telenovela de la colț

Aseară am ieşit la plimbare cu Cristi şi cu Sara, până la White Jaguar, să cumpărăm compot. Misiunea secretă a fost să o obosim pe Sara, rezultatul a fost că l-am epuizat pe Cristi, a adormit buştean când am ajuns, în timp ce Sara a ciripit iarăşi până la 12 noaptea …
La primul colţ, după staţia de taxiuri, mai mai să se ciocnească de Sara un băiat care alerga plin de sânge pe față şi pe gât. În semintunericul de la ora 10 noaptea şi la viteza pe care o avea, am apucat doar să văd sângele, o faţă cam îngrozită şi că părea să fie mai degrabă ţigan decât român.
10 metrii mai încolo, un grup de fete cam de etnie rromă discutau agitat ca a venit după mine pe partea cealaltă ….. am fugit …. a zis că îmi rupe dinţii …
Când să trecem strada, trece în viteză un grup de tineri de toate culorile, pasându-și un briceag de la unul la altul și râzând. Tot mergând către Iancului, mai treceau pe lânga noi tot câte 2-3 tineri rromi ce povesteau aprins și gesticulau, ce ți-a trebuit să te duci acolo …ți-am spus să nu te bagi cu ăia.
Am luat compoturile și covrigeii și hai înapoi ronțăind.
La Vatra Luminoasă, până să se facă verde, ne-am uitat iar la film, că nu avem televizor acasă: lângă rahatul de cazinou deschis la colț (că e plin de cazinouri pe la noi, statu ia și pielea de pe noi ca firma, iar astea se deschid ca ciupercile după ploaie și aș băga mâna în foc că numai afaceri curate nu se fac acolo!) iarăsi agitație mare, de data asta niște țigani în toată firea, urăți și burtoși, un polițist uscat care culegea niște fiare dintr-o groapă și un țigan bătrân, cu camasă albă și mânecile suflecate, pansat la cot, cu pielea pe față încrețită, încrețită, așa cum am văzut numai la batrânii țiganilor și ai indienilor (în filme, la ăștia), un puștan slăbănog îl întreabă ce-a pățit și moșu zice detașat, în timp ce trecea strada pe roșu în fugă după polițist, că n-auzi, cică l-am omorât pe ăla, i-am dat una în cap și cică l-am facut praf, e plin de sânge … puștanu stai că vin și eu.
S-a făcut și verde. Am luat-o pe Sara în brațe căci Cristi nu mai putea să meargă alene și am pornit în pas întins către casă. Mai încolo nițel ne-am regăsit telenovela, două salvări, mașina poliției, am trecut mai departe, două tanti, dintre care una cu un bebeluș în brațe priveau fascinate și comentau scena ia uite încă o salvare în timp ce un nene se ruga de ele să vină, să nu mai caște gura.
Și apoi am facut tiramisu.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather