mă obsedează prima propoziție cursivă a Sare, pe la 1 ani si 7-8 luni: a mâcat Saiaa, a mâcat Saiaa repeta obsesiv și ea la un moment dat; după ce am înțeles ce-a zis, am întrebat-o: ce-a mâncat Sara?; răspunsul a venit prompt: ciupeci!; de unde a mâncat Sara ciuperci? a municaa!! (pe atunci zicea munica în loc de bunica).

acum mai are vreo 3 săptămâni și face 2 ani

la Amara, pe la sfârșitul lui mai:
cânta, în pătuț, la culcare: duminică, duminică
ce se întâmplă duminică?
vine tăticu
păi tăticu a venit deja, azi e sâmbătă
duminică duminică vine tăticu

zilele trecute în parc:
megem a bunici!
vrei sa mergem la bunici
daa!
ne mai plimbam, mai trece vreun sfert de ora
nu mai megem a bunici!
nu mai vrei la bunici?
să vină bunicii a pac

Sara, cu cine stai când merge mama la spital să îl scoată doctorul pe bebeluș din burtă? Cu bunicii sau cu maia?
Nuuu, mămica mea, nu pleci
pai trebuie
nuu și mă îmbrățișa de mama focului
…
peste câteva zile
Sara, deci cu cine stai când merge mama la spital să îl scoată doctorul pe bebeluș din burtă?
Cu bunicii!!
…
peste câteva zile, singură, fără introducere
Când mege mama a pital să scoată bebelușu doctoriiii …
și cănta sunt soia maie sunt soia maie

cuvintele pocite, propozițiile sucite, o interminabilă sursă de distracție (bine, și accentul face toți banii!)
găluce (găluște), iățușcele (rățuștele), boaca (broasca), bețelu (băiețelu) … nu-mi amintesc acum

by