serbarea fluturelui

Aripile mele fluturesti, munca si creatia mea, au fost tarate fara menajamente pe podeaua salii de festivitati a gradinitei, udate cu lacrimi si manjite muci, frecate de pereti – in general neapreciate de fiul nerecunoscator (ii facusem chiar si antene din staniol dar nu a vrut sa le poarte!)

DSC03437

Am ajuns la 3 jumate la serbarea care incepea la ora 3 pentru ca am citit 3 jumate in loc de 3 de mai mult de 3 ori. Cand am ajuns acolo am constatat intamplator – pipaind floricica care pana atunci fusese in stanga si care acum se mutase pe dreapta – ca am tricoul pe dos si dupa o scurta evaluare a posibilitatilor de a umbla cu eticheta la vedere am decis ca mai bine nu si m-am schimbat rapid intr-un colt.
Alex a petrecut serbarea la picioarele scenei (deja pot spune ca de obicei!) admirandu-si colegele (mama, iti place de Anastasia?) sau plangand ca el vrea masinuta acum! si fara sa se urce pe scena – dupa ce din disperarea mi-am calcat pe inima si i-am promis ca daca se urca macar putintel pe scena ii cumpar o masinuta, deoarece la oferta de prajituri contra scena m-a asigurat ca lui nu ii este foame de prajituri!

DSC03438

 

(Am aflat si poezia lui Alex de la serbare, pe care, evident, nu a spus-o: “Nimeni nu-i ca mine, cu mandre buline etc etc” … si unde pui ca am nimerit si costumatia fara sa stiu poezia!!!)

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

primul fulg!

Am avut si serbarea. Desi am pregatit camera foto, i-am incarcat acumulatorii, am bagat-o din timp in ruxac, nu am facut nici o poza … pentru ca nu a avut baterii! Paranormal de-a dreptul! Sau mai probabil baterii stricate!
Asa de emotionata am fost – desi nu mi-am data seama- incat pana la ora 5 cand ne-am intors de la serbare, nu am mancat nimic, decat cafeaua cu lapte de dimineata. Gandindu-ma ulterior de ce am fost asa de stresata, m-am revazut cum urmaream cu ochi de vultur fiecare expresie a Sarei, panicata ca nu cumva ceva orice sa o faca sa planga fara oprire. Dar nu, Sara a fost la inaltime, a stiut poeziile, a mormait cantecele, atat cele in engleza cat si cele in romaneste, la dans a fost mai greut, dar avand in vedere ca saptamana aceasta a lipsit de la gradinita si ca era in convalescenta, putem sa o iertam. Este cea mai mica si mai slaba din clasa, de abia se vedea pe scaunel dintre un coleg si o colega (noroc ca dintre cei preferati, caci altfel cu siguranta spaimele mele ar fi prins contur!)
I-a spus poezie Mosului, a vorbit cu Mosul, a stat la Mos in brate, i-a raspuns la intrebari (am 4 ani si 5 luni), a zambit si a primit. (Anul trecut nici sa isi ia cadoul de la Mos nu a vrut, daramite sa ii mai spuna ceva.)

La terminarea spectacolului insa a gasit in sfarsit motive de plans, ba ca nu e buna sorcova ei care nu este a ei ca are mov in varf si a ei avea rosu, ba ca ea nu vrea sa plece de la gradinita …. Pana la urma a mai stat 15 minute in clasa sa deseneze ca sa putem pleca linistite acasa.
Doua doamne necunoscute au laudat-o: Felicitari, ai recitat cel mai frumos, ai fost singura care ai avut si gestica, tu esti Sara, nu? Asa ca Sara a spus la toata lumea ca a recitat cel mai frumos poezia.

Nu ma stiti, eu sunt Fulguta, din stelute mi-e rochita, de ma invart odata bine (si s-a invartit!) alb covor astern, copile!, casele eu le pudresc (si a pudrat), sunt vesela si ma distrez!

Dupa o saptamana de boala in care de abia a mancat, inclusiv dulciuri, i-am luat cadou pentru prestatie deosebita o cutie cu prajiturele si s-a indopat cu 4 prajiturele, doar cu 4, caci am rugat-o sa nu manance fooarte multe; si nu i s-a facut rau.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather