gradinareala

Alexandru a inceput gradinita: cu tavaleala si urlete. Prima zi l-am ridicat de la gradinita la ora 11, caci deja exasperase toate doamnele din zona si de cate ori prindea usa o zbughea pe coridoare urland, iar cand era prins se talavea. L-am gasit in pozitie de matanie, in genunchi in fata usii clasei, cu capul pe podea si cu fundul in sus. A 2-a zi a fost mai bine.
– Ce-ai facut Alex la gradinita?
– Am stat in picioare. N-am mai stat cu fundul in sus.

Sara merge cu bucurie la gradinita, dar au in clasa, in plus fata de colegii de anul trecut, inca 10 copii intre 3 si 4 ani – in conditiile in care la grupa mare sunt copii in jur de 5 ani. Deci, progresul merge cu pasi de melc, iar cei mici se bat pe jucarii cu cei mari. Mai ales fetita cu bluza roz, care e cea mai rea, bate toti copiii – dupa cum povesteste Sara.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

primul fulg!

Am avut si serbarea. Desi am pregatit camera foto, i-am incarcat acumulatorii, am bagat-o din timp in ruxac, nu am facut nici o poza … pentru ca nu a avut baterii! Paranormal de-a dreptul! Sau mai probabil baterii stricate!
Asa de emotionata am fost – desi nu mi-am data seama- incat pana la ora 5 cand ne-am intors de la serbare, nu am mancat nimic, decat cafeaua cu lapte de dimineata. Gandindu-ma ulterior de ce am fost asa de stresata, m-am revazut cum urmaream cu ochi de vultur fiecare expresie a Sarei, panicata ca nu cumva ceva orice sa o faca sa planga fara oprire. Dar nu, Sara a fost la inaltime, a stiut poeziile, a mormait cantecele, atat cele in engleza cat si cele in romaneste, la dans a fost mai greut, dar avand in vedere ca saptamana aceasta a lipsit de la gradinita si ca era in convalescenta, putem sa o iertam. Este cea mai mica si mai slaba din clasa, de abia se vedea pe scaunel dintre un coleg si o colega (noroc ca dintre cei preferati, caci altfel cu siguranta spaimele mele ar fi prins contur!)
I-a spus poezie Mosului, a vorbit cu Mosul, a stat la Mos in brate, i-a raspuns la intrebari (am 4 ani si 5 luni), a zambit si a primit. (Anul trecut nici sa isi ia cadoul de la Mos nu a vrut, daramite sa ii mai spuna ceva.)

La terminarea spectacolului insa a gasit in sfarsit motive de plans, ba ca nu e buna sorcova ei care nu este a ei ca are mov in varf si a ei avea rosu, ba ca ea nu vrea sa plece de la gradinita …. Pana la urma a mai stat 15 minute in clasa sa deseneze ca sa putem pleca linistite acasa.
Doua doamne necunoscute au laudat-o: Felicitari, ai recitat cel mai frumos, ai fost singura care ai avut si gestica, tu esti Sara, nu? Asa ca Sara a spus la toata lumea ca a recitat cel mai frumos poezia.

Nu ma stiti, eu sunt Fulguta, din stelute mi-e rochita, de ma invart odata bine (si s-a invartit!) alb covor astern, copile!, casele eu le pudresc (si a pudrat), sunt vesela si ma distrez!

Dupa o saptamana de boala in care de abia a mancat, inclusiv dulciuri, i-am luat cadou pentru prestatie deosebita o cutie cu prajiturele si s-a indopat cu 4 prajiturele, doar cu 4, caci am rugat-o sa nu manance fooarte multe; si nu i s-a facut rau.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather