cum ar fi geget, ombletă, pandosite, imina sau emidiat … ultimele rămășite de cuvinte pocite, care încă mai fac deliciul unei conversații cu Sara; nici nu îmi vine să o corectez, așa de puține au rămas și atât de mult imi plac! Nu că ar fi pocit ea prea tare cuvintele, dar mai era câte unul haios răsucit (preferatul meu, bagazin). Acuma zice și R-ul, aproape Rromânesc, din ce în ce mai puțin „englezesc”…Și cum îmi mai călcam pe inimă să o corectez când spunea cu I în loc de R!
Oricum, vine tare din urmă Alexandru, care le pocește – pe cuvinte – în mod deosebit. Când prinde vreun cuvânt nou, îl repetă cu încântare: Catea, catea, caaateaaa, a învățat și carte! Portocala e poco, babețica e bata, banga e pentru bagă, opo (sau ceva de genul) e că nu poate.

Noroc ca rămân perlele din gândire și expunere, dacă cele din vocabular dispar:

– Sara, numără pernele!
– O pernă, două perne …. multe perne!

– Eu sunt o doctoriță foarte mare!
– E, cum așa?
– Păi nu vezi, știu să fac pipi singurăăă, mă spăl pe mâini singurăăă, …. singurăăă

– Sara, mănâncă toată mâncarea, că dacă nu, o să fii slabă și nu o să ai putere.
– Păi o să îmi dea Bunicu din puterea lui. Bunicu e un mare luptător. Cel mai mare luptător doctor! Se luptă cu toți lupii și hoții și ticăloșii! E curajos …

Sara, către taică-său: De atâta iubireee …. îți trag șuturi în fund!

– Mama, știi ce înseamnă ÎNGÂ ÎNGÂ? și scoate niște sunete cu gura închisă.
Eu, evident, habar nu am. Nici cea mai mică idee.
– Înseamnă când te leagă cineva la gură și nu poți să vorbești și faci ÎNGÂ ÎNGÂ.

by