refularea publicata

Am gasit intr-un back-up mai vechi intr-un colt de computer, un fisier cu un text scris aproape acum un an, la putin timp dupa ce mi s-au intamplat cele de mai jos. Se numeste refularea. Si asa i-a fost dat, sa fie cunoscut publicului “larg” numai acum. Si zice asa:

Numaidecat voiesc a va impartasi si voua, cei care sunteti interesati sau nu, trebuie sa refulez in public, caci prea m-au suparat!
Sunt si eu o mama si am inteles ca statul ne da niste bani daca facem copii. Zis si facut copilul, apoi intreb in stanga si dreapta ce acte trebuiesc si unde trebuiesc depuse; ca un utilizator asiduu de internet, caut pe internet cat mai multe informatii. Aici un BRAVO MARE Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Sector 6. http://www.protectiacopilului6.ro/ Un site bine pus la punct, cu toate informatiile necesare, inclusiv tipizate descarcabile de pe net. BRAVO!
Din pacate eu locuiesc in sectorul 2, site-ul acestui sector e de TOATA JENA posibila. http://www.social2.ro/ URAT!
Dau telefoane (secretara sau ce o fi fost foarte acrita, insa doamna care mi-a spus ce acte sunt necesare – FOARTE AMABILA), intreb, completez, adun, las copilu cu mama si ma prezint in luna ianuarie a anului 2009 la Directia Sociala Sector 2 din strada Olari nr 11-13.
Ca sa obtii indemnizatia de crestere copil, alocatia copil pana la 2 ani, alocatia de stat pentru nastere, trusou bebe – trebuie depus cate un dosar pentru fiecare dintre acestea. Ai nevoie de livret de familie, mai depui un dosar. Ai nevoie de negatie, ca de, fata s-a nascut in sectorul 6, mai depui un dosar, de data aceasta in sectorul 6. Toate aceste 6 dosare – musai cu sina – contin aproximativ acealeasi acte printre care copie buletin mama si copie certificate bebe. Am depus deci 6 dosare cu sina, 6 copii dupa buletinul meu, 6 copii certificat nastere copil …. 666 the number of the beast.
Pentru unul dintre dosare, cel prin care imi aprobau trusoul bebelusului de 150 de lei, mi s-a spus sa asptept ca intre anumite date sa imi dea ei telefon. Si am asteptat. Si am asteptat. A venit data. A trecut data. Hai sa dau si eu un telefon prietenesc sa intreb daca nu cumva este vreo problema.
Buna ziua, sunt eu, Emilia si asteptam un telefon la data cutarica.
– Pai Doamna, nu stiti, nu mai dam noi telefoane, nu ne mai dau voie, ca nu mai sunt bani.
– Pai nu stiu, de unde sa stiu? Si acum ce trebuie sa fac?
– O sa va reprogramam, dar trebuie sa veniti sa mai depuneti o cerere.

Aha! Am lasat copilul cu mama si m-am dus si am mai depus o cerere. Sa ne dati un telefon peste trei zile! Sun peste trei zile.
Cum ziceti ca va cheama? Aaa, pai nu apareti, stati ca mai verific eu si va dau un telefon – o doamna foarte amabila, care ulterior m-a sunat de pe mobilul ei .
Peste ceva timp ma suna si imi spune asa, incetisor, putin speriata: Pai Doamna, sa stiti ca apareti ca i-ati ridicat. Sigur nu i-ati ridicat? N-a venit mama? Sotul?(in conditiile in care era specificat clar ca banii se ridica personal) E semnat la Dumneavoastra. Sigur, veniti aici sa vedeti semnatura si sa discutati cu sefa.
Ma duc, cu Cristi, nu atat pentru 150 de ron cat din prea multa ura cata acumulasem impotriva birocratiei si hotiei. Facem planuri cum chemam ziarul si politia, daca facem expertiza grafologica daca totusi apare semnatura mea pe documentele lor (ei chiar aveau copie dupa buletin si 10000 de acte semnate de mine). Acolo, ne fataie de la unu la altu in sus si in jos pe scari, imi arata noua mea semnatura (o mazgalitura, cel care a semnat putea sa aiba bunul simt sa faca o semnatura mai cu staif) cu care se pare ca am semnat cand am luat banii, o casierita timorata imi recita o poezie despre lege si dreptate in timp ce sefa ii sufla in ceafa, apoi imi cere certificatul de nastere sa verifice pe spatele lui daca nu cumva are o stampila – dovada ca as fi ridicat banii. Intr-un final ne luam banii, portarul ne sopteste ca au mai fost multe cazuri, fosta casierita era o raufacatoare care lua banii de la gura bietilor copilasi.

Trece timpul si vine vremea sa primesc si prima alocatie. Dar doar vremea, caci alocatia nu vine. Si trece si vremea. Iarasi, dau telefon. O doamna imi face legatura la un interior unde suna … suna si degeaba. Revin peste un timp – la fel. Revin peste un timp – la fel. Revin peste o zi – la fel. Intr-un final o rog pe doamna respectiva sa nu imi mai faca legatura acolo caci nu este nimeni niciodata. Doamna, resemnata, se ofera sa imi rezolve ea problema. Dragut din partea ei.
Cum va cheama? Asa, asteptati putin si o aud bombanind – imi vine sa sar pe geam! As putea sa o inteleg! Apoi revine.
Pai trebuie sa primiti banii peste 90 de zile de la depunerea actelor.
Bine, dar la depunere mi-au spus 30 de zile. Si plusez, asa, pentru conversatie: ce facem pana atunci, murim de foame?
Doamnei ii creste tensiunea si incepe sa tipe: Ha, pai bunicile noastre au facut cate 11 copii si nu le-a dat nimeni nimic si nu s-au plans si nu au murit nici de foame!
Eu, mai razand incetisor in barba, mai gandindu-ma daca nu cumva ar fi cazul sa tip si eu la ea: Si eu ce vina am ca Statul a zis ca ne plateste sa facem copii?
Pai doamna, daca nu va convine, sa ii spuneti lui Boc, ca el a hotarat asa! – se isterizeaza Doamna la telefon.
Eu .. pauza, ce sa mai comentez? O sa il sun pe Boc!
Se pare ca totusi ea nu intelesese de la inceput despre ce bani este vorba, cand intr-un final a inteles ca din noiembrie pana in martie nu primisem nici un strop de alocatie, aproape ca i s-a facut mila de mine si calma si cu o voce grijulie mi-a spus, Stati linistita, Doamna, nu o sa mai muriti de foame ca pe 25 ii primiti pe toti, si pe cei din urma.
Oricum ma linistisem de muult, de aceea eram asa de relaxata; asa ca nu mi-a mai ramas decat sa ma intreb – in sinea mea – care 25?, dar nu am mai indraznit sa o deranjez pe doamna functionara, poate totusi se arunca pe geam si apoi o aveam pe constiinta.
Si , da, pe 25 am primit banii.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

de ce au politistii girofar

Ca sa fie clar, mie imi sunt simpatici politistii. Totdeauna mi-au placut … uniformele.
Si astazi am aflat si de ce au girofar masinile de politie.
Eram, carevasazica, la semaforul de intrare de pe Kiseleff in Pta Victoriei si asteptam cuminti culoarea verde, cand, spre deliciul Sarei, NINO-NINO-NINO-NINO!!! repede, ne tragem la o parte sa lasam Politia sa treaca, care vine in mare viteza si se infige in triunghiul cu dungi albe, cum intri in Piata pe stanga – acolo unde nu pot opri decat politistii sau smecherii. Si gata, ramane acolo.
Noi suntem pregatiti sa asistam la marea operatiune a Politiei – pentru care au avut nevoie de girofare – intindem gaturile, holbam ochii si asteptam sa opreasca niste traficanti, sa treaca o coloana oficiala, macar sa se arunce in mijlocul strazii si sa fluiere le masini.
Si iata ce se vedea de la geamul nostru (eram la inaltime, in kangoo): in timp ce un domn Politist se da jos din masina si se invarte in jurul acesteia cu statia in mana si fluierul la gat, celalalt (ca erau echipa de 2), dupa ce cotrobaie in patru labe prin masina, iese si el, cu jiletca galben fosforescent cu dungi fosforescente in mana, reuseste sa o traga pe el si se chinuie sa-i inchida nasturii.
Apoi s-a facut verde si nu am mai apucat sa vedem daca totusi a reusit sa isi incheie toti nasturii in timp util.

Pai ganditi-va, daca nu aveau girofar, ii prindea coloana oficiala cu chilotii in vine, aaa pardon, cu nasturii descheiati!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

fara solutii

Un articol din evz zice asa:

Rafturile magazinelor din Capitală ascund boli grave

“Autoritatile, fara solutii
[…]  În urma controalelor derulate în 2009 s-a constatat că multe firme nu respectă normele sanitar-veterinare pentru depozitarea alimentelor şi nici pe cele de igienă privind întreţinerea lăzilor frigorifice. […] ”

Cu ceva ani in urma, am fost la magazinul XXL din Bucuresti, undeva pe Fundeni, colt cu Pantelimon; acum cred ca se numeste Penny Market. De atunci n-am mai fost in Bucuresti la acest magazin, doar la Penny Market-ul din Sibiu, care se pare ca este unul dintre magazinele decente.
Cel din Bucuresti, asa cum l-am vazut eu atunci, demult, era alimentat doar cu produse foarte ieftine, care mai de care mai ieftine. Nu stiu cat de bune erau calitativ, dar am luat de acolo un gratar de gradina cu 3 lei pe care l-am folosit ceva timp cu succes.
Ei, si cum ne plimbam noi agale printre rafturi, ne sare in cale un soricel, se uita la noi, noi la el, el fuge, noi ramanem … stupefiati. Eu, cetatean responsabil, ma duc la o tanti cu ecuson care se invartea pe acolo pe acolo si o anunt, asa, in soapta, sa nu auda tot clientul, ca am vazut un soarece in magazin. La care ea, relaxata, in gura mare: Aaaa, da, sunt soareci, pai nu avem ce sa le facem! Am ramas cu stupefactia mea si m-am intrebat daca de pisici or fi auzit?!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Pe cine ai paria, pe Banc Post sau pe Piraeus Bank?

Uite ca mi-a amintit Domnul Cristea – cine nu il cunoaste, ghinionul lui – de o intamplare pe care doream sa o expun aici mai de multicel.
Acum cateva luni, cand era zapada mai adanca cand priveai de sus in jos, fratele meu Stefan (Fu, cum ii zice Sara) a gasit in statie lui 104, in drum spre noi, un port-acte cu un buletin, o carte de vizita de la un cabinet stomatologic si cateva carduri – toate putin cam muiate. Al unei fete, pe care o voi numi simplu, Fata.
Stefan zice sa mearga la Politie, eu ii zic ca se leaga la cap cu Politia, il pun aia sa dea declaratii, te pomenesti ca vor si poza cu el si amprenta de la degetul mijlociu si cine stie cate si mai cate si ma angajez sa dau eu cateva telefoane sa incerc sa gasesc Fata.
Primul lucru – sun la Romtelecom si intreb daca la adresa din buletin exista telefon fix – nu exista.
Apoi la cabinetul stomatologic, o rog pe Dna de la secretariat sa verifice daca au o pacienta cu numele respectiv; Doamna amabila noteaza numarul meu de telefon si peste o perioada ma suna si imi spune ca nu a gasit fisa cu numele comunicat si ca daca mai apare vreo informatie va reveni.
Apoi imi indrept atentia catre carduri, unul de la Banc Post si celalalt de la Piraeus Bank. Nestiind nimic despre Piraeus, decid ca Banc Post trebuie sa fie mai mai buni (la ce?)- evident, fara sa stiu nimic nici despre ei – si sun la Banc Post. Sunt pasata de la un operator la altul, astept sa mi se faca legaturile, mama ce profesionisti sunt!, fiecare cu segmentul lui, stati sa va dau la carduri, stati ca trebuie la carduri pierdute, ma intreaba fiecare cate ceva, imi cer numele fetei, numele meu, numarul cardului, numarul meu de telefon, ma intreaba de unde am cardul, ma anunta ca a fost declarat furat, ma intreaba iar cum ma cheama, deja ma simteam interogata si banuita ca as fi fost eu hotul de carduri. Intr-un final probabil ca se plictisesc si ei si imi promit ca daca dau de Fata nu pot decat sa ii dea telefonul meu ca sa ma sune ea, daca doreste. Foarte bine. Gata, m-am achitat, astept sa ma sune, daca nu ma suna pana in ziua urmatoare duc totusi actele la politie.
Peste cateva ore, imi vine ideea (care s-a dovedit geniala) sa dau un telefon si la Piraeus. Sun, imi raspunde o Doamna, noteaza numarul meu de telefon, nu o intereseaza cum ma cheama, noteaza numele Fetei si numarul cardului si imi spune scurt ca verifica si daca gaseste Fata, o anunta. Nu trec 20 de minute si ma suna Fata!
Seara ne intalnim sa ii dau actele si o intreb cine a anuntat-o. Ghici cine – Piraeus, ca Banc P(r)ost erau prea organizati si probabil mesajul nu a mai ajuns la ghiseul ala, tocmai din fund, unde se afla numele Fetei.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Când dragostea devine pisălogeală

aceste dialoguri nu se referă la persoane anume ci sunt doar rodul imaginației mele bolnave

Înainte – atunci când dragostea era multă iubire
și după – atunci când prea multă iubire devine pisălogeală

Î:- iubitule, ce ai vrea sa îti pregatesc de mâncare
D: – nevasta, as mânca si eu ceva!
– și ce, nu știi unde e frigideru?

Î: – unde mergem să petrecem un weekend romantic
D: – vezi că în weekendu ăsta am program

Î: – iubito, de abia aștept să ne căsătorim și să avem o fetiță care să semene cu tine
D: – fă-l să tacă, femeie, nu vezi ca dorm

Î: – iubito, după serviciu ieșim la o plimbare în Herăstrău?
D: – nu am timp de plimbări acum, mă așteaptă băieții la o bere!

ar mai fi câte ceva, dar plânge copilul

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Sara noastră

 

Free image hosting powered by PostImage.org
Ăsta e Alicu, pe care îl trosnește de câte ori are ocazia: bătaie, bătaie!
Sărățica noastră, care împlinește în curând 1 an și 8 luni, a învățat de ceva vreme să facă turnuri din cuburi de aceeași culoare și să pună unul peste altul 4-5 cuburi – într-un echilibru mai instabil, dar daca au noroc, nu se dărâmă.
Nu recunoaște însă încă toate culorile, doar oșu, zioet, porto, mai spune gamben, edge (ăsta e un fel de verde) și cumva spune și albastru, dar fără să nimerească de fiecare dată și cubul potrivit.
În parc a rămas la fel de rea ca și până acum, deși speram să se îmbuneze, nu pot să o las singură căci bate copii cu șutul, cu sapa, cu ce are la îndemână; zilele trecute căteva fetițe au îndrăznit să intre în căsuța în care se juca ea, a urlat de nu a mai putut și apoi a plecat prin iarbă să caute un băț și zicea: bățu, BĂTAIEE, bățu, BĂTAIEE!
E răsfățată, scârțăită. Nu suportă să mă vadă la laptop; și dacă nu mă vede, aude tastele și începe să urle, mă trage de mână, joaca, joaca să mergem pe covorul ei, unde mă pune sa o pun pe girafă să facă turnu, trenu, castelu.
De vorbit vorbește o groază. Unele cuvinte le pronunță greșit, dar pe multe le pronunță bine și pe zi ce trece face progrese. Pronunță cumva, tărăgănat, pe silabe, rar, de parcă atunci ar fi auzit și ar fi pronunțat pentru prima dată cuvântul; și puțin interogativ: pu-pi-cu? Se-se-lu? A-tră? în traducere cățelu latră.
Acum cca un an începuse să foloseasca primele tentative de cuvinte; în afară de tata, care a fost primul cuvânt inteligibil, mai spunea daa – dragă, brrum – masina, aaa (cu intonație) era pisica …
A fost mare fan Kung Fu Panda, apoi pasionată de Albă ca Zăpada, iar acum îi place mult Ice Age, cu Ma-mu-tu, Tigu și Sidu. A, și apropos de Sidu, substantivizează adjectivele, onomatopeele: Oaca e broasca, Macu e rața, Oasa e osu (asta era deja substantivizat, doar la feminizat!).
Pereții i-a pictat cu creioane și carioci; și mesele, dulapurile, agendele, cărțile, jucăriile, podeaua …
Nu știu de ce îi este frică de pocu, co-co-șu, îi era frică de umbră dar s-a împăcat cu ea.
Se luptă să mănânce singură și evident, face o mizerie de nedescris; ieri și-a umplut babețica cu laptele din castronul cu fulgi cu lapte, iar azi s-a spălat pe mâini cu orezul cu lapte. Astăzi m-a ajutat să fac pâine și plăcintă. Adică a împrăștiat făina, a vărsat apa, a mâncat ou crud …
Cânta. Acum nu mai zice Putzanii ci A mutzani, taiască! La la laaa … și la pian, îi place mult să clămpăne.
Sara e o fetiță drăguță și ne bucurăm că o avem.

Free image hosting powered by PostImage.org

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

da, vine Metallica

Da, da, e minunat, e minunat la la laaa

e oficial, vine Metallica, Slayer si restu uraaaa!
de la oficial la realitate mai avem cateva luni, adica rabdam pana in iunie 25-27, 2010. Pacat ca anul acesta nu vom putea ajunge la ziua bunicii, pe 24 iunie, asa cum am stabilit o traditie in ultimii ani, dar ne vom revansa.
restul sunt, dintre cei anuntati pana acum: Manowar, Megadeth, Rammstein, Alice in Chains si altii pe care nu ii stiu, cine simte nevoia de mai multe detalii http://www.metalhead.ro/stiri/Concerte_Metallica_Rammstein_Slayer_Manowar_si_multi_altii_la_festi-aid-82368-l-1

Bilete zice pe bestmusic:

Biletele pentru prima zi – Manowar ,Volbeat + special guests costa 120+6%, 220+6%, 350+6% de lei.

Bilete pentru a doua zi – Metallica, Anthrax, Megadeth, Slayer si Heaven And Hell: 185+6%, 290+6%, 350+6%

Biletele pentru a treia zi – Rammstein, Alice In Chains, Stone Sour, Mastodon: 185+6%, 290+6%, 350+6% lei.

Abonamentele pentru Sonisphere Festival costa 350 si 490 si 550 de lei + 6%.

si ca se cumpara din reteaua eventim

6% creca e taxa de orice …

Hai!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

cafetiera

Astazi am facut un gheizer cu cafea in bucatarie. Urca spre tavan atat de frumos, iar totul in jur a fost balacit in cafea cu lapte, miam miam.

Dupa indelungi cautari de cadou pentru Cristi (de ziua lui), am ales o cafetiera electrica MOKA Bialetti cu TIMER si asta luata de la magazinul de second-hand-uri, pardon, reconditionate, ma rog, pe asta scria ca e noua.
Initial ma gandisem la un espressor, dar cele neautomate erau … manuale, nu aduceau nici un plus de confort la 7 milioane, iar cele automate – prea scump cel putin 20 de milioane ca sa imi ocupe jumatate din bucatarie pentru 2 cafele amarate pe zi.

Dar este faina masinaria pe care am ales-o, face un pseudo espresso, am mai avut niste cafetiere din acestea (si inca mai avem una de pe vremea, probabil, a strabunicii) dar se foloseau pe aragaz. Asta cu timer este aproape minunata, pregatesc totul de seara, setez ora la care dorim sa bem cafeaua si dimineata Cristi nu trebuie decat sa si-o toarne in cana. Din pacate nu se spala singura! Si mai este o problema, cu care suntem pe cale sa ne impacam: cafetiera face 3 portii de expresso, cca 50 ml fiecare, dar noi eram obisnuiti sa bem cafea lunga la ibric, asa ca ne este destul de greu sa ne reglam necesarul de cafea dupa portiile acestea minuscule – dar perseveram.
Eu personal nu ma pricep la cafea, o beau amara si cu lapte si doar daca e groaznic de rea sau extraordinar de buna pot sa remarc. Cristi insa este multumit de ce cafea bea de la un timp in fiecare dimineata (desi ma indoiesc ca el se pricepe mai mult decat asta imi place asta nu imi place!)

Am ales un pachet de la Bialetti 4 in 1 care contine (1) cafetierea electrica, (2) o chestie care se numeste “mukka express – masina electrica de capucino” (pui lapte si cafea, apesi un buton si iese cafea cu lapte si cu spuma) – cu asta am facut eu fantana arteziana si (3) o ciocolatiera electrica (in care se pune ciocolata spre topire), toate folosind aceeasi (4) baza electrica cu timer.

Deci, am luat masina electrica de facut capucino, am pus toate ingredientele cu grija mare sa nu fac mizerie si zdrang am pus masina pe baza si am plecat sa ii citesc Sarei o poveste ca ma urmarea cu cartea de povesti in brate. Aud zgomotul pe care il face cand incepe sa iasa cafeau, ma ling pe bot cu placere si cand ma uit, ditamai jetul de cafea tasnea cu furie si cei drept, eleganta, direct spre tavan, de unde cadea intr-o ploaie marunta si cafenie peste tot si toate – uitasem sa pun valva …
E cam periculoasa masina asta!

 

later edit: aici consider ca este de datoria mea sa pun si comentariile, deci iata-le:

Emilia commented
03/16/2010 05:30 pm
pai, acum ca ai experienta, poti sa mai zugravesti odata, va merge mult mai repede si iti recomand Bialetti electrica, nu esti de fata cand se imprastie pe pereti; bine, este necesar sa nu pui valva sau macar, daca totusi insisti sa pui valva, sa nu pui sita, astfel incat cafeaua sa se imprastie doar pe mobila si podea, nu si pe tavan.
alexandra commented
03/16/2010 02:56 pm
Bialetti zici! Acum cateva zile am terminat de zugravit bucataria(chiar eu am zugravit, facut curat , pus toate lucrurile la loc……etc) toate bune si frumoase, ma laudam la toata lumea care venea pe la noi ca uite ce capodopera am savarsit, ce nevasta model sunt……imi ridicam singura statuie(se pare ca e mare pacat).Ieri dimineata intru in bucatarie , arunc o privire admirativa peretilor si pun minunata cafetiera Bialetti(de pe vremea strabunicii)pe foc. Dupa cateva minute cafeaua este gata , ma indrept spre aragaz cu mana intinsa , apuc manerul si…………………raman cu el in mana incremenita de imaginea de cosmar din jurul meu. Spuma de la capucino era la gura mea! Toata cafeaua era pe plita, dulap(si in dulap) , doua scaune cu tapiterie alba, doi pereti si gresie. Si pe picioarele mele. Nu am simtit durerea din cauza furiei. Cand aud de Bialetti imi creste tensiunea fara sa mai beau cafea.
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

rau ma dor ochii ma dor de lumina stelelor… la la laaa

Am scris aici juma de pagina plina de ura impotriva blogarilor si jurnalistilor frustrati, obsceni si mahalagii, cum ar fi vestitii Badea, Zoso, Pitipoanca etc ascultati si adulati de o multime de alti frustrati, iubitori de obscen barfe si mahalagisme.
(Da, e drept ca Badea are curajul sa zica, printre porcarii si cu limbajul lui de fundu cartierului si cate un mare adevar, Pitipoanca chiar are dreptate sa se revolte impotriva prostului gust si pitiponcismului (??) mioritic, cine stie ce motive serioase are Zoso sa fie suparat pe toate si toti. Dar asta nu ii face sa luceasca! Da cine sunt eu sa dau cu parerea, poate chiar sunt ceea ce ei cred ca sunt?!)

Ei bine, si scrisesem si scrisesem aici, a venit Sara, a apasat o tasta si a disparut totul. Soarta a hotarat ca nu sunt eu cea chemata sa scoata adevarul despre blogosfera romaneasca la lumina!

Un tip care scrie foarte haios – Dono.ro; pacat de gramada de comentatori care vin sa isi bea cafeaua si sa socializeze sub pretextul ca ar comenta cele scrise de el, imi lasa un gust amar dupa placerea de a ii savura scriiturile. Un tip care stoarce o gramada de umor din cea mai banala chestie care ti se poate intampla la butic, pe strada sau poate acasa.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather