Ploaia de vară la Curtea de Argeş

de-ale Sarei:
nu cacala tata la cacalolu mamei!
la copii iăi și Pinochiuu, le chiesc uiechi de muguiuș
nu pupa tata pe mama mea, nu mâgâia tata pe bebelușu meu!
mama iești panda, Saia ie șifu, tata ie taighes

Şi am fost la Curtea de Arges weekendu trecut, cu ping pongu lui Cristi, am ajuns pe la ora 11 noaptea, ne-a tras o grindină și o ploaie când am ajuns de am stat juma de oră în mașină așteptând vremuri mai bune, când să ieșim – apa pân la glezne, baie la picioare, uscat bacheții lui Cristi cu foenul. Camera mică și supra încălzită, am tras concluzia ca era deasupra bucătăriei de era veșnic mult prea cald. Dimineață, nu era apă, nu era apă în tot orașul de la ploaia de peste noapte și cald cald cald, au avut avarie mare, s-au adunat gunoaiele și au astupat – am aflat după amiaza de la o tanti. Cristi a plecat la ping pong și eu am rămas cu Sara, cu căldura și fără apă. Ne-am târât la Mănăstirea Argeșului, până acolo tarabe cu kitchuri care mai de care mai jenibile, porumb fiert, fructe – mere, pere, pere multe, struguri, tarabe cu ce vechituri mai aveau oamenii prin casă numa bune de vândut – păpuși vechi și muzgurite, cizme mai mult sau mai puțin folosite, proasoape, mărgele, ursuleți de pluș roși de vreme, ceasuri de nu mai ticăie și alte minuni. La poartă 2 lei intrarea adultului, 1 leu copilul, chioșcu cu pâine de la patriarhie și chioșcu cu suveniruri bisericești, lume multă, mașini multe, căldură peste tot.

 

Baba cu copii: a plecat fata în lume și a lasat-o cu 3 copii, blonzi, îi scoate la cerșit – din ce să îi crească?, ăla micu, în fașă, îl hrănea baba cu biberonu cu lăptic, era drăguț cu fața lui nevinovată, mi-a fost milă când am auzit povestea povestită de o negustoreasă ambulantă altei negustorese ambulante. Și mulți alți cerșetori, mai mulți țigani.
Turiștii făceau poze, am făcut și noi, ne-am relaxat la umbră, Sara s-a bălăcit la butoiul cu apă rece și bună – păi ce, credeți că e fântănă? nuu, e de la canalizare – ne-a destăinuit tanti care ne informase cum de a rămas orașul fără apă.


Și am plecat înapoi, ne-am înarmat cu 4 litri de apă plată pentru spălat și am cărat și apa și Sara care era în grevă și urla de mama focului. Dar între timp sosise apa la robinet, neagră de pământ, dar măcar curgând, de abia seara s-a limpezit cât de cât. Și cald și cald și cald, că jos la restaurant se gătea intensiv, era cheful ping pongiștilor seara și îi așteptau cu bucatele pregătite. Pensiunea restaurant Sârbesc.
A doua zi am fost la Vidraru, rea idee – și mă dusesem acolo plină de amintirile cam șterse din școala generală despre ceva măreț și frumos, când colo înghesuială, soare, cald, miros de pipi și băutură, țărani proști care trebuiau să meargă musai câte 3 unul lângă altul pe trotuarul îngust de juma de metru, apă plină de peturi în baraj, nenea cu barca cu motor ce se dădea în spectacol, vaporașe, nelipsitul porumb fiert și tarabele cu kitchuri, țiganu cu mercedesu, muulte mașini, înghesuială mare.


Am fugit rapid, Sara a adormit instant în mașină, ne-am luat mere bune și ieftine de pe drum, am avut o discuție filozofică despre care dintre noi nu îl iubește pe celălalt destul și am stat o oră cel puțin să trecem de intersecția de la Lujerului.
Și iată-ne în casa noastră fiartă la 32 de grade, adăugând la bagajele nedespachetate de la mare și cele noi de la Curtea de Argeș. Acum ne pregătim de Sighet.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

mare 2010

Am fost câteva zile la mare, pentru prima dată, după ani de zile, fără cort.
(Anul trecut am fost cu cortul in Vamă, cu Sara mică de 1 an. A fost foarte bine, chit ca am tras din greu și am plecat cu o durere de spate de la mersul aplecata prin cort, cărat Sara etc. La anu, dacă totul merge bine cu bebe nou, sper sa mergem din nou cu cortul, dar sa ne luam unul mai comod!)
Și să revin în prezent, a fost foarte bine și fără cort, foaarte comod, de apreciat posibilitatea de a te adăposti de soare la orele amiezii, dacă chiar îți dorești asta. Dar lipsea târâtul din cort pe plajă la prima oră, până să se scoale copii, lipsea adormitul în aer liber, lipsea cerul deasupra capului. Nu lipsea buda la îndemână, însă!
Am fost în Venus, n-am mai fost niciodată acolo, plaja foarte faină, apa mică și liniștită: fără valuri – datorită golfulețelor; mie nu îmi plac deloc valurile, îmi este frică și în plus nu pot înnota. Eu eram obisnuită cu marea din Vamă, adâncă, plină de pietre și agitată. Aici, alta viața, minunat de înnotat! Nu mai zic cât de faină marea pentru copii, era plin de copii.
Lucruri faine, în afară de mare: stațiune micuță și nu foarte aglomerată, liniște noaptea, dar și ziua, n-am auzit nici măcar un refren de manea, plaja curată în timpul săptămânii. O bodegă la care mâncam, aproape de plajă, drăguță, curățică, cu toaleta curată și gratuită, cu bănci și mese de lemn (parcă se numea La Foișoare, erau și niște foișoare), cu autoservire, dar și restaurant separat pentru cei mai pretențioși. Și dădeau bon fiscal la orice cumpărai.
Evaziune în floare, în rest, nu vedeai bon, chitanța la nimic; la hotel când am cerut bon pentru banii plătiți s-a uitat o Doamna la noi ca la ciudați și ni l-a dat doar după ce ne-am jurat ca nu le-am furat prosoapele – mă întreb, oare dacă nu le ceream bon, ne lasau sa luam și prosoapele? Altfel, hotel de 2 stele, cam jumulit, destul de curățel, s-au purtat foarte OK, daca ceva nu era în regulă în camera remediau fără probleme (de ex aveam un televizor fără imagine, ni l-au schimbat cum i-am rugat). “Șefu”, cu lanț de aur la gât, pantaloni scurt hawai acompaniați de șlapi, super mercedes (cum mi-a explicat Cristi ca ar fi!)
Pe plajă, șezlongu cu umbreluță, cu 15 lei de luni până joi și cu 20 în weekend; bon/ chitanță – de unde frate, nu vezi că sunt în chiloți – cum a zis Cristi!

Sara ne-a terorizat, a făcut niște scene cu NU VIAAAUUU!! urlete câte o oră dimineața, la prânz și seară.
S-a bucurat de gramada de nisip pe care a găsit-o pe plajă:

și s-a bălăcit la infinit in apă – asta după ce trecea de intrarea în apă, unde urla că Vinee apaa, nu viaaau! Urma urlatul cu Nu Viaaauu la ieșirea din apă:

a dormit pe plajă la umbră:

și am fost o seară și până în Vamă s-o vedem pe Meri (am avut șansa să o revedem pe Meri cu forța și peste câteva zile):


Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea repede!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Ce ne mai spune Sara

Cum spuneam, Sara are 2 ani.
A suflat in lumanari de vreo 10 ori, in diverse locuri.
Rochita mostenita de la Ilinca.
Tortul tiramisu cu cafea fara cofeina.

 

Am venit la tine mamaaa, să nu mai fii supărată mamaaa! Ia o carte mamaa, să nu fii supărată!
Nu ma limba, chețelule! (carevasazica sa nu o linga catelul)
Am pumnit țânțarul! (o combinatie intre a pocni si cu pumnul, probabil)

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather