Astăzi este sărbătoare – pentru creștinii de rit bizantin – Înăltarea Domnului, așa că în fața Bisericii Bălăneanu-Iancu Nou se adunase de dimineață o mulțime colorată să primească una-alta de la credincioșii binevoitori și darnici. Era acolo și domnul cel nebună, gătit special de sărbătoare; fusta peste blugii jerpeliți, rujat, cu obrajii puternic artifical îmbujorați și … cred că astăzi avea un batic nou – colorat! Aștepta cuminte în fața porții, cu poșeta pe braț. A ieșit în fugă din curtea bisericii o țigăncușă colorată și veselă – îmbracată sărbătoresc cu pantofi cu toc, negri, măsură nepotrivită, neasortați la blugi albaștri sumecați până la genunchi și fustița roz – veselă și zburdalnică.
Se oprește brusc în fața domnului cel nebună, îl măsoară și constată:
– Hai că arăți bine! Ești frumos astăzi!
– FrumoaSĂ! Sunt FRUMOASĂ! răspunde El-care-se-crede-Ea aranjându-și cu grație o suviță scăpată de sub baticul cu multe culori și țuguindu-și buzele înroșite.
– Frumooaasăă! Biiiineee! acceptă copila și fuge mai departe să-i complimenteze și pe alții.
Din fugă, i-a aruncat și Sarei o laudă: – Ceeee rochiță frumoasă aaai! I-a crescut inima Sarei, care își purta cu mare atenție rochia multicolor înflorată lungă până în pământ, peste bălțile de pe bulevard.
– Ai văzut că i-a plăcut rochia mea!!!! Mama, dar de ce era mai neagră fetița?

by