by

Alex are șapte dinți, doi de pe la 4 luni, doi de pe la 5luni jumate-6, unu de vreo 2-3 săptămâni și 2 proaspeți, gata gata să spargă gingia, dacă nu cumva deja au făcut, căci de vreo câteva zile l-am părăsit pe Alex la mama, dacă tot nu sunt în stare să am grijă de el … Și-i drăguț și-i drăguț, de-ți vine să-l mănânci! Așa că am fost la mare fără Alex …

Sara mă terorizează mai departe, după 2 zile de stat singură cu ea la mare îmi venea să plec pe mare … DA NU VIAAAU!!!  În rest dragută foc și ea.

Mamaa, ce fiumoasă ești (sâc!)! Viau să mă măit cu tine! No, că dacă mi-au murit restul lăudătorilor, măcar fiică-mea mă place!

Mama, ce mai ai în burtă acum? (așa, ca să mă lecui de sâc-ul de mai sus!)

Eu nu îl iubesc pe bunicu! Că nu sunt bunica lui!

Cine vorbește?
Tatăl tău.
Care tată?
Al tău, nu știi care este?
Ba daaa, ăla fără bunică!

În masină: Mama, aici miroase! A ce miroase? A niște căței care au mușcat un om; l-au mușcat și de burtă și de cap și de urechi și de degete și de picioare … Taci Sara, taci, ce naiba, miroase a sânge proaspăt aici?

Pe plaja, printr-o zonă puternic mirositoare (a nămol, parcă): Măi, aici miroase! A ce, Sara? A niște păsări care nu s-au spălat pe dinți. Ba a un dinozaur care a mâncat un stol de păsări care nu s-au spălat pe dinți și nu s-a spălat nici el pe dinți, a completat tata.

La mare frumos, vreme faină în prima zi, apoi vânt vânt vânt, nisip spulberat de ziceai că vor să-l lipească pe tot de noi – și-n suflet avem nisip acum, furtună de nisip de nu se vedeam om cu om, cu niște ploaaaie din când în când. Ne-am cazat la Perla Venusului … în Venus. Printre bune – oameni (proprietari/ administratori?) foarte OK, coborai din casă și intrai drept în apă, mulți copii, destul de puțină înghesuială, apa mică. Aaa, și am uitat, o turmă de bărbați bronzați și sportivi, să tot fii tânără-celibatară-fără copii-disponibilă-interesată pe acolo. Printre rele, boxele care cântau din zori și până în seară, cântece imbecile de cele mai multe ori (n-au pus si ei Sepultura ha haha!) La plecare am tras o fugă și până în Vamă, așa, de dragul amintirilor, dar n-am putut sta pe plaja că ne era frică că ne-o ia vântu pe Sara sau că n-o mai găsim că o acoperă nisipul (și pișca și pișca nisipul pe picioarele goale!!!). Acasă am găsit sacul cu gunoi pe care am uitat să îl scotem la plecare … oh, mirosea mai rău ca dinozaurul ăla!

by

S-a lămurit cum stă treaba cu puța.
– Eu sunt pințu, mama.
– Păi prinții sunt băieți și au puță, tu nu ai.
– Păăăiii …. am chescut! sunt un pinț maie. Și nu mai am puță. Am fund, vezi?
(continuare de la https://em.cionoiu.ro/2011/04/10/una-alta-despre-copii/)

În rest, conversații banale, de zi cu zi:
– Stai să dau un telefon! ups, am format un număr greșit! Am sunat din greșeala la tine! Am o problemă cu o colegă de serviciu.

by

by

Sună telefonul. Ăla fix. Răspund și el zice grăbit:
– Ia zi, grapefruit la 2lei 80 vrei?
– …
– Sunt puțin pătate, da nu …
– Păi …
– … mult, sunt 2 lei 80 …
– CRED CĂ AȚI GREȘIT!
– vreeii… am greșit?
– Păi cred că da, că (râzând) nu am comandat grapefruit.
– Am greșit? (râde și el, timid, nu-i prea vine să creadă)
– Eu așa zic! Doar dacă … (râd mai departe)
– Am greșit! Mă scuzați! (râde mai hotărât) Mă scuzați vă rog!
– Nici o problemă, stați liniștit (râd mai departe)
– Îmi pare rău!
– E OK, succes la cumpărături (râd), la revedere!
– Mulțumesc, la revedere!

Asta îmi amintește de tinerețe, când făceam spam telefonic:
– Bună ziua, sunt Emilia de la firma cutărică și dorim să vă vindem ceva chiar dacă nu doriți să cumpărați nimic!
– Costicăăă, tu ești maică? (o băbuță cu o voce plângăcioasă)
– Ăăăă, mă scuzați …
– Costică maicăăă …
– Mă scuzați, nu sunt Costică.
– Costică maică, când vii acasă!
– NU SUNT COSTICĂ!!
– Când vii maică, când …
– NU SUNT COSTICĂ! Am greșit!
– … vii?
– AM GREȘIIIT!
– Costicăăă mai ….
– Tiii tiii tiii …

 

by

Sara pe la 8-9 luni, fura continulul, sa ii facem niste fratiori.

Mai acum cateva saptamani, cocotata pe un scaun in fata dulapului, mama, vreau si eu niste ciocolatele din cutiuta aia!

by