Iar copii …

In parc:

In Parc la Amara. Alex pe role a fost genial, a mers de zici ca s-a nascut pe role, fara teama; bine, el e cam fara teama la orice!

Prima zi de primavara adevarata; la tara la Mamaia. Fotogenica lu’ mama:

Si Buflici:

Tudorica in lupta dreapta cu un balon:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

ping pong la Targoviste

Nu e tocmai un oras minunat pe la periferie, dar avantajul este ca marginile sunt la o aruncatura de bat de centru: Targoviste. Am fost cu Sara la o plimbare, de pe la o astfel de margine pana la Turnul Chindiei. A fost destul de impresionata pentru cei 3 ani si jumate ai ei: i-a povestit lui Taica-sau ca a vazut sala de bal si turnul care avea o scara ca si in Frumoasa adormita si ca era cam vechi pe acolo si ca a mancat sandwich si ca a facut pipi. Trebuie sa precizez ca toaleta de la Turn era absolut impresionanta, mai ales dupa ce am incercat sa folosim toaleta de la Scoala nr. 13 care era si ea absolut impresionanta, dar in directia gresita.
Sara a fost grozava: m-a uimit cat a putut sa umble in ziua aceea, cat de intelegatoare a fost, cum a urcat tot turnul ala in care eu scosesem limba de un cot (mai greu a fost cu coboratul, a trebuit sa cobor tot turnul cu spatele ca sa o pot tine de manute si de vorba); inainte de turn am fost la Zoo, iar drumul de la Scoala la Cetate si inapoi a fost perpedes.
Cristi a jucat ping pong in sala de sport inghetata si intunecoasa a Scolii nr 13, unde cei 200 de tenismeni si insotitorii lor aveau la dispozitie o singura toaleta ULTRA-JEGOASA.

ZOO Targoviste:
mica mica, darapanata vai de mama ei, cu destul de multe animale, in special cateva “modele”din care nu am vazut la Bucuresti, oameni placuti la intrare, WC-uri “ecologice” cu usile intepenite in apa inghetata, la iesire; ce nu se vede in poze, dar am vazut cu ochiul liber sunt mini-cangurii, o leoaica pe care am zarit-o din departare si Lussie – hipopotamita, nascuta in ’82 in DE si importata in ’84 la RO; ce nu se vede in poze, nu am vazut nici noi, dar cred ca erau pe acolo: ursii si lupii.

Turnul si Cetatea:

Siii … ping pong!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Haos in lumea lui MoMo

Momo era depasita. Statea in mijlocul salbatecilor si se uita in gol, cu colturile gurii directionate spre podea si cu mainile atarnand moale pe langa rochita violeta. Frumoasa rochita! Si pe fondul acesta de deprimare, Sara o mai tragea de cordon si ii desfacea rochita si Momo nu era tocmai fericita si cu greu am reusit sa ii explic Sarei ca o supara pe Momo ca ii strica rochita: da de ce? da de ce se supara? da de ce nu ii place?
Cred ca erau vreo 20 de copii – undeva dupa jumatatea petrecerii, de la cateva luni pana la cativa ani. Plus 2-3 in burtile mamelor. Si cu 1-2 parinti de copil. Noi eram 1-1: eu si Sara. Dar nu am stiut pana ieri seara cat de salbateca este Sara. La sosire statea lipita de mine, mai sa planga daca o trimiteam la joaca cu ceilalti copii, dar apoi … dar apoi a eliberat monstrul din ea. Doamne, cat s-au calarit, chiut, alergat, topait si tropait. Sara era printre campionii la calarit si topait! Partea proasta – copii se jucau pe un covor mare, pe care aveai acces numai descult, iar parintii nu prea erau dispusi sa se descalte ca sa ajunga la copii sa ii calmeze, asa ca strigam de pe margine, cat puteam de “doar pentru mine si copilul meu”: Sara, nu il mai calarii pe Marc, Sara, da-i drumul bebelusului, Saraaaa, il omori, Saraa nu da cu sutu, Sara, lasa baietelul, lasa-l sa mai creasca – ai timp sa il tavalesti mai incolo, Saraaaaa ii rupi hainele, Sara, dai cu capul, Saraa, da-te jos de pe fetita ca o sufoci … Saraaa … sara … sare …
Asa tipam eu; pentru restul, va rog inlocuiti Sara cu numele copilului Dumneavoastra si suprapuneti sau strecurati printre cele de mai sus.
Degeaba ii ruga Momo sa nu mai sara, sa nu mai urle, caci dedesubt locuieste un domn mai in varsta care trebuie sa se odihneasca: Da de unde stii? Da de ce trebuie sa se odihneasca? Si nu asteptau sa afla de unde stie Momo atatea, ca incepea iar topaiala la maxim. Desi totul incepuse frumos si promitator, cu jocuri si cu dansuri de societate … dar asta cand erau doar vreo 10 copii, odihniti si inca timizi.
Cred ca dupa experienta de ieri, din Lumea lui Momo va disparea salteaua. Aaaa, si ulcelele de pe pereti, nu de alta, dar au fost sparte. Si sa nu uitam de ladita – si ea a devenit lada non grata. Eu sper sa dispara lumanarile de pe pereti. Asta mi s-a parut aiurea, sa faci petrecere cu copii si la cca 1m de sol sa pui pungute frumos ornate, cu lumanari aprinse in ele, deasupra spatarului unui scaun. Mi-am luat geanta de pe scaun, am lovit punga cu mana, a cazut porcaria pe mine si zic merci ca nu am luat foc: m-am trezit socata cu o lumanare arzand in palma, eu credeam ca ce se vede acolo pe perete este o veioza mica, cand colo, NU, marturie sta ceara de pe haina mea de gala, de pe geanta mea de ocazie, de pe bocancii de petrecere … – curata porcarie! Ma gandesc ca trebuia sa ii dau in judecata si sa cer despagubiri, dar acum este prea tarziu, am ratat sansa imbogatirii :)!
La ora de creatie, copii au fost relativ cuminti, o pauza bine meritata pentru toata lumea. Au pictato-mazgalit dupa posibilitati litere si cifre de dimensiuni generoase, gata decupate, si le-au impodobit cu stelute, sclipici, fluturasi si mai ales, din abundenta, cu lipici…
Mancarea buna, fara fite si figuri, dar sanatoasa si gustoasa: ciuperci umplute, placinta cu branza, carne sau spanac, mini-sandwich cu salata de vinete sau alte salate. M-am interesat in mod special de unde este comandata si am inteles ca e facuta de Șoni si colaboratorii. Chiar si tortul, trenuletul Thomas, era facut tot de catre ei. Bune, bune, toate! Si aratoase.
Daca doriti sa puneti si voi la incercare rabdarea lui Momo sau poate sunteti tentati sa testati diverse moduri “creative si recreative” de consumare a timpului liber, cautati-l pe MoMo prin lumea lui.
Am plecat linistite pe Berzei in jos, Sara cuminte-cuminteee, de zici ca chiar a lasat monstrul in lumea lui Momo; iar pe strada nici un felinar aprins! La multi ani sarbatoritilor!

 

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

de la agonie la extaz; și apoi … fîsss!

mi-a intarziat menstruatia; si atunci in capul meu a pornit un suvoi de ganduri care mai de care mai nastrusnice
primele 2 zile am zis, OK, se mai intampla sa intarzie 1-2 zile
in a 3-a zi am inceput sa intru in panica, daca sunt gravida – ce ma faaaac?! ginecologul a zis copil dupa 2 ani de la cezariana, iar operatia mea de hernie inca nu a implinit nici 1 an; daca nu voi putea sa tin sarcina, daca va trebui sa fac avort? in afara de componenta religioasa sau de impactul psihic pe care il poate avea un avort asupra unei mame nebune, am citit putintel care este procedura si cum sunt eu panicarda mai sa lesin de spaima; asa de tare m-am panicat incat in a 4-a zi tremuram, ma lua cu calduri si mi se muiau picioarele cand ma gandeam la avort
in a 5-a zi am inceput sa ma relaxez si sa imi zic ca ma voi stradui sa duc sarcina – daca e sa fie, ca in cel mai rau caz o sa stau in pat daca ma va durea spatele si, asta e, voi merge si la concertul Slayer gravida , ca doar m-am antrenat la Metallica in luna a 6-a cu Alexandru …
in a 6-a zi, deja socoteam unde pun al 3-lea patut in camera de 10mp, ma gandeam ce nume favorite mi-au mai ramas, nu ma puteam hotara daca mi-as dori mai mult sa fie fata sau baiat
a 7-a zi mi-a stricat bucuria

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

ultimele perle

cum ar fi geget, ombletă, pandosite, imina sau emidiat … ultimele rămășite de cuvinte pocite, care încă mai fac deliciul unei conversații cu Sara; nici nu îmi vine să o corectez, așa de puține au rămas și atât de mult imi plac! Nu că ar fi pocit ea prea tare cuvintele, dar mai era câte unul haios răsucit (preferatul meu, bagazin). Acuma zice și R-ul, aproape Rromânesc, din ce în ce mai puțin “englezesc”…Și cum îmi mai călcam pe inimă să o corectez când spunea cu I în loc de R!
Oricum, vine tare din urmă Alexandru, care le pocește – pe cuvinte – în mod deosebit. Când prinde vreun cuvânt nou, îl repetă cu încântare: Catea, catea, caaateaaa, a învățat și carte! Portocala e poco, babețica e bata, banga e pentru bagă, opo (sau ceva de genul) e că nu poate.

Noroc ca rămân perlele din gândire și expunere, dacă cele din vocabular dispar:

– Sara, numără pernele!
– O pernă, două perne …. multe perne!

– Eu sunt o doctoriță foarte mare!
– E, cum așa?
– Păi nu vezi, știu să fac pipi singurăăă, mă spăl pe mâini singurăăă, …. singurăăă

– Sara, mănâncă toată mâncarea, că dacă nu, o să fii slabă și nu o să ai putere.
– Păi o să îmi dea Bunicu din puterea lui. Bunicu e un mare luptător. Cel mai mare luptător doctor! Se luptă cu toți lupii și hoții și ticăloșii! E curajos …

Sara, către taică-său: De atâta iubireee …. îți trag șuturi în fund!

– Mama, știi ce înseamnă ÎNGÂ ÎNGÂ? și scoate niște sunete cu gura închisă.
Eu, evident, habar nu am. Nici cea mai mică idee.
– Înseamnă când te leagă cineva la gură și nu poți să vorbești și faci ÎNGÂ ÎNGÂ.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather