Am avut un vis tâmpit, deosebit de tâmpit

mergând cu copii în parc și întâlnindu-mă aproape zilnic cu un tătic ce venea cu o fetită blondă, am început să povestim una-alta. Tăticul era înalt, slab, puțin încărunțit și arată cam consumat. Din vorbă în vorbă îmi spune că fetița are ceva boală și că ei adună bani să îi facă un tratament. Contul era public să pună generoșii bani în el. Și ce idee îmi vine mie, hai să îi fur omului banii din cont! Cum necum reușeam să transferăm banii din contul lui în contul nostru, îndată ce mai aparea ceva și eram foarte bucuroși că avem atâția bani. Banca în care aveam contul ne trata cu mânuși deoarece le aduceam atâția bani. Când deodată angajații băncii nu ne mai tratează cu respectu cuvenit unor milionari ca noi, moment care coincide cu destăinuirea tăticului că nu mai au nici un ban în cont și că fetița e din ce în ce mai rău și nu au cum să o ajute. Și brusc mă apucă o spaimă că banca și-a dat seama de ce facem noi, concomitent cu o rușine odată că am furat și încă o rușine și mai mare că am furat banii copilului bolnav. Așa că mă duc acasă la respectiva familie unde dau de mama agitată (o doamnă micuță și bruneta, cam hippy) care nu știe cine sunt și ce vreau și îi spun stați liniștită, aveți banii pentru copilă, doamnă, știți, eu vă furasem banii, îmi pare extrem de rău, i-am înapoiat deja, împreună cu o dobânda de 35%. Tipa se miră, se bucură că are banii și îmi spune că dacă chiar îmi pare rău pentru ce am făcut, mă iartă. Și m-o fi iertat, dar m-am trezit.

Trează fiind, mi-am dat seama că după ce că nu m-am îmbogățit, am rămas și mai săracă în urma acestei afaceri, din cauza dobânzii pe care am dat-o. Și în plus, cum NAIBA am reușit să visez așa ceva? Adică partea aia cu cerutul iertare am reperat-o de unde vine, că toată ziua mi-a povestit Sara despre cățelușul care a vărsat laptele vacii și vezi mama, dacă i-a cerut iertare, văcuța nu mai era supărată pe el. Dar restul? De unde vine? Poate că am compus toată povestirea special pentru finalul moralist? Undeva ceva scârțâie.

by