Copilul si corbul

M.,2,5 ani, asculta povestea cu Vulpea care i-a furat cascavalul Corbului. Povestea are o continuare: dupa ce ramane flamand, corbul se duce la magazin sa isi ia alt cascaval; doar ca vine alta vulpe si i-l fura. Morala: Corbul ramane prost mai departe, dar copiii din ziua de azi sunt mai descurcareti ca noi. Sau poate din cauza ca pe vremea mea nu se gasea cascaval la magazin, doar la Telejurnal?

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

solutii

Eu: si ce ti-a zis profu’?
A.: ca pot sa plec acasa, daca nu am costumul de baie si nu vreau sa fac lectia in chiloti.
Eu: cuuum? nu ai voie sa pleci singur, daca patesti ceva? te calca masina, te fura hotul! Profesorii nu au voie sa trimita elevii de la ora pentru ca daca patesc copiii ceva, este vina lor.

Trece ceva timp, A. a rumegat informatiile, probabil:
A.: Si ce-o sa faci!? O sa il iei pe proful de inot si o sa faci alt copil cu el? Sau cum? Sau o sa iti faca el un copil cu cineva si o sa ti-l dea tie?
Eu: … ?!?!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Nevinovatii banuti ai copilului mic

M: vreau acolo! si imi arata masinutele, calutii, vaporasele si alte porcarii electrice care luminau in semintunericul de la ora 20.

Eu: Nu putem merge acolo, decat daca avem bani, noi nu avem bani!

M: Eu am bani. Uite!

Si-mi arata palma goala, din care ia cu manuta cealalta un ban invizibil si il ridica spre mine sa il vad mai bine.

M: Am mai multi!

Pune banutul invizibil in palma la loc si in timp ce tine cu grija banutul sa nu cada, baga manuta cealalta in buzunarul imaginar din care tot scoate banuti invizibili. Are deja vreo 5-6.

Eu: Acesti bani sunt invizibili, acolo trebuie bani adevarati, care se vad.

Meri stramba putin din gura si pleaca.

Peste un timp trecem din nou prin dreptul luminilor si M: acolo nu putem merge, nu avem bani! Eu am bani, uite! Si iar scoate din buzunarul imaginar un pumn de banuti invizibili. Apoi ii pune la loc.

Meri are 2 ani si 3 zile, ce pot sa zic eu?!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

visul din realitate

Am visat ca mi-am amintit ca trebuie sa merg undeva; doar ca nu mai stiam unde; si nici cand. M-am concentrat foarte tare si mi-am amintit ca mi-am notat undeva; dar nu mai stiam unde am notat. Dupa inca o sesiune de concentrare maxima, mi-am amintit ca am notat in agenda; dar nu stiam unde am pus agenda. Mi-am stors creieri, i-am stors bine si mi-am amintit locul unde am pus agenda; am gasit agenda, am gasit notita, dar nu am mai inteles ce am scris.
Nu mai stiu daca am reusit sa ajung unde trebuia sa merg, dar am decis ca de acum sa nu mai iau notite de mana.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

o (s)clipire!

– Cu cine stai in banca?
– Suntem 3.
– In banca?
– Nuuu, in 2 banci.
– Si tu cu cine stai?
– Singur.
– De ce?
– Nu stiu, a fost un coleg si a plecat langa alt copil!
– De ce? Esti prea frumos si nu vor colegii sa stea langa tine? (in conditiile in care s-a mai intamplat sa povesteasca cum nu s-a jucat nimeni cu el) Sau esti prea cuminte in ore si ei vor un coleg de joaca? (sic!)
– Ha ha, nuu! Cred ca sunt prea destept, asaa, mai destept decat ei…
– Cum ti-ai dat seama ca esti mai destept decat ei? Sau ca ei nu sunt la fel de destepti ca si tine?
– I-am intrebat…
– Daca sunt mai destepti decat tine?
– Ha ha, nuu, i-am intrebat cat face 10×10.
– Si ce-au zis?
– Nu stiau.
– Dar tu stii?
– Daa. 100.
– Si ce mai vorbesti tu cu copiii?
– I-am intrebat daca stiu tabla inmultirii cu 2.
– Siii?
– Si au zis ca nu. Si mi-au zis Da tu o stii? Si eu am zis Da! Si ei au zis Zi-o! Si am zis-o.
– Si ei ce au zis?
– Nuu stiu, ca au plecat…
– De ce au plecat?
– Nu stiu! Eu am inchis putin ochii cand ziceam si cand i-am deschis, nu mai erau!
(de vorba cu Alex)

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

servere vs copii

Cel mai adesea, in disputele noastre casnice, ne aruncam reprosuri cum ca Ai voie sa comentezi cand O SA POTI sa faci ce fac eu! In cazuri extreme ne acuzam unul pe altul ca NU SUNTEM IN STARE sa facem ce face celalalt. De exemplu:
– Daca ai ceva de comentat, sa faci tu servere!
– Daaa? Sa te vad eu cum ai grija o zi intreaga de copii si apoi sa comentezi!
– Bla blaaa!
– Blaaaa bla!
– NU ESTI IN STARE sa faci servere!
– NU ESTI IN STARE sa ai grija de copii!

Zilele trecute am plecat singura pentru vreo 2-3 ore. Care s-au transformat in mai bine de jumatate de zi. Cristi a ramas cu M. si A. Nu numai ca s-a descurcat, dar am lasat chiuveta plina de vase murdare si am gasit toate vasele puse in masina de spalat (vase!), patul aranjat, copiii hraniti, schimbati si la plimbare imbracati bine, ca pentru -13 grade!
Trebuie sa imi revizuiesc reprosurile, nu mai tine cu nu esti in stare sa ai grija de copii simplu! (desi…hmmm! a stat numai cu 2 din 3 si n-a fost chiar o zi intreaga). Ar trebui sa sune ceva de genul: Sa-mi spui mie de ce nu sunt in stare atunci cand o sa fii tu in stare sa ai grija de copiii tai, 3 nepoti si inca 2 de la vecini vreo luna! Sau, poate sa invat sa repar servere?!

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather