A mai trecut un an prin noi la la laaa … si a ajuns Sara noastra si la 3 ani. Eu ma spal pe maini ca o sa fac tei ani si o sa primesc o bicicleta, le explica prin parc tuturor celor care voiau sa auda de ce se spala ea pe maini; de bine ce a primit bicicleta nici nu vrea sa se suie pe ea.
Toata ziua a vorbit la telefon cu uratorii, sunt la blocul Amaia, la maia! in Slobozia am vazut un S de la mine. Stiai ce mica eram? foooarte mica! asta pentru ca ii explicasem dimineata ca acum 3 ani am nascut-o pe ea si ca era foarte mica si acum e mare; ca de 3 ani.
Probabil si sper! ca inca multi multi ani de aici inainte ma voi bucura in fiecare dimineata de 21 iulie, ca Sara noastra a mai implinit un an (chiar daca implinirile astea o duc inevitabil spre batranete, pe ea, dar si pe noi).
Nu am scapat de zuza, pampersul tot il mai folosim noaptea (asta mai mult din cauza mea, ca sunt handicapata si vreau sa evit orice efort, cum ar fi cel de a spala-o si schimba-o noaptea, daca face pipi pe ea). Inca mai bea lapticul din biberon – asta e o mare placere si un obicei adanc inradacinat – inainte de fiecare somn, chiar si cel de dupa amiaza.
A trecut de faza negarii, ne intelegem cu ea destul de bine, mai ales pe mine ma asculta, daca stiu cum sa o iau – nu interzicem nimic, totul se discuta, negociaza, santajam, promitem, o lasam sa ia decizii si eventual sa dea cu capul si asa iesim la liman.
Isi gaseste „prieteni” in parc, se joaca cu copii, este foarte prietenoasa acum. In schimb daca o certi plange imediat – trebuie sa nu strigi la ea si sa ii explici tot ce ii ceri sa faca – cum, de ce, cand …

Intre timp Alex – care in 3 zile face 8 luni – creste si el, vertiginos: are vreo 10kg (Sara are cca 13kg), de vreo saptamana zice ta-ta-ta-ta si de vreo 2 zile zice ma-ma-ma-ma. Se ridica singur in fundulet si a inceput sa isi dea seama ca daca se agata cu mainile de ceva poate sa se ridice in picioare – nu il mai poti lasa singur fara gratii ca nu il mai gasesti. Daca sta in brate la mine sau are vreo jucarie care ii place in mod deosebit si vine Sara pe langa el, incepe sa urle (la ea, probabil). E dragut, zambaret tare – are cu ce: 8 dinti – un zambet de motan smecher, cu buzele stranse, ii rad si ochii!

Cam astia sunt, pe scurt, copiii nostri (momentan).

by

Mi-i rusine – recunosc si cu greu astern aici, dar … ma motivez sa nu mai am motive de rusine. Asadar, Sara:
– Mama, de ce ai fundu gras?

 

by

Nu vrea să numere pentru nimic în lume – am încercat chiar și în limbi străine, poate i se pare mai interesant, nu spune poezii, nu cântă.

– Sara, vino la mine!
– NU vin!
– Număr până la 3, când zic 3 să vii la mine. Unu doi trei, hai la mine!
– Nu vin, vino tu!
– Atunci numără tu până la 3.
– NUMĂRĂ TU și apoi vino la mine!

… peste vreo săptămână, stăm în parc, fiecare pe o bancă, față-n față:

– Vrei să vii la mine, Sara? Număr până la 3, dacă vrei să vii.
– Nuu vin.
– Vrei să vin eu? Dacă numeri tu până la 3, vin eu.
– … one two three come to me!
– Whaat?

by