fraiche air de Maramu’

Am reușit și anul acesta să ne luăm porția de Sighetu Marmației, deși, de când tot muncim să obținem autorizația de construcție pentru acoperiș, nu mai speram să plecăm pe undeva …
Bunica mică – în viziunea Sarei sau tăstăbuca – în limbajul lui Alex, este din ce in ce mai puțintică la cei 90 de ani împliniți anul acesta, dar „năravul” nu și-l schimbă: „aleargă” să mai facă vreo treabă, comandă cât mai poate și cui mai poate – acum a venit rândul strănepoților să asculte lecții de bună purtare. Nu știu cum a trecut o săptămână în viteză, căci n-am apucat să schimb 2 vorbe cu ea și nici cu alte rude de pe-acolo: sosit, nuntă, odihnit, munte, pregătit, sărbătorit tata, dormit, munte, zăcut, plecat!
Mi-a fost însă drag și doar să o văd pe buni; și pe restul neamurilor!
A fost plăcut că am reușit să ne adunăm toată familia, lucru care nu s-a mai întamplat de ceva timp: mama și tata, Anto cu Teo, eu cu Cristi si copiii, Iulia, Marius si Vio, Bog, Stef si Meri.
A fost plăcut că ne-am cunoscut și nepoții născuți în ultimul an sau prin alte țări, ne-am revăzut verii, pe unii dintre ei nu-i mai vazuserăm de ani buni în carne și oase.
A fost plăcut că am colindat munți împreună cu părinții și copiii, ca în vremurile bune când eram mai tineri cu toții cu vreo 10 ani și nu căram prunci în spate, ci ruxaci de 15 kile. Ultima dată când am fost la Creasta Cocoșului nu eram nici măritată, iar acum Sara a facut tot drumul până la Creastă pe picioarele ei. De Solovan nu mai zic, în sus și în jos a mers singurică, de la amiază până noaptea târziu.
A fost plăcut că am ajuns din nou la ziua lui tata – la Sighet, tradițional deja, cu bucate alese (de tata!) și muncite, cu certurile de rigoare, cu alergătură și petrecere de seara până noaptea cu unchi și veri; tata nu înțelege că chiar dacă ne-a bătut când eram copii, noi tot îl iubim Smiley emoticon.png .
Și după atâta plăcere, am plecat și spre casă, precum am mers și spre Sighet – cu trenul, doar că de data aceasta, surpriză! cușeta cu 4 paturi este vagon de făcut saună cu 3 paturi. Nu a mai fost plăcut!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

din amintiri

o să scriu, o să scriu ceva din fundul amintirilor, măcar câteva cuvinte, începând cu excursiile cele mai tari, cele din copilărie, cu părinții, prin munții din jurul Sighetului, în crunta mea incultură nici nu știu ce munți sunt, probabil munții Maramureșului, prin Gutin, Țiganu, puțin pe valea Vaserului cu mocănița și perpedes în sus până la granița cu Ucraina, Agriș, Solovan, Creasta Cocoșului …
fără echipamentele din ziua de azi, cu pături pe post de saci de dormit, cu ruxaci cu cadru sau din aceia kaki, de armată, cu parazapezi tricotate, pelerinele de ploaie din saci de nailon, cu bâte din lemn în loc de „bețe telescopice”, lanterna era o făclie făcută dintr-un băț înfășurat cu o bandă de cârpă + rășină + benzină la pachet

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather