Merg pe strada si am impresia ca toata lumea se uita la mine gandind, ia uite-o si pe asta, in ce hal s-a ingrasat!

Nu stiu ce parere au ceilalti grasi despre ei, dar eu ma simt de parca eu nu as fi eu, de parca eu as fi eu intr-un ambalaj urat, nu ma plac de loc, nu ma impac deloc; da, atat, nu ma impac! Asta nu inseamna ca fac ceva ca sa nu mai fiu grasa, nuuu, doar nu ma impac si sufar … pana acum, in tacere.
Mi-a povestiti mama, ca din 7 frati cati suntem, doar cat a fost gravida cu mine ii era foame intr-una, trebuia sa isi imparta sandwich-ul in multe bucatele ca sa ii ajunga toata ziua, sa ii dea impresia ca mananca. Deci sunt predestinata, la ce bun sa ma mai lupt cu soarta, ha, ha? In copilarie am fost cam .. dolofana, de pe la 14 ani am inceput sa cresc in inaltime si sa se mai spele grasimile, munte, bicicleta, alergare, cate o cura de slabire criminala cand credeam ca sunt prea grasa (a se citi vreo 58 de kg) si asa am ajuns pana la nunta cu mai putin de 60 de kg, plangandu-ma ca sunt grasa. Si m-a pedepsit Dumnezeu, daca atunci eram grasa, acum sunt de-a dreptul obeza!
Cand am fost gravida cu Sara, prima perioada de sarcina am avut niste greturi oribile, vreo 3 luni am scos din mine tot ce am mancat si totusi, dupa nastere, aveam cu 100000 de kg mai mult decat inainte, cam cu 10 mai mult decat am acum …. Bine, dupa ce a trecut greata am compensat cu dulciuri, cu dulciuri, cu multe dulciuri, zi si noapte, fara odihna.
Acum mi-e greata si mi-e somn, dorm noapte, dimineata, la pranz si seara, dorm si ma trezesc obosita, imi e greata, trebuie sa mananc, mananc, imi e somn, trebuie sa dorm, dorm si intre doua puiuri de somn mananc si intre doua mese dorm! Complicata viata, nu am nici o secunda libera! Cand reusesc, ma tarasc cu Sara pana in parc, unde zac ametita pe o banca, cascand si rontaind, chinuindu-ma sa nu adorm si sa nu vomit.
Si am primit cantarul minune, care te baga in depresie daca te cantaresti cu picioarele goale: de exemplu pe mine m-a anuntat ca am Fat mass (nu zic grasime, ca suna … ordinar!) undeva aproape de jumatate din greutate; deci daca nu as fi grasa …. as fi chiar foarte slaba!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

dupa 30 de ani

Ieri am dus-o pe Sara la mama, mama a venit mai tarziu ca de obicei de la serviciu si cine stie ce alte drumuri, iar atunci cand a intrat in casa Sara haladuia singurica prin vastele apartamente
Si o aud pe mama zicandu-i Sarei ceva de genul cine e micut aici, ce faci draga bunicii sau nu stiu ce alte dragalasenii din acestea; important nu era continutul, ci sonoritatea, brusc, cateva secunde m-am intors cu vreo 30 de ani in urma si mama ne vorbea noua, copiilor, cand se intorcea de la serviciu, seara, cu vocea dragastoasa si obosita putin – aceeasi voce atunci si acum. Deschidea usa la camera si intreba “ce faceti dragilor?” si eu imi imaginam ca zice “ce faceti dracilor?”, stiind ca toata ziua facuseram o gramada de prostii si radeam in sinea mea de asa grozava potrivire!
Si acum, evident, am inceput sa plang. Ca am ajuns sa am amintiri de acum aproape 30 de ani, ca imi e draga tare mama, ca sunt smiorcaita de felul meu …

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

telenovela de la colț

Aseară am ieşit la plimbare cu Cristi şi cu Sara, până la White Jaguar, să cumpărăm compot. Misiunea secretă a fost să o obosim pe Sara, rezultatul a fost că l-am epuizat pe Cristi, a adormit buştean când am ajuns, în timp ce Sara a ciripit iarăşi până la 12 noaptea …
La primul colţ, după staţia de taxiuri, mai mai să se ciocnească de Sara un băiat care alerga plin de sânge pe față şi pe gât. În semintunericul de la ora 10 noaptea şi la viteza pe care o avea, am apucat doar să văd sângele, o faţă cam îngrozită şi că părea să fie mai degrabă ţigan decât român.
10 metrii mai încolo, un grup de fete cam de etnie rromă discutau agitat ca a venit după mine pe partea cealaltă ….. am fugit …. a zis că îmi rupe dinţii …
Când să trecem strada, trece în viteză un grup de tineri de toate culorile, pasându-și un briceag de la unul la altul și râzând. Tot mergând către Iancului, mai treceau pe lânga noi tot câte 2-3 tineri rromi ce povesteau aprins și gesticulau, ce ți-a trebuit să te duci acolo …ți-am spus să nu te bagi cu ăia.
Am luat compoturile și covrigeii și hai înapoi ronțăind.
La Vatra Luminoasă, până să se facă verde, ne-am uitat iar la film, că nu avem televizor acasă: lângă rahatul de cazinou deschis la colț (că e plin de cazinouri pe la noi, statu ia și pielea de pe noi ca firma, iar astea se deschid ca ciupercile după ploaie și aș băga mâna în foc că numai afaceri curate nu se fac acolo!) iarăsi agitație mare, de data asta niște țigani în toată firea, urăți și burtoși, un polițist uscat care culegea niște fiare dintr-o groapă și un țigan bătrân, cu camasă albă și mânecile suflecate, pansat la cot, cu pielea pe față încrețită, încrețită, așa cum am văzut numai la batrânii țiganilor și ai indienilor (în filme, la ăștia), un puștan slăbănog îl întreabă ce-a pățit și moșu zice detașat, în timp ce trecea strada pe roșu în fugă după polițist, că n-auzi, cică l-am omorât pe ăla, i-am dat una în cap și cică l-am facut praf, e plin de sânge … puștanu stai că vin și eu.
S-a făcut și verde. Am luat-o pe Sara în brațe căci Cristi nu mai putea să meargă alene și am pornit în pas întins către casă. Mai încolo nițel ne-am regăsit telenovela, două salvări, mașina poliției, am trecut mai departe, două tanti, dintre care una cu un bebeluș în brațe priveau fascinate și comentau scena ia uite încă o salvare în timp ce un nene se ruga de ele să vină, să nu mai caște gura.
Și apoi am facut tiramisu.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

povestire lunga despre cum ne-am petrecut Floriile

De Florii am fost in excursie. Chiar si Dumnezeu a iesit putin pana in curte, sa se relaxeze, dar noroc ca nu a stat prea mult!
Sambata, Cristi a avut un concurs de ping-pong la Brasov, iar noi ne-am cazat in asteptarea lui la o pensiune in Sacele, la cateva minute de Brasov.
Pensiunea se numeste Casa Aliz, este micuta, are doar 2 dormitoare, daca vreti un weekend “intim”, o recomand. Noi am cautat ceva micut si linistit, deoarece eram cu copilul. Proprietara nu inchiriaza decat la un singur grup, asa ca fie ca mergeti mai multi, fie ca sunteti numai 2 persoane, veti fi singurii chiriasi.
Casuta construita din barne si din scanduri, peste vechea casa batraneasca, ne-a placut tare mult mie si lui Cristi. Un lucru interesant este ca a fost construita dupa geamuri (care au si ele povestea lor, dar deoarece nu am retinut-o exact, mai bine nu incerc sa scot la suprafata doar crampeie), adica au existat geamurile si pe langa ele s-a proiectat viluta – chiar de catre doamna Mariana Aliz, proprietara, cu pretul unor contre cu arhitectul care nu credea in reusita unei astfel de case.
Toata casa este podita cu dusumea de lemn lacuit, iar scara interioara, tot din lemn lacuit, a fost senzatia zilei pentru Sara, care s-a tarat pe scara in sus si in jos toata Duminica, cand a plouat si nu am putut iesi decat prea putin pe afara.

Si apropos de curte, cam asa era: o parte amenajata parcare pentru maxim 2 masini, despartita printr-o poarta mare de restul curtii, micuta si cocheta, cu peluza inconjurata de strat de flori dintre care prea putine erau inflorite in 27 martie si trotuar din dale mari de piatra, un balansoar intr-un colt si un foisor in alt colt. Un avantaj este ca exista o bucatarie si in curte, cu acces usor, astfel incat poti gati/ incalzi mancare acolo in timp ce pazesti copilul care se joaca la soare. Cred ca vara, cand infloresc trandafirii catarati pe garduri, e foarte fain acolo.

Ah, si Doamna Mariana are o sifonarie, m-am gandit prea tarziu ca trebuia sa fac o poza la sticlele grele de sifon, care acum au cam devenit o raritate, de cand se vinde apa minerala la orice colt, chiar si la buteliile uriase cu gaz. Daca in trecut fusese o afacere profitabila, acum sifonaria mergea doar pentru clientii vechi si fideli, prea putini de altfel ca sa mai fie macar denumita “afacere” – acum este mai mult un hobby. Am cules o poza de pe net cu sifonul:

Din Sacele se ajunge rapid in Brasov si daca iti face placere poti sa haladuiesti si peste dealurile din jur (au si tuburi!), cum am facut si noi Sambata, cand a fost soare si cald si am lenevit pe balansoar si am dormit impreuna cu Sara dupa amiaza.

Duminica insa a a plouat marunt si non-stop, asa ca dupa somnul de dupa amiaza am plecat spre casa.
Dar nu a fost sa ajungem acasa tot Duminica, caci in Predeal ploaia s-a transformat in zapada si ningea de rupea si cu rotile noastre de vara schimbate vineri inainte de plecarea in excursie ne-am dat pe sanius pe serpentine si am storcit fundurile a 2 masini care au avut ghinionul sa se gaseasca in fata noastra, cu botul masinii noastre care a avut si el de suferit serios. Impactul a fost foarte usor, de altfel mergeam foarte incet, Sara dormea si nici nu s-a trezit. Insa prima masina lovita a sarit peste bordura; a 2-a, care se oprise ca sa faca la stanga si care a provocat minidezastrul a avut bara din spate sparta si putin indoita. Noi avem ochiul drept scos dar mai rau a fost ca nu mai mergea caldura defel, iar geamurile se abureau intr-o fractiune de secunda de cand le stergeai.
Am petrecut vreo 2 ore la Politia din Predeal, din vina noastra, caci nu am avut RCA-ul proaspat cu noi, cel vechi expirase vineri si desi il platiseram nu aveam documentul. Asa ca am dat telefoane si emailuri pana cand – multumim din inima celor implicati – am reusit sa obtinem o copie pe faxul politiei, altfel 2000ron amenda ne pastea! Sarei nu prea i-a placut la Politie, a urlat si s-a tavalit pe jos – nu tot timpul, doar din cand in cand.
Dupa episodul Politie am incercat sa plecam acasa, dar nu reuseam sa stergem geamul destul de repede, asa ca am fost primiti de niste cunostine de-ale parintilor din Predeal care ne-au cam tinut in puf. Pana la ei am mers cu geamul deschis, eu stergeam parbrizul cu tot felul de carpe, Cristi cu capul afara pe geam din cand in cand caci nu reuseam sa fac fata vitezei de aburire, iar Sara urla in spate si isi scotea hainele si centurile de siguranta de pe ea.
Nu mai aveam mancare la noi, toate hainele erau aruncate de-a valma in desagi, ca doar urma sa ajungem acasa – nu ne mai erau de trebuinta, si eram prea obositi ca sa mai mergem sa luam ceva de mancare. Insa domnii ne-au dat de mancare (printre care si placinte, miam miam!) si o camera sa dormim. Biata Sara era rupta de oboseala, a dat si cu capul de calorifer iar dupa ce a baut lapticul a vomitat. Bonus a fost o pana de curent, am spalat-o pe intuneric cu apa rece si in camera se facuse deja frig pana cand a pornit curentul din nou. Dar pana dimineata in camera era iar placut si Sara s-a trezit vesela si linistita.
Am plecat spre Bucuresti infofoliti, afara era soare si se topea zapada de 20 de centimetri care se pusese peste noapte, iar geamul nu se mai aburea.
Multe multumiri celor care ne-au ajutat!!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

ideas for life

Ne-am indeplinit visele. Eu sa am un frigider nou, iar Cristi sa ïsi continue linia Panasonic audio-video din “living” … pana in bucatarie …. hahaha. Era un review la electrocasnicele Panasonic, nu l-am mai gasit in original, dar incepea cu “nu ati visat toata viata sa continuati linia de audio-video Panasonic din living si in bucatarie?”
Am cautat cateva luni dupa combina frigorifica ideala, am socotit, am masurat, ne-am documentat, no frost, dezghetare manuala, no bacteria versus hygiene active, inverter/ compresor/ 2 compresoare/ electrovalva, vitamin safe, cool flex, antiamprente, rafturi de sticla, 200cm, 187cm, usa reversibila, 374kWh/ an, 300kWh/an, 0,93kWh/ zi, incorporabil, stand-alone, Siemens, Gorenje, Bosh, Whirlpool, Electrolux, AEG … si intr-un final Panasonic.
Ne-au facut cu ochiul AEG – dar ne depaseau bugetul. Ne-am gandit la Gorenje sau Whirlpool, dar parca nu am avut incredere ca ne vor sluji cu credinta 20 de ani (!). Ne-am oprit initial la Bosh sau Siemens, ce gasim pe stoc, se incadrau – inghesuit – in buget, iar restul caracteristicilor erau, majoritatea, printre cele dorite (no frost, congelator mare). Doar consumul ma lovea de cate ori citeam descrierea tehnica: 374kWh/an. Ne-am uitat la Panasonic, doar 2 modele, tehnologii “ïnovatoare”, consum 270kWh (clasa A+) sau 228 kWh (clasa A++). Frumoase, cu toate tehnologiile in ele, destul de spatioase, dar scump domnule, scump!
Am sustinut mai cu jumate de gura, mai cu toata gura, ca ar fi bine sa alegem unul cu un consum mai mic, ca sa salvam planeta, sa traiasca si copii copiilor nostri bine, dar Cristi a fost impotriva salvarii planetei doar de catre noi, in timp ce marii giganti consumatori distrug intr-o secunda tot ce reusim noi sa salvam in 20 de ani. Asta e!
Am cotrobait prin internet si am gasit cel mai bun pret pentru Siemens, am conceput comanda online si cand sa dau OK, Cristi zice STAI! Stau … daca trebe… Ai dat comanda? Nu, acum apasam OK-ul. STAI, anuleaz-o! Anulez … daca trebe … Cat ziceai ca e Panasonicul A+? Aha… Comanda-l! Stai! Dar ala A++! Hm! Chiar A++? mai scoteam din buzunar inca 5 milioane, parca nici eu nu voiam sa salvez de tot planeta, ma multumeam numai cu jumatate de planeta ….
Si asa a ramas Panasonic NR-B30FG1. Dintre caracteristicile interesante: este foarte placut la vedere, sobru, nu are maner in relief la usi (in spatiu mai mic te scuteste de vanatai), are un sertar mare in care poti tine fructe si legume si cica le pastreaza vitaminele intacte (vitamin safe), 37db (asta chiar e grozav, nici nu se aude), ecran LCD pt vizualizarea/ modificarea temperaturilor frigider/congelator si altor caracteristici (igiena activa, pastrator vitamine).
L-am luat de la www.ideall.ro, despre care nu am citit niste review-uri foarte bune pe net, dar noi am avut o colaboarare buna. Ne-au intarziat ei livrarea o zi (de fapt a fost un weekend), dar nici nu ne grabeam si oricum nu era un capat de tara. Pretul foarte bun si livrarea pana in casa!
Sa il stapanim sanatosi!
Free image hosting powered by PostImage.org

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

fa o fapta buna

Daca ai timp, calculator, internet si mananci painea VelPitar French Toast facuta cu tehnologia unica Keine Touch, fara atingere, atunci ai sansa deosebita sa donezi o felie de paine. Online! SI in plus iti apare numele de filantrop pe site-ul lor!

Free image hosting powered by PostImage.org

N-am inteles ideea, dar trebuie ca este ceva la mijloc!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather