sinistratii si micu

Am stat io asa si m-am gandit, cetatenii aia de la Galati, chiar ar merita sa li se ude nitel picioarele.
Ii zic lui Cristi, saracii oameni, uite ce-au patit! si el zice, las, ca de ani de zile ii inunda si nu pun mana sa faca ceva sa nu-i mai loveasca asa de crunt obiceiul asta prost al naturii. Io nu, ca saracii, ce sa faca, daca ploua intr-o zi cat intr-un an, e peste puterile lor. Apoi, hai sa adun niste haine, paturi, ce-oi gasi pe aici prin casa de care pot sa ma lipsesc sa trimitem la sinistrati. Dar cand colo, citesc niste articole, prin diverse ziare, cum viitorii inundati stau si casca gura – ca sa intre bine micu – la jandarmi, pompieri si alti voluntari care cara pamant, saci, sapa, inalta, muncesc din greu de zile intregi pentru niste lenesi; auzi, sa se scumpeasca micu la malul digului, datorita valului de “turisti” galateni care au venit sa vada cum se istovesc altii pentru binele lor.
Pai n-ar trebui aia pusi la munca? Cum era la razboi, fiecare familie trimite un barbat (asa am vazut eu in Mulan!), asa ar trebui si aici, fiecare familie sa trimita 1-2 oameni sa dea o mana de ajutor, mai mult decat sa dea cu parerea pe faleza la un mic, sa se isterizeze ca va fi inundat (asa ii trebuie!) sau sa zica ca statu nu il ajuta. Cum ziceau si cei din comuna care ar urma sa fie inundata controlat, de la “cotu pisicii”, pentru salvarea vizionarului galatean: pai galatenii si-au facut weekendu relaxati, in loc sa puna mana la inaltarea zidului, in timp ce ei isi fac digul fara jandarmi si pompieri.
Si am vazut si in alti ani reportaje din zone inundate, nu doar galatenii se pot lauda cu marea lene; jandarmii inotau prin noroaie, iar localnicii isi innecau amarul in carciumi. Na, ca poate an de an innundati, se da si lenea jos de pe ei!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Sora mai mare

mă obsedează prima propoziție cursivă a Sare, pe la 1 ani si 7-8 luni: a mâcat Saiaa, a mâcat Saiaa repeta obsesiv și ea la un moment dat; după ce am înțeles ce-a zis, am întrebat-o: ce-a mâncat Sara?; răspunsul a venit prompt: ciupeci!; de unde a mâncat Sara ciuperci? a municaa!! (pe atunci zicea munica în loc de bunica).

acum mai are vreo 3 săptămâni și face 2 ani

la Amara, pe la sfârșitul lui mai:
cânta, în pătuț, la culcare: duminică, duminică
ce se întâmplă duminică?
vine tăticu
păi tăticu a venit deja, azi e sâmbătă
duminică duminică vine tăticu

zilele trecute în parc:
megem a bunici!
vrei sa mergem la bunici
daa!
ne mai plimbam, mai trece vreun sfert de ora
nu mai megem a bunici!
nu mai vrei la bunici?
să vină bunicii a pac

Sara, cu cine stai când merge mama la spital să îl scoată doctorul pe bebeluș din burtă? Cu bunicii sau cu maia?
Nuuu, mămica mea, nu pleci
pai trebuie
nuu
și mă îmbrățișa de mama focului

peste câteva zile
Sara, deci cu cine stai când merge mama la spital să îl scoată doctorul pe bebeluș din burtă?
Cu bunicii!!


peste câteva zile, singură, fără introducere
Când mege mama a pital să scoată bebelușu doctoriiii …
și cănta sunt soia maie sunt soia maie

cuvintele pocite, propozițiile sucite, o interminabilă sursă de distracție (bine, și accentul face toți banii!)
găluce (găluște), iățușcele (rățuștele), boaca (broasca), bețelu (băiețelu) … nu-mi amintesc acum

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather