L-am scos pe bebe-n-burta la concert. Pe Sara n-am luat-o de data asta. Slayer, Metallica si ceilalti.

Antrax am zis da, nu canta chiar rau astia, Megadeth mi-a sunat mai bine live decat ce am ascultat eu de pe cd. Metallica e Metallica, nu prea are cine sa o mai egaleze, dar Slayer! Slayer a fost CEL MAI TARE! Cat de rock am fost, am scurs cateva lacrimi de emotie, bucurie sau alte motive. Nu stiu ce parere a avut bebe-n-burta dar eu am trepidat la propriu si la figurat!

Pe cand s-a terminat Slayer, in pauza luunga pana la Metallica, m-a apucat foamea si somnul, durerea de picioare si de burta, asa ca am primit-o pe Metallica cu o oboseala cumplita si i-am ascultat, prima parte, printre picioarele publicului frematand (in ’99 la Metallica m-a durut capul ingrozitor, in 2008 nu am ajuns ca tocmai nascusem de 2 zile, acum … cu burta la jumate de drum, data viitoare ma revansez!). Dar pana la urma mi-am revenit, asa ca m-am agitat si eu cot la cot cu rockeristii sa obtinem si apoi am mai putut si sa apreciez la adevarata valoare bis-urile metallice. Vorba matusilor mele, da’ Metallica asta e o formatie? nu e un gen de muzica?

Rockerii de sex masculin s-au pisat peste tot. Nu stiu rockeritele, dar ei, da! PESTE TOT, de la mijloc pana la margine, pe asfalt, pe cosuri de gunoi, unii pe altii, prin tufe! La WC-uri miroasea mai putin decat pe langa garduri!

Mancare … oferta vasta de mici, carnati, clatite (10 lei clatita) si pop-corn (de la 5 lei in sus mana de porumb). Si fum – de la mici, nu de pe scena! N-am pomenit combinatia de rock si clatite sau rock si pop-corn pana acum. Eu stiam doar de combinatia rock si alcool; dar dintre carnati si pop-corn am ales varianta 2! Foamea, bat-o vina! Cat despre bautura, la discretie, bere, apa, suc, red bull, niste chestie jagermaier sau cum s-o fi numind/ scriind, eu oricum am baut o tzara de apa cat sa nu ma usuc de sete si cat sa nu abuzez de budele ecologice. Secretul era sa te duci la buda in timpul concertelor, nu in pauze, ca sa poti sa te apropii. De altfel, la fel si la mancare, mai ales la mititei si carnati – deliciul publicului.
Dau sa intru intr-o buda (intuneric!), se aude o voce disperata NU ACOLOO! Eu, ma intorc, intreb in neant Nu aici? NUUU! Ok, merci! Urmatoarea!

Echipele BGS si-au facut datoria cu succes si au batut si ei o fata. La final, incercau sa iasa cu masina, cu spatele, pe trotuar, prin mijlocul puhoiului de rockeri inca in delir, evident au lovit nitelus cativa cu masina, dupa care s-au dat jos si au mai dat si cu pumnul, ca sa fie siguri de reusita. Cand sa sar si eu la bataie, m-a pus Cristi la punct si mi-a amintit ca nu e cazul sa-mi risc burta! Niste muschi fara creier care sunt maimutele astea BGS!

Altceva, ce mai vreti sa stiti? Mie mi-a placut cel mai mult Seasons in the Abyss!

by