Sună telefonul. Ăla fix. Răspund și el zice grăbit:
– Ia zi, grapefruit la 2lei 80 vrei?
– …
– Sunt puțin pătate, da nu …
– Păi …
– … mult, sunt 2 lei 80 …
– CRED CĂ AȚI GREȘIT!
– vreeii… am greșit?
– Păi cred că da, că (râzând) nu am comandat grapefruit.
– Am greșit? (râde și el, timid, nu-i prea vine să creadă)
– Eu așa zic! Doar dacă … (râd mai departe)
– Am greșit! Mă scuzați! (râde mai hotărât) Mă scuzați vă rog!
– Nici o problemă, stați liniștit (râd mai departe)
– Îmi pare rău!
– E OK, succes la cumpărături (râd), la revedere!
– Mulțumesc, la revedere!

Asta îmi amintește de tinerețe, când făceam spam telefonic:
– Bună ziua, sunt Emilia de la firma cutărică și dorim să vă vindem ceva chiar dacă nu doriți să cumpărați nimic!
– Costicăăă, tu ești maică? (o băbuță cu o voce plângăcioasă)
– Ăăăă, mă scuzați …
– Costică maicăăă …
– Mă scuzați, nu sunt Costică.
– Costică maică, când vii acasă!
– NU SUNT COSTICĂ!!
– Când vii maică, când …
– NU SUNT COSTICĂ! Am greșit!
– … vii?
– AM GREȘIIIT!
– Costicăăă mai ….
– Tiii tiii tiii …

by