Sara noastră

 

Free image hosting powered by PostImage.org
Ăsta e Alicu, pe care îl trosnește de câte ori are ocazia: bătaie, bătaie!
Sărățica noastră, care împlinește în curând 1 an și 8 luni, a învățat de ceva vreme să facă turnuri din cuburi de aceeași culoare și să pună unul peste altul 4-5 cuburi – într-un echilibru mai instabil, dar daca au noroc, nu se dărâmă.
Nu recunoaște însă încă toate culorile, doar oșu, zioet, porto, mai spune gamben, edge (ăsta e un fel de verde) și cumva spune și albastru, dar fără să nimerească de fiecare dată și cubul potrivit.
În parc a rămas la fel de rea ca și până acum, deși speram să se îmbuneze, nu pot să o las singură căci bate copii cu șutul, cu sapa, cu ce are la îndemână; zilele trecute căteva fetițe au îndrăznit să intre în căsuța în care se juca ea, a urlat de nu a mai putut și apoi a plecat prin iarbă să caute un băț și zicea: bățu, BĂTAIEE, bățu, BĂTAIEE!
E răsfățată, scârțăită. Nu suportă să mă vadă la laptop; și dacă nu mă vede, aude tastele și începe să urle, mă trage de mână, joaca, joaca să mergem pe covorul ei, unde mă pune sa o pun pe girafă să facă turnu, trenu, castelu.
De vorbit vorbește o groază. Unele cuvinte le pronunță greșit, dar pe multe le pronunță bine și pe zi ce trece face progrese. Pronunță cumva, tărăgănat, pe silabe, rar, de parcă atunci ar fi auzit și ar fi pronunțat pentru prima dată cuvântul; și puțin interogativ: pu-pi-cu? Se-se-lu? A-tră? în traducere cățelu latră.
Acum cca un an începuse să foloseasca primele tentative de cuvinte; în afară de tata, care a fost primul cuvânt inteligibil, mai spunea daa – dragă, brrum – masina, aaa (cu intonație) era pisica …
A fost mare fan Kung Fu Panda, apoi pasionată de Albă ca Zăpada, iar acum îi place mult Ice Age, cu Ma-mu-tu, Tigu și Sidu. A, și apropos de Sidu, substantivizează adjectivele, onomatopeele: Oaca e broasca, Macu e rața, Oasa e osu (asta era deja substantivizat, doar la feminizat!).
Pereții i-a pictat cu creioane și carioci; și mesele, dulapurile, agendele, cărțile, jucăriile, podeaua …
Nu știu de ce îi este frică de pocu, co-co-șu, îi era frică de umbră dar s-a împăcat cu ea.
Se luptă să mănânce singură și evident, face o mizerie de nedescris; ieri și-a umplut babețica cu laptele din castronul cu fulgi cu lapte, iar azi s-a spălat pe mâini cu orezul cu lapte. Astăzi m-a ajutat să fac pâine și plăcintă. Adică a împrăștiat făina, a vărsat apa, a mâncat ou crud …
Cânta. Acum nu mai zice Putzanii ci A mutzani, taiască! La la laaa … și la pian, îi place mult să clămpăne.
Sara e o fetiță drăguță și ne bucurăm că o avem.

Free image hosting powered by PostImage.org

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailFacebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *