Pe cine ai paria, pe Banc Post sau pe Piraeus Bank?

Uite ca mi-a amintit Domnul Cristea – cine nu il cunoaste, ghinionul lui – de o intamplare pe care doream sa o expun aici mai de multicel.
Acum cateva luni, cand era zapada mai adanca cand priveai de sus in jos, fratele meu Stefan (Fu, cum ii zice Sara) a gasit in statie lui 104, in drum spre noi, un port-acte cu un buletin, o carte de vizita de la un cabinet stomatologic si cateva carduri – toate putin cam muiate. Al unei fete, pe care o voi numi simplu, Fata.
Stefan zice sa mearga la Politie, eu ii zic ca se leaga la cap cu Politia, il pun aia sa dea declaratii, te pomenesti ca vor si poza cu el si amprenta de la degetul mijlociu si cine stie cate si mai cate si ma angajez sa dau eu cateva telefoane sa incerc sa gasesc Fata.
Primul lucru – sun la Romtelecom si intreb daca la adresa din buletin exista telefon fix – nu exista.
Apoi la cabinetul stomatologic, o rog pe Dna de la secretariat sa verifice daca au o pacienta cu numele respectiv; Doamna amabila noteaza numarul meu de telefon si peste o perioada ma suna si imi spune ca nu a gasit fisa cu numele comunicat si ca daca mai apare vreo informatie va reveni.
Apoi imi indrept atentia catre carduri, unul de la Banc Post si celalalt de la Piraeus Bank. Nestiind nimic despre Piraeus, decid ca Banc Post trebuie sa fie mai mai buni (la ce?)- evident, fara sa stiu nimic nici despre ei – si sun la Banc Post. Sunt pasata de la un operator la altul, astept sa mi se faca legaturile, mama ce profesionisti sunt!, fiecare cu segmentul lui, stati sa va dau la carduri, stati ca trebuie la carduri pierdute, ma intreaba fiecare cate ceva, imi cer numele fetei, numele meu, numarul cardului, numarul meu de telefon, ma intreaba de unde am cardul, ma anunta ca a fost declarat furat, ma intreaba iar cum ma cheama, deja ma simteam interogata si banuita ca as fi fost eu hotul de carduri. Intr-un final probabil ca se plictisesc si ei si imi promit ca daca dau de Fata nu pot decat sa ii dea telefonul meu ca sa ma sune ea, daca doreste. Foarte bine. Gata, m-am achitat, astept sa ma sune, daca nu ma suna pana in ziua urmatoare duc totusi actele la politie.
Peste cateva ore, imi vine ideea (care s-a dovedit geniala) sa dau un telefon si la Piraeus. Sun, imi raspunde o Doamna, noteaza numarul meu de telefon, nu o intereseaza cum ma cheama, noteaza numele Fetei si numarul cardului si imi spune scurt ca verifica si daca gaseste Fata, o anunta. Nu trec 20 de minute si ma suna Fata!
Seara ne intalnim sa ii dau actele si o intreb cine a anuntat-o. Ghici cine – Piraeus, ca Banc P(r)ost erau prea organizati si probabil mesajul nu a mai ajuns la ghiseul ala, tocmai din fund, unde se afla numele Fetei.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather