o (s)clipire!

– Cu cine stai in banca?
– Suntem 3.
– In banca?
– Nuuu, in 2 banci.
– Si tu cu cine stai?
– Singur.
– De ce?
– Nu stiu, a fost un coleg si a plecat langa alt copil!
– De ce? Esti prea frumos si nu vor colegii sa stea langa tine? (in conditiile in care s-a mai intamplat sa povesteasca cum nu s-a jucat nimeni cu el) Sau esti prea cuminte in ore si ei vor un coleg de joaca? (sic!)
– Ha ha, nuu! Cred ca sunt prea destept, asaa, mai destept decat ei…
– Cum ti-ai dat seama ca esti mai destept decat ei? Sau ca ei nu sunt la fel de destepti ca si tine?
– I-am intrebat…
– Daca sunt mai destepti decat tine?
– Ha ha, nuu, i-am intrebat cat face 10×10.
– Si ce-au zis?
– Nu stiau.
– Dar tu stii?
– Daa. 100.
– Si ce mai vorbesti tu cu copiii?
– I-am intrebat daca stiu tabla inmultirii cu 2.
– Siii?
– Si au zis ca nu. Si mi-au zis Da tu o stii? Si eu am zis Da! Si ei au zis Zi-o! Si am zis-o.
– Si ei ce au zis?
– Nuu stiu, ca au plecat…
– De ce au plecat?
– Nu stiu! Eu am inchis putin ochii cand ziceam si cand i-am deschis, nu mai erau!
(de vorba cu Alex)

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

servere vs copii

Cel mai adesea, in disputele noastre casnice, ne aruncam reprosuri cum ca Ai voie sa comentezi cand O SA POTI sa faci ce fac eu! In cazuri extreme ne acuzam unul pe altul ca NU SUNTEM IN STARE sa facem ce face celalalt. De exemplu:
– Daca ai ceva de comentat, sa faci tu servere!
– Daaa? Sa te vad eu cum ai grija o zi intreaga de copii si apoi sa comentezi!
– Bla blaaa!
– Blaaaa bla!
– NU ESTI IN STARE sa faci servere!
– NU ESTI IN STARE sa ai grija de copii!

Zilele trecute am plecat singura pentru vreo 2-3 ore. Care s-au transformat in mai bine de jumatate de zi. Cristi a ramas cu M. si A. Nu numai ca s-a descurcat, dar am lasat chiuveta plina de vase murdare si am gasit toate vasele puse in masina de spalat (vase!), patul aranjat, copiii hraniti, schimbati si la plimbare imbracati bine, ca pentru -13 grade!
Trebuie sa imi revizuiesc reprosurile, nu mai tine cu nu esti in stare sa ai grija de copii simplu! (desi…hmmm! a stat numai cu 2 din 3 si n-a fost chiar o zi intreaga). Ar trebui sa sune ceva de genul: Sa-mi spui mie de ce nu sunt in stare atunci cand o sa fii tu in stare sa ai grija de copiii tai, 3 nepoti si inca 2 de la vecini vreo luna! Sau, poate sa invat sa repar servere?!

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

2016-le meu: copii copii copii

Viata e mai plina, aproape de buza – sau poate eu sunt lenesa – cand ai trei copii. Casa e mai mica, aproape de limita, cand ai trei copii. Haosul e mare, din ce in ce mai mare, iar eu sunt din ce in ce mai depasita. De pe o luna pe alta las activitatile care nu sunt urgente cu promisiunea ca va veni si timpul lor – timpul lor ramane insa luna urmatoarea. Nu sunt in stare sa ma concentrez la o carte, nu mai pot sa alerg din cauza revenirii durerilor de spate, iar Meri devine din ce in ce mai grea si inca-i mica. E mica, dar mare, n-am mai avut copii care la varsta ei sa nu vorbeasca cu cuvinte, decat cu putine cuvinte, dar cu multe semne, grimase, onomatopee. Apca-capca -> acaa -> ita -> leaga – ghici ce-i asta?  – ii evolutia cuvantului leagan, de pe la 1 an pana acum. Mai e gheche pentru ghete (asta cred ca a fost primul cuvant), mama-i mama, dar tata-i kaka (scriu cu k caci nu-i tocmai un c). Aaa-g sunt Alex si Sara. Gaga-i lala. Ila e suzeta. Miaaa si Amm sunt pisica si catelul (de putin timp). Bruma e masina. Mana e banana. Mai sunt niste cuvinte pe care le tipa si le canta (banga, maca, iaca, oaca … tot felul) dar nu stim ce inseamna, mai sunt niste obiecte pe care le denumeste prin onomatopee pe care mi-e greu sa le redau in scris (periuta de dinti e bla-bla-bla si balangane limba in gura) sau propozitii prin semne: unde este? ridica manutele si zice aaaaaaa cu intonatia lui unde este? sau nu e voie! face cu degetelul semnul de nu e voie! Si canta, canta cu melodie, dar si danseaza, cei mari nu au dansat! Se catara pe spalier, la fel ca si frate-sau la varsta ei, pana in varf. 1 an si 4 luni si a avut piciorul in ghips la 8 luni – aproape o luna, a facut varicela la 1 an si 3 luni – a fost plin plinuta de bube pe fata si pe cap (cred ca a avut vreo 200 de bube pe frunte si prin par) – probabil ca ii vor ramane urme pe fata. Alexandru a facut primul varicela – 5 bube – 2 mari si 3 mici, au urmat Sara si Meri – deodata, dar Sara a fost cea mai afectata si mi-au mancat cateva nopti cu plans si jale si scarpinat de nu stiai pe care sa o alini prima!
Alexandru este scolar la clasa 0, inca nu m-am prins care este pozitia lui vis a vis de scoala, cu siguranta i-ar placea o scoala mai creativa, mai libera si mai interesanta (cui nu i-ar placea?). Cam asa merge treaba:
– Ce-ati facut la engleza?
– Ee, n-am fost atent, nu m-a interesat
– De ce, stii destula engleza?
– Era pentru bebelusi!
– Cum adica?
– Pai era cu ursuleti, iepurasi … din astea pentru copiii mici!
sau
– Ce-ai facut azi la scoala?
– Ceva ce nu te intereseaza pe tine
– De cee?
– Pai tu stii deja lucrurile astea, la ce sa ti le mai spun si eu?
Doamna invatatoare este – pare – severa, sper sa se inteleaga si sa nu ii chinuie prea tare. Pe mine ma sperie putin caci este aproape tot timpul serioasa iar eu sunt pusa mai mult pe glume si privesc scoala mai cu indulgenta!
Fascinatia ecranului l-a cuprins rau de tot: – Vreaau ecran, orice fel de ecran, nu pot sta fara ecran!!!  si urla si se tavaleste si arunca cu lucruri prin casa. Undeva nu fac bine ceva, ma gandesc. Incerc sa il atrag sa citeasca, dar numai cu pacaleli si promisiuni il conving. S-a indragostit de filmul Pele si acum visul lui este sa devina fotbalist :). Isi cauta singur la pian notele pentru diverse cantecele si deseneaza foarte frumos – parerea mea. E un baietel destept si mi-e teama sa nu cumva sa gresim si sa facem prea putin pentru el.
Sara citeste dimineata la pranz si seara si cred ca daca nu ar dormi noaptea ar citi si noaptea. Cu greu se culca, doarme putin, mananca prost, se cearta si se bate mult cu frate-sau si citeste tot ce prinde. E slaba si stravezie, a inceput sa inteleaga matematica si sa se bucure cand rezolva o problema (credeam ca nu va reusi niciodata sa inteleaga, dupa chinurile de la inceputul clasei 1), nu mai vrea sa deseneze, mai ales de cand Alex deseneaza intr-una desene grele, iar ea a ramas la desenele ei de copil – care mie imi plac si o incurajez mai departe sa deseneze in stilul ei. Nu mai vrea sa cante la pian (invatase asa, fara sa stie notele, prima parte de la Fur Elise), isi face 2 teme in 10 ore, dar citeste, citeste, citeste. Sper ca este doar o etapa in viata ei felul acesta dificil de-a fi … desi … a fost dificila de cand exista! Noroc ca ii place la scoala si noroc cu o doamna invatatoare pe care ea o iubeste si eu o plac foarte mult!
Cumva, a fost un an plin plinut, fara prea multe secunde de stat degeaba, decat daca lasai treaba nefacuta. Cateodata merita sa lasi praful la locul lui si sa mai si traiesti – altceva decat ordine si disciplina.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

41

Am 41. Nu mi am imaginat niciodata atatia – maximum admis era in mintea mea vreo 38. Nu-i rau, inca, nici 41 asta. Ieri ma dureau toate; imi ziceam ca de asa vine 41, cum o arata 61? Azi dimineata m-am trezit razand. Ma mai durea ici colo cate un oscior, dar in general miscam. Am reusit sa alerg chiar cu vreo 200m mai mult decat cei vreo 2 km uzuali! Totul razand. Nu-i rau, nu-i rau inca!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

prin politica in puta goala!

pentru toate toapele care au votat-o pe FiRea
pentru toate babele care au votat-o pe Fi!Rea
neaparat, pentru toate doamnele care nu au votat-o pe FiRea, dar nici n-au fost la vot

sa le incinga mintile racite

un cadou: vice-primarul in putza goala!

 

PS: si pentru restul!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

cum am facut lumina

Copiii si-au lasat jucariile aruncate prin curte. A inceput sa se insereze. Culeg din iarba “setul de zana” al Sarei si ma indrept spre casa; mi-am pus coronita si am agitat bagheta: hocus-pocus-trocolocus!!! Uaaau! S-a facut lumina in curte! M-am luat prin surprindere! O fractiune de secunda m-am simtit zana cea buna … care trece pe sub becul cu senzor!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather