panicata ca nu cumva ceva orice sa o faca sa planga fara oprire. Dar nu, Sara a fost la inaltime, a stiut poeziile, a mormait cantecele, atat cele in engleza cat si cele in romaneste, la dans a fost mai greut, dar avand in vedere ca saptamana aceasta a lipsit de la gradinita si ca era in convalescenta, putem sa o iertam. Este cea mai mica si mai slaba din clasa, de abia se vedea pe scaunel dintre un coleg si o colega (noroc ca dintre cei preferati, caci altfel cu siguranta spaimele mele ar fi prins contur!)
I-a spus poezie Mosului, a vorbit cu Mosul, a stat la Mos in brate, i-a raspuns la intrebari (am 4 ani si 5 luni), a zambit si a primit. (Anul trecut nici sa isi ia cadoul de la Mos nu a vrut, daramite sa ii mai spuna ceva.)

La terminarea spectacolului insa a gasit in sfarsit motive de plans, ba ca nu e buna sorcova ei care nu este a ei ca are mov in varf si a ei avea rosu, ba ca ea nu vrea sa plece de la gradinita …. Pana la urma a mai stat 15 minute in clasa sa deseneze ca sa putem pleca linistite acasa.
Doua doamne necunoscute au laudat-o: Felicitari, ai recitat cel mai frumos, ai fost singura care ai avut si gestica, tu esti Sara, nu? Asa ca Sara a spus la toata lumea ca a recitat cel mai frumos poezia.

Nu ma stiti, eu sunt Fulguta, din stelute mi-e rochita, de ma invart odata bine (si s-a invartit!) alb covor astern, copile!, casele eu le pudresc (si a pudrat), sunt vesela si ma distrez!

Dupa o saptamana de boala in care de abia a mancat, inclusiv dulciuri, i-am luat cadou pentru prestatie deosebita o cutie cu prajiturele si s-a indopat cu 4 prajiturele, doar cu 4, caci am rugat-o sa nu manance fooarte multe; si nu i s-a facut rau.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Amatur la Sfantu Gheorghe

Si-a mai ramas un negru mic…
Restul au iesit din concurs, plecam si noi acasa mai devreme de 12 noaptea, dar n-a fost sa fie, caci unul dintre Vivari a tinut cu dintii de victorie, deci va juca finala de dupa miezul noptii.

L-am insotit pe Cristi la Sfantu Gheorghe la un concurs de tenis de masa Amatur, trezirea inainte de 7 dimineata si suntem inca aici privind cu ochii carpiti de somn ultimele meciuri. Nu eu, eu scriu cu degetele chircite dupa 10 ore de stat pe scaun, nu ma uit. Ma doare in fund de atata Amatur! Noroc ca m-a salvat Vali cu un roman rapid, eu mi-am uitat aparatul foto si cartea acasa, altfel pana acum eram moarta de plictiseala.
In sala mirosea puternic a transpiratie, picioare, praf, plastic, salam, cateva sute de barbati de toate varstele, taliile, cu ghiul sau cu pletele in vant, cu burta si cu patratele pe burta, de la 7 la 70 de ani … pentru toate gusturile – tot a nostru-i mai frumos! Zau! Acum nu imi mai dau seama a ce miroase, mai joaca doar campionii, grosul a plecat, cei care mai sunt mananca salam sau fac galerie, dar nu mai asuda ca in vremurile bune cand mai erau inca in concurs cateva sute de barbati. Au fost si cateva femei.
Eu m-am uitat doar cum l-a scos pe Cristi din concurs un copil, parca tricota – asa misca mainile copilul, mic slab si aplecat peste masa. Nu am rabdare sa privesc aceste meciuri.

De la 12 la 16 am cutreierat prin Sfantu Gheorghe, fie ca nu am descoperit eu atractiile orasului, fie ca nu exista, am umblat besmetica pe bulevarde si stradute inghetate fara sa ma extaziez la nimic. Doar umbrele mi-au mai trezit interesul.

Camera telefonului nu m-a ajutat prea mult sa-l imortalizez pe Sfantu Gheorghe omorand balaurul, prin negrul de afara.

Am ajuns in piata unde se vindeau la 15 tarabe papuci, saboti, cizme, izmene, haine roze de copii, decoratiuni de Craciun si eternele capoate inflorate. Dar aici m-am intalnit cu Mos Craciun care mi-a promis pentru Alex un cautobuz galben. Intr-un final nefericit am intrat intr-un complex care mi-a amintit de magazinul Cocor de pe vremuri, de unde am cumparat un titirez si 2 monezi suvenir, sa le duc copiilor.
Vanzatoarele ma intampinau cu teshic, le raspundeam cu buna ziua si continuam convorbirea in romaneste, foarte atente si amabile. Zarva, magazinele inchise la ora 14 sambata.

Mai pleaca o tura, ramanem noi si tot mai sunt inca aproape de 100 de barbati, pe numarate si pe alese. Marinescu campion!!

(text adaugat la sosirea cu bine:)
Era vreo 3 noaptea cand am plecat in sfarsit din Sfantu Gheorghe. Ne-am instalat confortabil pe locurile noastre din microbuz si asteptam sa ne vina somnul, dar cu grija si pe rand sa nu adoarma si soferul, soferul care era Campionul si care jucase pana in ultima clipa, deci ar fi fost sa fie cel mai obosit sau poate cel mai antrenat sa tina la oboseala. Ne-am intors cu acelasi microbuz cu care ne-am si dus, dar de data asta conditiile atmosferice s-au schimbat, ningea spre Brasov …. Predeal …. Azuga, ningea, ningea si noi aveam roti de vara. Sa vezi urcarea pe serpentine cu sufletul la gura! Unii baieti dormeau, Campionu conducea, Cristi statea in picioare in spatele soferului si ii facea galerie (ca la meci!), iar eu lesinam de frica si tipam sus si tare sa ne oprim ca e periculos. Ee, daca altii au trecut, putem si noi, spuneau baietii si dadeau inainte. Si incet, incet, doi pasi inainte si unu inapoi, am ajuns in varf, urmeaza coborarea – Iuhuuuu! – de aceasta imi era si mai frica. Zapada crestea, fundul masinii dansa, mergeam cu viteza unei broaste testoase corcite cu melcul, era un frig cumplit in masina caci ca sa nu il adoarma, soferul oprise caldura, ma dureau picioarele de frig, stateam dreapta in scaun si incercam sa stau treaza dar din cand in cand atipeam cate o secunda-doua-trei. Si cand deschid ochii, vad zidul in fata ochilor si simt cum ne rasucim de fund pe contrasens si aud vocea lui Cristi Am incurcat-o. Si totusi n-am incurcat-o, masina s-a reasezat pe fagas si a pornit usurel la vale. Putintel mai incolo am aflat si de ce nu ne-a calcat nici o masina de pe contrasens, erau tirurile blocate prin zapada, invarteau rotile in gol si nu reuseau sa urce dealul, norocul nostru! Din Comarnic zapada s-a terminat, a ineput ploia si vantul puternic. Am baut cafeluta aburinda de la ora 6 dimineata la benzinaria din Comarnic, am prins forte proaspete sa dormim bustean pana la Bucuresti, in masina se facuse caaald si bine si nu mai stiu ce s-a mai intamplat, ma mai trezeam din cand in cand sa ii plang de mila soferului, care insa ne-a dus intregi acasa. Multumim! Eu as zice ca pe langa noroc, e in mare parte si meritul soferului, nu degeaba e campion, s-a folosit de abilitatile de a “pune mingea  pe masa” la ping pong sa puna si masina inapoi pe drum!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather