Ieri am dus-o pe Sara la mama, mama a venit mai tarziu ca de obicei de la serviciu si cine stie ce alte drumuri, iar atunci cand a intrat in casa Sara haladuia singurica prin vastele apartamente
Si o aud pe mama zicandu-i Sarei ceva de genul cine e micut aici, ce faci draga bunicii sau nu stiu ce alte dragalasenii din acestea; important nu era continutul, ci sonoritatea, brusc, cateva secunde m-am intors cu vreo 30 de ani in urma si mama ne vorbea noua, copiilor, cand se intorcea de la serviciu, seara, cu vocea dragastoasa si obosita putin – aceeasi voce atunci si acum. Deschidea usa la camera si intreba „ce faceti dragilor?” si eu imi imaginam ca zice „ce faceti dracilor?”, stiind ca toata ziua facuseram o gramada de prostii si radeam in sinea mea de asa grozava potrivire!
Si acum, evident, am inceput sa plang. Ca am ajuns sa am amintiri de acum aproape 30 de ani, ca imi e draga tare mama, ca sunt smiorcaita de felul meu …

by