gradinita

Deoarece nu am avut criterii serioase credibile in functie de care sa alegem intre cele 2 gradinite, am dat cu banu’!

Ba nu! Am gasit niste criterii. Din punct de vedere al ofertei educationale, am inclinat catre 201 Clopotel, insa din punct de vedere al spatiului de joaca, catre curtea uriasa a gradinitei 16 Luminita. Luminita e mai aproape de noi putintel. Pentru Clopotel trebuie sa traversam Soseaua Iancului. La Clopotel se pare ca au fost si copii care au ramas pe dinafara, la Luminita s-au acceptat toate dosarele. Asa ca am optat pentru curte mare mai aproape de casa – caci oricum va fi greu tare cu trezitul dimineata si am eliberat astfel si un loc pentru parintii doritori musai la Clopotel. Adica am ales 16 Luminita – sa fie intr-un ceas bun! 🙂
Am sunat la 201 Clopotel sa ii anunt ca eliberam locul.
Sunatul 1, raspunde un domn:
– Buna ziua, pentru copiii inscrisi la gradinita, cum se procedeaza pentru confirmare/ infirmare inscriere, se poate telefonic?
– Nuu, veniti aici ca trebuie sa semnati o hartie.
– Si pentru retragere dosar?
– Aaaa, nu stiu! Nu am mai avut astfel de cazuri!
Sunatul 2, peste cateva zile:
– Buna ziua, va rog cu Dna Directoare.
– La telefon.
– Sunt Emilia Cionoiu, mi-am inscris fetita la gradinita Dvs. …
– Daa (un da oarecum entuziast)
– … si as vrea sa retrag dosarul, imi spuneti, va rog …
– Aaa, sa retrageti (se dezumfla). Bine, multumesc ca m-ati anuntat, la revedere!
– Dar ..
– Tii tii tii!
Eu nu am inteles nimic! Poate avea convorbirea inregistrata si asculta refuzurile ulterior si identifica persoanele astfel? Poate chiar ma cunostea? Poate era ocupata? Poate ce?

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

gradinite

Deoarece gradinitele particulare sunt mult prea scumpe pentru buzunarul nostru, am luat-o lipa lipa din gradinita in gradinita de stat. 256, 16, 201 si 188. Oricum, nu facem nazuri la conditii. Sper din suflet sa fie curatenie, sa nu fie mancare stricata, educatoarele sa fie placute si sa o accepte pe scartaita de Sara. O curte mare si inverzita in care chiar sa stea copiii ma incalzeste mai mult decat o sala de clasa cu scaune ecologice. In rest, educatie poti sa dai acasa copilului, cata vrei – daca ai de unde.

La Gradinita 256 de pe strada Atanase Ionescu – cea care mi-a taiat entuziasmul si primavara trecuta – nimic schimbat. Aceasi Doamna Directoare sictirita mi-a spus ca ei nu au locuri, ca sa incerc la alte gradinite ca aici e prea mare aglomeratie, ca e dreptul meu sa imi inscriu copilul – ea nu poate sa ma opreasca, dar ei nu au locuri. De data aceasta, inca de la intrare m-a intampinat un domn paznic (anul trecut m-am descurcat singura), care cu pas tarsait (spun aceasta pt ca bietul om avea un defect fizic) m-a condus pana la Dna Directoare, spunandu-mi ba ca nu mai sunt locuri, ba ca s-au terminat inscrierile; pana cand Dna Directoare m-a primit, ne-am mai imprietenit si a acceptat ca de abia a inceput perioada de inscrieri si fie! sa-mi inscriu copila, ca poate cine stie. Oricum, tipul era indoctrinat bine cu discursul sefei. Ce-i drept, gradinita pe o strada “selecta”, cu vile care mai de care, asa ca Directoarea avea toata dreptatea sa fie plina de fite si figuri cu asemenea musterii.
In urma acestei experiente mi-a trebuit o pauza de cateva zile sa imi fac curaj sa trec si pe la alte gradinite. Anul trecut m-a facut sa renunt pt moment la trimiterea Sarei la gradinita.
Asa ca intr-o zi cu soare  am pornit-o cu inima cat un purice – de zici ca mergeam la examen si cu Slayer urland in casti ca sa imi ridice moralul, catre Gradinita 16 Luminta din spatele Mega Image de la Piata Iancului. Langa biserica. Gradinita mare, curte mare, inverzita, pliina de copii si parinti. Paznicul avea treaba, cred ca facea trafic de oua si lapte de la tara, ca discuta cu o tanti despre acestea si schimbau pachete. Mi-a aruncat un “scrie pe usa” si a continuat discutia. Eu bine crescuta am asteptat ce am asteptat sa-si termine omul treaba, ceea ce nu s-a mai intamplat, asa ca am plecat in expeditie spre biroul directoarei – o doamna hotarata – care a fost foarte amabila si mi-a dat cateva indicatii.
Prin soarele de inceput de aprilie – cred ca a fost una dintre cele mai calduroase zile, mi se incingeau picioarele in bocancii mei negri, caci cu aceasta ocazie speciala ii stersesem de praf si nu mai erau gri – am pornit catre Gradinitia 201 Clopotel. Draguta si aceasta gradinita, in spatele Mega Image de pe Iancului, curte cu iarba. Aici Dl. Paznic a fost deosebit de placut, am purtat o scurta conversatie, n-am avut chef sa mai vad vreo directoare. (La inscriere am intalnit-o si pe Dna Directoare de la 201 si mi-a facut o impresie buna – parea o persoana calda.) Am luat notite cu ce e nevoie pt inscriere (la gradinita anterioara uitasem, de emotie!) si am plecat in cea mai mare viteza, caci se apropia sfarsitul programului, catre Gradinita 188 Castel de la capatul lui Pierre de Coubertin. Paznicul OK, cam ursuz, dar am apreciat ca atunci cand si-a parasit postul a avut grija sa inchida poarta de la curtea gradinitiei. N-am mai stat sa casc gura si pe aici, caci e clar, nu imi place zona – langa benzinarie, langa terenul viran pe care cica ar urma sa se faca un mall, langa MacDonalds – deci nu am de gand sa o duc pe Sara decat daca ar fi ultima solutie.
In final, am inscris-o pe Sara la 16 Luminita si la 201 Clopotel, unde or primi-o, daca or primi-o.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather