gradinareala

Alexandru a inceput gradinita: cu tavaleala si urlete. Prima zi l-am ridicat de la gradinita la ora 11, caci deja exasperase toate doamnele din zona si de cate ori prindea usa o zbughea pe coridoare urland, iar cand era prins se talavea. L-am gasit in pozitie de matanie, in genunchi in fata usii clasei, cu capul pe podea si cu fundul in sus. A 2-a zi a fost mai bine.
– Ce-ai facut Alex la gradinita?
– Am stat in picioare. N-am mai stat cu fundul in sus.

Sara merge cu bucurie la gradinita, dar au in clasa, in plus fata de colegii de anul trecut, inca 10 copii intre 3 si 4 ani – in conditiile in care la grupa mare sunt copii in jur de 5 ani. Deci, progresul merge cu pasi de melc, iar cei mici se bat pe jucarii cu cei mari. Mai ales fetita cu bluza roz, care e cea mai rea, bate toti copiii – dupa cum povesteste Sara.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

prima bulină roșie

Mă laud. Sara a luat primul premiu la grădiniță. La engleză. O față zâmbitoare – un abțibild cu o prințesă lipit de tricou! Ea, o colegă și un coleg sunt premiații.
– De ce, Sara?
– Pentru ca am știut, îmi spune Sara cu o față zâmbitoare.
– Ce ai stiut?
– Un cântec.
– Mi-l spui și mie?
– Aaaa, acum l-am uitat! și-și răsuceste părul.
– Dar măcar despre ce era, îți amintești?
– Despre … spălatul pe dinți. Mama, here în engleză înseamnă săpun, așa ne-a spus doamna!

I understand!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

primul fulg!

Am avut si serbarea. Desi am pregatit camera foto, i-am incarcat acumulatorii, am bagat-o din timp in ruxac, nu am facut nici o poza … pentru ca nu a avut baterii! Paranormal de-a dreptul! Sau mai probabil baterii stricate!
Asa de emotionata am fost – desi nu mi-am data seama- incat pana la ora 5 cand ne-am intors de la serbare, nu am mancat nimic, decat cafeaua cu lapte de dimineata. Gandindu-ma ulterior de ce am fost asa de stresata, m-am revazut cum urmaream cu ochi de vultur fiecare expresie a Sarei, panicata ca nu cumva ceva orice sa o faca sa planga fara oprire. Dar nu, Sara a fost la inaltime, a stiut poeziile, a mormait cantecele, atat cele in engleza cat si cele in romaneste, la dans a fost mai greut, dar avand in vedere ca saptamana aceasta a lipsit de la gradinita si ca era in convalescenta, putem sa o iertam. Este cea mai mica si mai slaba din clasa, de abia se vedea pe scaunel dintre un coleg si o colega (noroc ca dintre cei preferati, caci altfel cu siguranta spaimele mele ar fi prins contur!)
I-a spus poezie Mosului, a vorbit cu Mosul, a stat la Mos in brate, i-a raspuns la intrebari (am 4 ani si 5 luni), a zambit si a primit. (Anul trecut nici sa isi ia cadoul de la Mos nu a vrut, daramite sa ii mai spuna ceva.)

La terminarea spectacolului insa a gasit in sfarsit motive de plans, ba ca nu e buna sorcova ei care nu este a ei ca are mov in varf si a ei avea rosu, ba ca ea nu vrea sa plece de la gradinita …. Pana la urma a mai stat 15 minute in clasa sa deseneze ca sa putem pleca linistite acasa.
Doua doamne necunoscute au laudat-o: Felicitari, ai recitat cel mai frumos, ai fost singura care ai avut si gestica, tu esti Sara, nu? Asa ca Sara a spus la toata lumea ca a recitat cel mai frumos poezia.

Nu ma stiti, eu sunt Fulguta, din stelute mi-e rochita, de ma invart odata bine (si s-a invartit!) alb covor astern, copile!, casele eu le pudresc (si a pudrat), sunt vesela si ma distrez!

Dupa o saptamana de boala in care de abia a mancat, inclusiv dulciuri, i-am luat cadou pentru prestatie deosebita o cutie cu prajiturele si s-a indopat cu 4 prajiturele, doar cu 4, caci am rugat-o sa nu manance fooarte multe; si nu i s-a facut rau.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

sedinta despre cadoul de la Mosu

Am facut exces de socializare la sedinta cu parintii de la gradi; subiectul principal a fost ce cadou aduce Mosu’ – la fel pentru toata lumea, de la badica la opinca sau fiecare parinte pune in sacul copilului ce vrea el/ copilul si ce poate.
Unii parinti au fost de parere ca e mai bine egalitate pentru toti: baietii masinute albastre si fetitele papusi ieftine; ca copilul e mic si se supara daca vede ca celalalt a primit mai mare si mai mult; ca copilul e mic si nu intelege ca nu mai e comunism, ca libertatea este cand unii au mai mult si altii deloc.
Altii zic ca e musai ca odorul lor sa primeasca ce-si doreste mai mult si mai mult de la Mosu’ taman la gradinita; ca daca vede ca el a primit o masinuta albastra si colegul din dreapta o masinuta albastra si colegul din stanga o masinuta albastra, ce-o sa zica el? ce-o sa creada despre Mos Craciun?  despre notiunea de a vrea numaidecat? de a vrea ceva si a primi altceva, ca tot poporu muncitoru?
Mai erau parintii multumiti cu oricare varianta, numai sa se decida lumea mai repede!
Cu toate ca si eu ma aflam in ultima categorie, ma gandeam cum ar fi totusi mai bine pentru copii, dar si pentru parinti; initial am fost de parere ca ar fi indicat sa primeasca cadouri la fel, dar nu chiar identice, ci din aceasi gama, eventual mai mult simbolice – o carticica, o bombonica, o cireasa …; dar cica ar fi prea mici pentru carti; fie, sa fie si masinute, dar macar nu toate albastre!  ar mai fi putut primi cadouri pe care sa le foloseasca la gradi sau acasa in scopuri educationale – creioane colorate, carti de colorat, plastilina, acuarele – nu, nici asta n-ar fi bine, ca el vrea sa plece cu cadoul acasa, ea vrea trusa de doctor, el vrea masinuta teleghidata; apoi am stat si m-am concentrat la maxim si mi-am dat seama ca, daca nu este vorba de cadouri simbolice, mai bine sa primeasca fiecare ce vor parintii lui, decat toti ce se gaseste la piata. Ca bani tot am fi dat si decat sa mai adaugam la colectie o jucarie de ochii lumii, mai bine dau eu banii – cati imi permit – pe ce vreau sa aiba Sara, o carte, o carioca, ba chiar o hainuta! Uite ca acum mi-a venit ideea sa le comandam la copii tricouri inscriptionate, eventual pe o parte sa aiba personajul preferat iar pe cealalta un mesaj unic – nu cred ca-i nici prea scump si ar putea fi interesant. In plus, e deja momentul sa invete puii ca nu-i tocmai egalitate, ca unii isi permit papusi vorbitoare, iar altii doar o portocala!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

primele minute la gradinita

Am fost prima zi la gradinita 16, Luminita. Eu si cu Sara – lesinate de emotie, Doamna educatoare – foarte draguta – atat cat am putut sa ne cunoastem in 15 minute. Nu aveam voie mai mult caci nu ne lasa Dna Asistenta, deoarece nu aveam analizele toate aduse. Mai era un singur baietel venit la gradinita.
Sara a stat bosumflata si nu a vrut sa vorbeasca sau sa intre, dar deoadata, ascultand povestirile Doamnei despre jucariile si papusile din dulap, a acceptat si a intrat in clasa, si-a dat jos ruxacul, pulloverul si a inceput sa se joace cu Doamna si cu baietelul. A venit la mine si mi-a spus sa ma duc sa ii iau analizele si sa o las pe ea acolo sa se joace pana cand ma intorc. Intre timp a mai aparut o fetita si evident, Doamna Educatoare s-a dus sa o intampine. Aici Sara s-a bosumflat din nou si nu a mai vrut sa intre, nici macar sa isi ia lucrurile. Pana la urma am reusit sa le recuperam si sa plecam.
Din pacate nu o pot duce inca pentru ca nu am facut analizele la timp. Si nu sunt de acord cu stresatul copilului fara motiv – caci asta a reprezentat pentru Sara (dar si pentru noi!) luatul din gat a unei mostre pentru exudatul faringian! Sper sa avem totul de luni incolo si sa continuam cu emotiile la gradinita.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

gradinita

Deoarece nu am avut criterii serioase credibile in functie de care sa alegem intre cele 2 gradinite, am dat cu banu’!

Ba nu! Am gasit niste criterii. Din punct de vedere al ofertei educationale, am inclinat catre 201 Clopotel, insa din punct de vedere al spatiului de joaca, catre curtea uriasa a gradinitei 16 Luminita. Luminita e mai aproape de noi putintel. Pentru Clopotel trebuie sa traversam Soseaua Iancului. La Clopotel se pare ca au fost si copii care au ramas pe dinafara, la Luminita s-au acceptat toate dosarele. Asa ca am optat pentru curte mare mai aproape de casa – caci oricum va fi greu tare cu trezitul dimineata si am eliberat astfel si un loc pentru parintii doritori musai la Clopotel. Adica am ales 16 Luminita – sa fie intr-un ceas bun! 🙂
Am sunat la 201 Clopotel sa ii anunt ca eliberam locul.
Sunatul 1, raspunde un domn:
– Buna ziua, pentru copiii inscrisi la gradinita, cum se procedeaza pentru confirmare/ infirmare inscriere, se poate telefonic?
– Nuu, veniti aici ca trebuie sa semnati o hartie.
– Si pentru retragere dosar?
– Aaaa, nu stiu! Nu am mai avut astfel de cazuri!
Sunatul 2, peste cateva zile:
– Buna ziua, va rog cu Dna Directoare.
– La telefon.
– Sunt Emilia Cionoiu, mi-am inscris fetita la gradinita Dvs. …
– Daa (un da oarecum entuziast)
– … si as vrea sa retrag dosarul, imi spuneti, va rog …
– Aaa, sa retrageti (se dezumfla). Bine, multumesc ca m-ati anuntat, la revedere!
– Dar ..
– Tii tii tii!
Eu nu am inteles nimic! Poate avea convorbirea inregistrata si asculta refuzurile ulterior si identifica persoanele astfel? Poate chiar ma cunostea? Poate era ocupata? Poate ce?

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

gradinite

Deoarece gradinitele particulare sunt mult prea scumpe pentru buzunarul nostru, am luat-o lipa lipa din gradinita in gradinita de stat. 256, 16, 201 si 188. Oricum, nu facem nazuri la conditii. Sper din suflet sa fie curatenie, sa nu fie mancare stricata, educatoarele sa fie placute si sa o accepte pe scartaita de Sara. O curte mare si inverzita in care chiar sa stea copiii ma incalzeste mai mult decat o sala de clasa cu scaune ecologice. In rest, educatie poti sa dai acasa copilului, cata vrei – daca ai de unde.

La Gradinita 256 de pe strada Atanase Ionescu – cea care mi-a taiat entuziasmul si primavara trecuta – nimic schimbat. Aceasi Doamna Directoare sictirita mi-a spus ca ei nu au locuri, ca sa incerc la alte gradinite ca aici e prea mare aglomeratie, ca e dreptul meu sa imi inscriu copilul – ea nu poate sa ma opreasca, dar ei nu au locuri. De data aceasta, inca de la intrare m-a intampinat un domn paznic (anul trecut m-am descurcat singura), care cu pas tarsait (spun aceasta pt ca bietul om avea un defect fizic) m-a condus pana la Dna Directoare, spunandu-mi ba ca nu mai sunt locuri, ba ca s-au terminat inscrierile; pana cand Dna Directoare m-a primit, ne-am mai imprietenit si a acceptat ca de abia a inceput perioada de inscrieri si fie! sa-mi inscriu copila, ca poate cine stie. Oricum, tipul era indoctrinat bine cu discursul sefei. Ce-i drept, gradinita pe o strada “selecta”, cu vile care mai de care, asa ca Directoarea avea toata dreptatea sa fie plina de fite si figuri cu asemenea musterii.
In urma acestei experiente mi-a trebuit o pauza de cateva zile sa imi fac curaj sa trec si pe la alte gradinite. Anul trecut m-a facut sa renunt pt moment la trimiterea Sarei la gradinita.
Asa ca intr-o zi cu soare  am pornit-o cu inima cat un purice – de zici ca mergeam la examen si cu Slayer urland in casti ca sa imi ridice moralul, catre Gradinita 16 Luminta din spatele Mega Image de la Piata Iancului. Langa biserica. Gradinita mare, curte mare, inverzita, pliina de copii si parinti. Paznicul avea treaba, cred ca facea trafic de oua si lapte de la tara, ca discuta cu o tanti despre acestea si schimbau pachete. Mi-a aruncat un “scrie pe usa” si a continuat discutia. Eu bine crescuta am asteptat ce am asteptat sa-si termine omul treaba, ceea ce nu s-a mai intamplat, asa ca am plecat in expeditie spre biroul directoarei – o doamna hotarata – care a fost foarte amabila si mi-a dat cateva indicatii.
Prin soarele de inceput de aprilie – cred ca a fost una dintre cele mai calduroase zile, mi se incingeau picioarele in bocancii mei negri, caci cu aceasta ocazie speciala ii stersesem de praf si nu mai erau gri – am pornit catre Gradinitia 201 Clopotel. Draguta si aceasta gradinita, in spatele Mega Image de pe Iancului, curte cu iarba. Aici Dl. Paznic a fost deosebit de placut, am purtat o scurta conversatie, n-am avut chef sa mai vad vreo directoare. (La inscriere am intalnit-o si pe Dna Directoare de la 201 si mi-a facut o impresie buna – parea o persoana calda.) Am luat notite cu ce e nevoie pt inscriere (la gradinita anterioara uitasem, de emotie!) si am plecat in cea mai mare viteza, caci se apropia sfarsitul programului, catre Gradinita 188 Castel de la capatul lui Pierre de Coubertin. Paznicul OK, cam ursuz, dar am apreciat ca atunci cand si-a parasit postul a avut grija sa inchida poarta de la curtea gradinitiei. N-am mai stat sa casc gura si pe aici, caci e clar, nu imi place zona – langa benzinarie, langa terenul viran pe care cica ar urma sa se faca un mall, langa MacDonalds – deci nu am de gand sa o duc pe Sara decat daca ar fi ultima solutie.
In final, am inscris-o pe Sara la 16 Luminita si la 201 Clopotel, unde or primi-o, daca or primi-o.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather