Astazi am facut un gheizer cu cafea in bucatarie. Urca spre tavan atat de frumos, iar totul in jur a fost balacit in cafea cu lapte, miam miam.

Dupa indelungi cautari de cadou pentru Cristi (de ziua lui), am ales o cafetiera electrica MOKA Bialetti cu TIMER si asta luata de la magazinul de second-hand-uri, pardon, reconditionate, ma rog, pe asta scria ca e noua.
Initial ma gandisem la un espressor, dar cele neautomate erau … manuale, nu aduceau nici un plus de confort la 7 milioane, iar cele automate – prea scump cel putin 20 de milioane ca sa imi ocupe jumatate din bucatarie pentru 2 cafele amarate pe zi.

Dar este faina masinaria pe care am ales-o, face un pseudo espresso, am mai avut niste cafetiere din acestea (si inca mai avem una de pe vremea, probabil, a strabunicii) dar se foloseau pe aragaz. Asta cu timer este aproape minunata, pregatesc totul de seara, setez ora la care dorim sa bem cafeaua si dimineata Cristi nu trebuie decat sa si-o toarne in cana. Din pacate nu se spala singura! Si mai este o problema, cu care suntem pe cale sa ne impacam: cafetiera face 3 portii de expresso, cca 50 ml fiecare, dar noi eram obisnuiti sa bem cafea lunga la ibric, asa ca ne este destul de greu sa ne reglam necesarul de cafea dupa portiile acestea minuscule – dar perseveram.
Eu personal nu ma pricep la cafea, o beau amara si cu lapte si doar daca e groaznic de rea sau extraordinar de buna pot sa remarc. Cristi insa este multumit de ce cafea bea de la un timp in fiecare dimineata (desi ma indoiesc ca el se pricepe mai mult decat asta imi place asta nu imi place!)

Am ales un pachet de la Bialetti 4 in 1 care contine (1) cafetierea electrica, (2) o chestie care se numeste „mukka express – masina electrica de capucino” (pui lapte si cafea, apesi un buton si iese cafea cu lapte si cu spuma) – cu asta am facut eu fantana arteziana si (3) o ciocolatiera electrica (in care se pune ciocolata spre topire), toate folosind aceeasi (4) baza electrica cu timer.

Deci, am luat masina electrica de facut capucino, am pus toate ingredientele cu grija mare sa nu fac mizerie si zdrang am pus masina pe baza si am plecat sa ii citesc Sarei o poveste ca ma urmarea cu cartea de povesti in brate. Aud zgomotul pe care il face cand incepe sa iasa cafeau, ma ling pe bot cu placere si cand ma uit, ditamai jetul de cafea tasnea cu furie si cei drept, eleganta, direct spre tavan, de unde cadea intr-o ploaie marunta si cafenie peste tot si toate – uitasem sa pun valva …
E cam periculoasa masina asta!

later edit: aici consider ca este de datoria mea sa pun si comentariile, deci iata-le:

by