Duminică am fost la Sensiblu să fac biznis, să iau 2 paste de dinți la preț de una și de trei ori mai multe puncte dacă îmi iau cremă de mâini nu știu de care – na, e criză, viața-i grea, am zis să fac și eu o economie.
Cu Sara după mine, căci Cristi era la ping-pong-ul de duminică de la amiază, Sara e atomică în magazine, nici nu știe pe ce să pună mâna mai întâi, aleargă de la o cremă la alta prin farmacie, nu vrea să stea în brațe – dă din picioare și urlă.
Aleg pasta de dinți la super promoție și i-o dau ei, în speranța că se va potoli – chiar se potolește câteva secunde, relaxată, stau la casă, dau cardul Sensiblu, dau cardul Visa și aud un urlet – Sara mea.
Sara mea se dusese la mama lui de dozator de apă, care nu avea protecție pentru copii la apa fierbinte și s-a ars la mânuța stângă.
Le întreb pe bezmeticele din farmacie dacă au ceva pentru arsuri, pauză, îmi oferă un pahar cu apă rece, bun și ăla, ies din farmacie, Sara urla de mama focului și își scutura mânuța arsă. Vorbesc cu Marius la telefon, îmi spune ce să cer, mă întorc la farmacie și cumpăr Oxymed, 20 de lei, s-a dus economia mea la pasta de dinți pe apa sâmbetei și bonusul e Sara cu mâna friptă.
Concluzia este că Sara a început să facă chestii (cu o zi înainte a luat o gură de zaț din ibricul de cafea, astăzi m-am întors o secundă și a și zbughit-o în mijlocul străzii cu căruciorul cu Alicu cu tot în el), că mama ei – adică eu, e depășită și că Sensiblu sunt varză – după ce că au cumpărat cel mai trist dozator de apă, nu au nici o trusă de prin ajutor acolo, măcar pentru incidentele care se întâmplă la ei în incintă.
Sara e bine acum.

by