evolutia, Alexandru

Iaia. Nani.
Nani, nanii, puiu (cânta, la culcare)
Pa. Bog.
Papa. Iupa (supa).
Piacă. Tata.
Cam așa vorbește Alexandru acum. Are un an jumate. Spune orice cuvânt aude, pocit, ce-i drept, dar parcă s-ar bucura când pronunță ceva nou; în timp ce noi cu siguranta ne distrăm.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Doi lei

– Acum esti o vanzatoare cu calculator! a zis Sara si mi-a dat in sfarsit telefonul mobil inapoi, dupa ce l-a blocat tot calculand ceva la magazinul ei si bagand coduri aiurea.
– Acum spune-mi cat costa.
– Costa 2 lei! am zis dezorientata.
– Aaa, pai am doar un leu, ma duc sa mai caut unul.
Si pleaca vreo cateva secunde.
– Uite, am doi lei, daaa … unu-i mai mic si unu-i mai mare! si-mi da o carte de vizita si un servetel fost umed si intins la maxim. Acum da-mi!
– Poftim!
– Ce mi-ai dat?
– Ce ti-am dat?
– Niste bomboane? si (se preface ca) le gusta.
– Daa, niste bomboane! ii spun eu salvata.
– Pai eu nu voiam bomboaneee, voiam ceva de facut de mancareee … si incepe sa scartaie.
– A, n-am, ia-ti banii inapoi.
– Eee, bine. Da-mi-i.

Cam asa a fost prima socoteala a Sarei.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

doi bunici by Alex

Iarăşi l-am subestimat pe Alexandru! Ca şi atunci când el zicea găst sau desch şi noi nu credeam ca el chiar zice găsit sau deschide, căci era doar un pitic de vreun anișor – dar s-a dovedit că nu vorbea gura fără el (și acum tot găst si deschi zice).
De ceva timp Alex tot zice doi oca, doi baca și noi nu îl credeam nici de data aceasta că el chiar știe că are în mână două lingurițe sau că are două păpuși în față.
Dar alaltăieri, când Sara era plecată la bunici și el o tot striga:
– Iaiaaa! Iaiaaa!
– Unde e Sara?
– Buca!
– Da, la Bunici – la Bunica si Bunicu.
Doi Buca.
Am rămas cu gura căscată, cred că știe ce zice!

legenda: oca e lingura/ lingurița , baca e bebelaca – păpușa, Iaia e Sara, Buca e Bunica sau Bunicu

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

gradinita

Deoarece nu am avut criterii serioase credibile in functie de care sa alegem intre cele 2 gradinite, am dat cu banu’!

Ba nu! Am gasit niste criterii. Din punct de vedere al ofertei educationale, am inclinat catre 201 Clopotel, insa din punct de vedere al spatiului de joaca, catre curtea uriasa a gradinitei 16 Luminita. Luminita e mai aproape de noi putintel. Pentru Clopotel trebuie sa traversam Soseaua Iancului. La Clopotel se pare ca au fost si copii care au ramas pe dinafara, la Luminita s-au acceptat toate dosarele. Asa ca am optat pentru curte mare mai aproape de casa – caci oricum va fi greu tare cu trezitul dimineata si am eliberat astfel si un loc pentru parintii doritori musai la Clopotel. Adica am ales 16 Luminita – sa fie intr-un ceas bun! 🙂
Am sunat la 201 Clopotel sa ii anunt ca eliberam locul.
Sunatul 1, raspunde un domn:
– Buna ziua, pentru copiii inscrisi la gradinita, cum se procedeaza pentru confirmare/ infirmare inscriere, se poate telefonic?
– Nuu, veniti aici ca trebuie sa semnati o hartie.
– Si pentru retragere dosar?
– Aaaa, nu stiu! Nu am mai avut astfel de cazuri!
Sunatul 2, peste cateva zile:
– Buna ziua, va rog cu Dna Directoare.
– La telefon.
– Sunt Emilia Cionoiu, mi-am inscris fetita la gradinita Dvs. …
– Daa (un da oarecum entuziast)
– … si as vrea sa retrag dosarul, imi spuneti, va rog …
– Aaa, sa retrageti (se dezumfla). Bine, multumesc ca m-ati anuntat, la revedere!
– Dar ..
– Tii tii tii!
Eu nu am inteles nimic! Poate avea convorbirea inregistrata si asculta refuzurile ulterior si identifica persoanele astfel? Poate chiar ma cunostea? Poate era ocupata? Poate ce?

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

arta

Prințul și monstrul cu multe mâini și picioare.

Găini cu pui. Găinile astea cam monstruțoase au bobițe pe lângă cioc ca să mănânce, iar la fund câte un ou – două, după posibilități.

Alex cântă, cântă într-una, voi încerca să îl înregistrez. Din păcate tre să îl înregistrez puțin doar, ca să pot încărca ceva pe aici.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

cum canta cineva, nu-i deloc jucarie sa castigi …!

(Nu oricine poate fi castigator. Ca sa castigi iti trebuie inteligenta, perseverenta, dar mai presus de toate, rabdare! Toate aceste calitati (si multe altele!) ma definesc, asa ca… )

Luna trecuta suna telefonul si asa incepe povestea castigului.

– Buna ziua, Doamna Cionoiu Emilia?
– Buna ziua, da.
– Va felicitam pentru ca ati participat si ati castigat!
– Multumesc, dar sigur pe mine ma cautati: Emilia Cionoiu?
– Da, Emilia Cionoiu scrie aici; dar de ce, nu ati participat?
– Nu stiu, nu imi aduc aminte, dar poate ca da!
– Atunci va asteptam sa ridicati. Dupa 30 aprilie.

La timpul cuvenit, intr-o joi care credeam ca e miercuri, ma duc sa ridic:
– Buna ziua, am venit sa imi iau castigurile in bani si tensiometre.
– Da poftiti, sa-mi dati cardul si sa semnati aici.
– Pai eu nu sunt Emilia Ci…
– Nu sunteti?
– Nu sunt. Dar haideti sa verificam seria cardului … nu coincide. Mai bine sa o sunati pe cealalta Emilia!
– Ne scuzati, va multumim.
– Ok

Plec si apuc sa fac zece pasi …Trrrr!
– Alo, Doamna Emilia Ci …?
– Nu, doar Emilia.
– Tot dumneavoastra!?
– Tot eu.
– Nu se poate, ceva nu e in regula, trebuie sa fiti dumneavoastra!
– Asa e!
– Ma duc sa mai verific si revin.
– OK

Mai merg cinci minute si Trrrr!
– Buna ziua! Doamna Emilia Ci …
– Nu, celalalta Emilia.
– Ah, dumneavoastra ati fost la noi la magazin!
– Eu.
– Ne scuzati ca iarasi va deranjam!
– Iarasi va scuz. Astept sa ma sunati sa imi dati un premiu pentru rabdare si intelegere.
– Ha ha! Dar totusi, telefonul dvs. apare la acest nume.
– Asa se pare, ca apare. Am verificat insa impreuna cardurile si nu coincideau, nu?
– Dar poate totusi …
– Nu-i exclus!
– Ma duc la colegii de la informatizare, sa mai verificam si revenim.
– OK

Peste alte 5 minute:
– Buna ziua, Doamna Emilia Ci …
– Doar Emilia! Emilia Cionoiu. Da, stiu sunteti de la …
– Nu stiu cum sa facem ….
– Pai daca vreti, eu primesc premiul ….
– Ia spuneti-mi, ce adresa aveti in buletin, sa verificam asa.
– OK
– Revenim.

– Buna ziua, Doamna Emilia Cionoiu, tot de la …. suntem.
– Bine v-am regasit!
– Dumneavoastra sunteti!
– Eu?!
– Am verificat si coincide. Sa veniti sa ridicati premiul.
– OK. Multumesc!

Peste cateva zile:
– Buna ziua, am venit pentru castiguri!
– Sa-mi dati buletinul si cardul.
– Iata!
– Dar nu sunteti Dvs.!
– Ba da eu sunt!
– Da?! Atunci poftiti si semnati aici.

Asadar, am un tensiometru.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

ikea – asa da

Am trimis email la Ikea in care le-am explicat (frumos!) problema covoraselor dezintegrante. Mi-au raspuns rapid, au solicitat poza. Le-am trimis poza.
Au revenit cu telefon si am fost invitata sa vin sa le schimb, DAR, numai daca pot sa prezint bon fiscal. Am fost placut impresionata ca m-au ajutat sa gasesc acest document si tot timpul m-au incurajat ca vom gasi o solutie sa rezolvam. Sper sa rezolve si cu covoarele in general, sa nu se mai dezintegreze. Banuiesc ca se poate, caci mai avem un covor de la Ikea, tot pentru copii, care nu numai ca nu s-a dezintegrat, dar s-a si lipit de parchet si l-a umplut de urme de nu mai poate fi curatat – dar cel putin este intreg si cu siguranta nu aluneca!
Asadar, sunt asteptata la Ikea sa schimb covorasele de cacat.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather