Cu Sara, bolnavă (la începutul bolii), seara pe la 11, la piaţă:
Cristi: luăm struguri?
Eu: nu, că e Sara bolnavă şi ii facem poftă.
Sara: mama, cumpară struguri şi îi mănânci tu cu tata pe furiş!

Îi palpam burtica Sarei şi şi-o întărea când apăsam – cică nu e bine aşa, că înseamnă că o doare dacă se încordează.
– Sara, de ce ai tu burtica tare?
– Că m-am rugat mult mult la îngeraş! (vezi înger îngeraşu meu … eu sunt mic tu fă-mă mare, eu sunt slab tu fă-mă tare)

Sara, vine bunicu să te consulte.
Păi mi-e frică de bunicu!
Sara, haide să iţi dau Smecta!
Păi mi-e frică de smectă!
Sara, vrei sa vină Marius să îţi vadă burtica?
Pai mi-e frică de Marius!
şamd

Bănuiesc ca a pişcat-o ceva, de picior şi de burtică, Viorica o consulta (să vină Vio să mă consulte, numai de EA îmi place!) şi se uita la bubele de pe burtă, nişte pete roşiatice; ca să o facă pe Sara să coopereze:
– Hai, Sara, să le numărăm, 1, 2, 3 …
– Hei, atenţie, ăia sunt sânii şi astea sunt bubele!

– Fac caca lângă aparatu de sport, ca să fac muşchi la picioare!

– Mama, mă înțeapă burta; aici și aici și aici … îmi arăta cu degețelul toată burta.
– Mai arată-mi odată, unde?
– Aici și aici aaaauuu, mă înțeapă o pieliță la deget!

ps: a se citi, în replicile Sarei, „i” în loc de „r”, „geget” în loc de „deget”

by