solutii

Eu: si ce ti-a zis profu’?
A.: ca pot sa plec acasa, daca nu am costumul de baie si nu vreau sa fac lectia in chiloti.
Eu: cuuum? nu ai voie sa pleci singur, daca patesti ceva? te calca masina, te fura hotul! Profesorii nu au voie sa trimita elevii de la ora pentru ca daca patesc copiii ceva, este vina lor.

Trece ceva timp, A. a rumegat informatiile, probabil:
A.: Si ce-o sa faci!? O sa il iei pe proful de inot si o sa faci alt copil cu el? Sau cum? Sau o sa iti faca el un copil cu cineva si o sa ti-l dea tie?
Eu: … ?!?!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Nevinovatii banuti ai copilului mic

M: vreau acolo! si imi arata masinutele, calutii, vaporasele si alte porcarii electrice care luminau in semintunericul de la ora 20.

Eu: Nu putem merge acolo, decat daca avem bani, noi nu avem bani!

M: Eu am bani. Uite!

Si-mi arata palma goala, din care ia cu manuta cealalta un ban invizibil si il ridica spre mine sa il vad mai bine.

M: Am mai multi!

Pune banutul invizibil in palma la loc si in timp ce tine cu grija banutul sa nu cada, baga manuta cealalta in buzunarul imaginar din care tot scoate banuti invizibili. Are deja vreo 5-6.

Eu: Acesti bani sunt invizibili, acolo trebuie bani adevarati, care se vad.

Meri stramba putin din gura si pleaca.

Peste un timp trecem din nou prin dreptul luminilor si M: acolo nu putem merge, nu avem bani! Eu am bani, uite! Si iar scoate din buzunarul imaginar un pumn de banuti invizibili. Apoi ii pune la loc.

Meri are 2 ani si 3 zile, ce pot sa zic eu?!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

visul din realitate

Am visat ca mi-am amintit ca trebuie sa merg undeva; doar ca nu mai stiam unde; si nici cand. M-am concentrat foarte tare si mi-am amintit ca mi-am notat undeva; dar nu mai stiam unde am notat. Dupa inca o sesiune de concentrare maxima, mi-am amintit ca am notat in agenda; dar nu stiam unde am pus agenda. Mi-am stors creieri, i-am stors bine si mi-am amintit locul unde am pus agenda; am gasit agenda, am gasit notita, dar nu am mai inteles ce am scris.
Nu mai stiu daca am reusit sa ajung unde trebuia sa merg, dar am decis ca de acum sa nu mai iau notite de mana.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

o (s)clipire!

– Cu cine stai in banca?
– Suntem 3.
– In banca?
– Nuuu, in 2 banci.
– Si tu cu cine stai?
– Singur.
– De ce?
– Nu stiu, a fost un coleg si a plecat langa alt copil!
– De ce? Esti prea frumos si nu vor colegii sa stea langa tine? (in conditiile in care s-a mai intamplat sa povesteasca cum nu s-a jucat nimeni cu el) Sau esti prea cuminte in ore si ei vor un coleg de joaca? (sic!)
– Ha ha, nuu! Cred ca sunt prea destept, asaa, mai destept decat ei…
– Cum ti-ai dat seama ca esti mai destept decat ei? Sau ca ei nu sunt la fel de destepti ca si tine?
– I-am intrebat…
– Daca sunt mai destepti decat tine?
– Ha ha, nuu, i-am intrebat cat face 10×10.
– Si ce-au zis?
– Nu stiau.
– Dar tu stii?
– Daa. 100.
– Si ce mai vorbesti tu cu copiii?
– I-am intrebat daca stiu tabla inmultirii cu 2.
– Siii?
– Si au zis ca nu. Si mi-au zis Da tu o stii? Si eu am zis Da! Si ei au zis Zi-o! Si am zis-o.
– Si ei ce au zis?
– Nuu stiu, ca au plecat…
– De ce au plecat?
– Nu stiu! Eu am inchis putin ochii cand ziceam si cand i-am deschis, nu mai erau!
(de vorba cu Alex)

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

servere vs copii

Cel mai adesea, in disputele noastre casnice, ne aruncam reprosuri cum ca Ai voie sa comentezi cand O SA POTI sa faci ce fac eu! In cazuri extreme ne acuzam unul pe altul ca NU SUNTEM IN STARE sa facem ce face celalalt. De exemplu:
– Daca ai ceva de comentat, sa faci tu servere!
– Daaa? Sa te vad eu cum ai grija o zi intreaga de copii si apoi sa comentezi!
– Bla blaaa!
– Blaaaa bla!
– NU ESTI IN STARE sa faci servere!
– NU ESTI IN STARE sa ai grija de copii!

Zilele trecute am plecat singura pentru vreo 2-3 ore. Care s-au transformat in mai bine de jumatate de zi. Cristi a ramas cu M. si A. Nu numai ca s-a descurcat, dar am lasat chiuveta plina de vase murdare si am gasit toate vasele puse in masina de spalat (vase!), patul aranjat, copiii hraniti, schimbati si la plimbare imbracati bine, ca pentru -13 grade!
Trebuie sa imi revizuiesc reprosurile, nu mai tine cu nu esti in stare sa ai grija de copii simplu! (desi…hmmm! a stat numai cu 2 din 3 si n-a fost chiar o zi intreaga). Ar trebui sa sune ceva de genul: Sa-mi spui mie de ce nu sunt in stare atunci cand o sa fii tu in stare sa ai grija de copiii tai, 3 nepoti si inca 2 de la vecini vreo luna! Sau, poate sa invat sa repar servere?!

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

2016-le meu: copii copii copii

Viata e mai plina, aproape de buza – sau poate eu sunt lenesa – cand ai trei copii. Casa e mai mica, aproape de limita, cand ai trei copii. Haosul e mare, din ce in ce mai mare, iar eu sunt din ce in ce mai depasita. De pe o luna pe alta las activitatile care nu sunt urgente cu promisiunea ca va veni si timpul lor – timpul lor ramane insa luna urmatoarea. Nu sunt in stare sa ma concentrez la o carte, nu mai pot sa alerg din cauza revenirii durerilor de spate, iar Meri devine din ce in ce mai grea si inca-i mica. E mica, dar mare, n-am mai avut copii care la varsta ei sa nu vorbeasca cu cuvinte, decat cu putine cuvinte, dar cu multe semne, grimase, onomatopee. Apca-capca -> acaa -> ita -> leaga – ghici ce-i asta?  – ii evolutia cuvantului leagan, de pe la 1 an pana acum. Mai e gheche pentru ghete (asta cred ca a fost primul cuvant), mama-i mama, dar tata-i kaka (scriu cu k caci nu-i tocmai un c). Aaa-g sunt Alex si Sara. Gaga-i lala. Ila e suzeta. Miaaa si Amm sunt pisica si catelul (de putin timp). Bruma e masina. Mana e banana. Mai sunt niste cuvinte pe care le tipa si le canta (banga, maca, iaca, oaca … tot felul) dar nu stim ce inseamna, mai sunt niste obiecte pe care le denumeste prin onomatopee pe care mi-e greu sa le redau in scris (periuta de dinti e bla-bla-bla si balangane limba in gura) sau propozitii prin semne: unde este? ridica manutele si zice aaaaaaa cu intonatia lui unde este? sau nu e voie! face cu degetelul semnul de nu e voie! Si canta, canta cu melodie, dar si danseaza, cei mari nu au dansat! Se catara pe spalier, la fel ca si frate-sau la varsta ei, pana in varf. 1 an si 4 luni si a avut piciorul in ghips la 8 luni – aproape o luna, a facut varicela la 1 an si 3 luni – a fost plin plinuta de bube pe fata si pe cap (cred ca a avut vreo 200 de bube pe frunte si prin par) – probabil ca ii vor ramane urme pe fata. Alexandru a facut primul varicela – 5 bube – 2 mari si 3 mici, au urmat Sara si Meri – deodata, dar Sara a fost cea mai afectata si mi-au mancat cateva nopti cu plans si jale si scarpinat de nu stiai pe care sa o alini prima!
Alexandru este scolar la clasa 0, inca nu m-am prins care este pozitia lui vis a vis de scoala, cu siguranta i-ar placea o scoala mai creativa, mai libera si mai interesanta (cui nu i-ar placea?). Cam asa merge treaba:
– Ce-ati facut la engleza?
– Ee, n-am fost atent, nu m-a interesat
– De ce, stii destula engleza?
– Era pentru bebelusi!
– Cum adica?
– Pai era cu ursuleti, iepurasi … din astea pentru copiii mici!
sau
– Ce-ai facut azi la scoala?
– Ceva ce nu te intereseaza pe tine
– De cee?
– Pai tu stii deja lucrurile astea, la ce sa ti le mai spun si eu?
Doamna invatatoare este – pare – severa, sper sa se inteleaga si sa nu ii chinuie prea tare. Pe mine ma sperie putin caci este aproape tot timpul serioasa iar eu sunt pusa mai mult pe glume si privesc scoala mai cu indulgenta!
Fascinatia ecranului l-a cuprins rau de tot: – Vreaau ecran, orice fel de ecran, nu pot sta fara ecran!!!  si urla si se tavaleste si arunca cu lucruri prin casa. Undeva nu fac bine ceva, ma gandesc. Incerc sa il atrag sa citeasca, dar numai cu pacaleli si promisiuni il conving. S-a indragostit de filmul Pele si acum visul lui este sa devina fotbalist :). Isi cauta singur la pian notele pentru diverse cantecele si deseneaza foarte frumos – parerea mea. E un baietel destept si mi-e teama sa nu cumva sa gresim si sa facem prea putin pentru el.
Sara citeste dimineata la pranz si seara si cred ca daca nu ar dormi noaptea ar citi si noaptea. Cu greu se culca, doarme putin, mananca prost, se cearta si se bate mult cu frate-sau si citeste tot ce prinde. E slaba si stravezie, a inceput sa inteleaga matematica si sa se bucure cand rezolva o problema (credeam ca nu va reusi niciodata sa inteleaga, dupa chinurile de la inceputul clasei 1), nu mai vrea sa deseneze, mai ales de cand Alex deseneaza intr-una desene grele, iar ea a ramas la desenele ei de copil – care mie imi plac si o incurajez mai departe sa deseneze in stilul ei. Nu mai vrea sa cante la pian (invatase asa, fara sa stie notele, prima parte de la Fur Elise), isi face 2 teme in 10 ore, dar citeste, citeste, citeste. Sper ca este doar o etapa in viata ei felul acesta dificil de-a fi … desi … a fost dificila de cand exista! Noroc ca ii place la scoala si noroc cu o doamna invatatoare pe care ea o iubeste si eu o plac foarte mult!
Cumva, a fost un an plin plinut, fara prea multe secunde de stat degeaba, decat daca lasai treaba nefacuta. Cateodata merita sa lasi praful la locul lui si sa mai si traiesti – altceva decat ordine si disciplina.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather