Ploaia de vară la Curtea de Argeş

de-ale Sarei:
nu cacala tata la cacalolu mamei!
la copii iăi și Pinochiuu, le chiesc uiechi de muguiuș
nu pupa tata pe mama mea, nu mâgâia tata pe bebelușu meu!
mama iești panda, Saia ie șifu, tata ie taighes

Şi am fost la Curtea de Arges weekendu trecut, cu ping pongu lui Cristi, am ajuns pe la ora 11 noaptea, ne-a tras o grindină și o ploaie când am ajuns de am stat juma de oră în mașină așteptând vremuri mai bune, când să ieșim – apa pân la glezne, baie la picioare, uscat bacheții lui Cristi cu foenul. Camera mică și supra încălzită, am tras concluzia ca era deasupra bucătăriei de era veșnic mult prea cald. Dimineață, nu era apă, nu era apă în tot orașul de la ploaia de peste noapte și cald cald cald, au avut avarie mare, s-au adunat gunoaiele și au astupat – am aflat după amiaza de la o tanti. Cristi a plecat la ping pong și eu am rămas cu Sara, cu căldura și fără apă. Ne-am târât la Mănăstirea Argeșului, până acolo tarabe cu kitchuri care mai de care mai jenibile, porumb fiert, fructe – mere, pere, pere multe, struguri, tarabe cu ce vechituri mai aveau oamenii prin casă numa bune de vândut – păpuși vechi și muzgurite, cizme mai mult sau mai puțin folosite, proasoape, mărgele, ursuleți de pluș roși de vreme, ceasuri de nu mai ticăie și alte minuni. La poartă 2 lei intrarea adultului, 1 leu copilul, chioșcu cu pâine de la patriarhie și chioșcu cu suveniruri bisericești, lume multă, mașini multe, căldură peste tot.

 

Baba cu copii: a plecat fata în lume și a lasat-o cu 3 copii, blonzi, îi scoate la cerșit – din ce să îi crească?, ăla micu, în fașă, îl hrănea baba cu biberonu cu lăptic, era drăguț cu fața lui nevinovată, mi-a fost milă când am auzit povestea povestită de o negustoreasă ambulantă altei negustorese ambulante. Și mulți alți cerșetori, mai mulți țigani.
Turiștii făceau poze, am făcut și noi, ne-am relaxat la umbră, Sara s-a bălăcit la butoiul cu apă rece și bună – păi ce, credeți că e fântănă? nuu, e de la canalizare – ne-a destăinuit tanti care ne informase cum de a rămas orașul fără apă.


Și am plecat înapoi, ne-am înarmat cu 4 litri de apă plată pentru spălat și am cărat și apa și Sara care era în grevă și urla de mama focului. Dar între timp sosise apa la robinet, neagră de pământ, dar măcar curgând, de abia seara s-a limpezit cât de cât. Și cald și cald și cald, că jos la restaurant se gătea intensiv, era cheful ping pongiștilor seara și îi așteptau cu bucatele pregătite. Pensiunea restaurant Sârbesc.
A doua zi am fost la Vidraru, rea idee – și mă dusesem acolo plină de amintirile cam șterse din școala generală despre ceva măreț și frumos, când colo înghesuială, soare, cald, miros de pipi și băutură, țărani proști care trebuiau să meargă musai câte 3 unul lângă altul pe trotuarul îngust de juma de metru, apă plină de peturi în baraj, nenea cu barca cu motor ce se dădea în spectacol, vaporașe, nelipsitul porumb fiert și tarabele cu kitchuri, țiganu cu mercedesu, muulte mașini, înghesuială mare.


Am fugit rapid, Sara a adormit instant în mașină, ne-am luat mere bune și ieftine de pe drum, am avut o discuție filozofică despre care dintre noi nu îl iubește pe celălalt destul și am stat o oră cel puțin să trecem de intersecția de la Lujerului.
Și iată-ne în casa noastră fiartă la 32 de grade, adăugând la bagajele nedespachetate de la mare și cele noi de la Curtea de Argeș. Acum ne pregătim de Sighet.

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *