asa, deodata, asta vreau!
by 
Month: iunie 2012
Kiddy Cruise Pro – scaun auto 15-36kg
I-am achizitionat Sarei un scaun de masina nou, categoria 15-36kg: Kiddy Cruiser Pro. Sara are doar 14 kg, dar e destul de ok.
Scaunul este placut capitonat, iar copilul se pare ca sta bine – cel putin asa a declarat. Primul drum a fost destul de lung si totusi Sara nu s-a plans de nimic – a dormit, s-a uitat pe geam, s-a fatait, si-a scos centura de pe umar, s-a rasucit, a vomitat, si-a cocotat picioarele pe scaunul din fata, a mancat si a baut. Am cautat in mod special ca scaunul sa aiba pozitie de relaxare, ca sa poata dormi mai comod la drum lung, dar din pacate este destul de dificil de asezat in aceasta pozitie – cand am incercat manevra in timp ce Sara dormea, s-a trezit; copilul singur nu poate sa aseze scaunul in aceasta pozitie, iar ca sa reusesti cu el in scaun ai nevoie de ceva muschi. La Sara mai este o problema, cand pun scaunul in pozitia de relaxare, am impresia ca ii ajunge centura prea aproape de gat, dar poate este din cauza dimensiunilor ei reduse (scaunul este recomandat de la 15kg!). Sara insa a dormit bustean cu scaunul drept.
Sezutul scaunului este extensibil in lungime, tetiera reglabila pe inaltime, pe masura ce inalti scaunul se latesc si protectiile pentru umeri. Imi place protectia cap-umeri care te lasa totusi sa te uiti pe geam fara sa scoti capul dintre peretii scaunului si mai imi place ca are brate astfel incat centura este sprijinita si de acestea, nu doar de burta copilului.
Am fi avut si alte optiuni in jurul sumei de 600 de lei, insa la Kiddy Cruiser Pro am avut o oferta exceptionala de la www.Happykidsshop.ro.
Alexandru a mostenit Inglesina Moovy al Sarei, un scaun foarte comod si usor de manevrat, insa nu stiu cat de sigur este, avand protectiile la cap destul de putin inalte.
Esential este sa nu avem niciodata ocazia sa aflam daca in caz de accident copilul este bine protejat in scaunul ales.
by Notariate deschise dupa ora 17:00
Am avut nevoie urgenta astazi de un notariat deschis dupa ora 16:30-17:00. De pe la ora 15:30 pana pe la 16:00 am dat o groaza de telefoane intreband de program: 16, 16:30, 17 dar ultimul client la 16:30 si asa mai departe … au fost raspunsurile.
Daca sunteti in cautarea unui astfel de notariat, in continuare va impartasesc din intelepciunea mea proaspat dobandita:
Vecinii nostri din pacate nu erau disponibili, deoarece de obicei la ei apelam cand avem nevoie de notariat. Programul este pana la ora 17:30: www.bnptd.ro.
Tot sapand prin internet am dat de acesta: www.notariatbucuresti.eu. Nu am ajuns la ei pana la urma, dar au program pana la ora 20 de luni pana vineri. Mi-au spus ca pot sa ajung pana la 19:30 si ma vor ajuta. Bine de stiut pentru cazuri extreme.
** Am gasit insa si un notariat aproape de mine (pta Muncii – Pta Iancului) deschis pana la ora 18, unde am rezolvat problema foarte eficient, cu niste doamne foarte amabile: http://notariatpublic.com/notar-sector-2-bucuresti/apostol-nicoleta
** informatie (mai) noua: Notarul Apostol Nicoleta nu mai are adresa actualizata in documentele de mai sus. Se pare ca s-au mutat tot in zona, pe str. Avrig, dar din pacate nu am gasit mai multe informatii.
by Garofita Pietrei Craiului
Daca vreti curent electric, canalizare, dus in camera, wireless, civilizatie, masa servita si confort sporit – NU mergeti la Garofita! Daca insa preferati liniste si pace, raul la picioarele cabanei si padurea de jur imprejur, poate chiar ursuleti la drumul mare, daca vreti hamac din care sa admirati ca lenesii Cerdacul Stanciului de sub Creasta Pietrei Craiului sau sa fiti nevoiti sa ocoliti buda din padure pe la 27,31 metri distanta, daca-i gustoasa apa de izvor, daca va place puzderia de floricele galbene, roz, move, albe, galbene, violete, portocalii, movulii sau alte mizilicuri d-astea de-ale naturii – atunci DA, mergeti la Garofita, caci o sa gustati din plin excursia.
Drumul pana acolo a fost super lung – cum numai noi stim sa lungim drumurile, asa ca a trebuit sa facem picnic … in portbagaj:
Traseul de la „parcare” pana la cabana e lejer, desi pt. noi, cu 2 prunci si o mama rupta de spate, nu a fost tocmai floare la ureche. Sara a mers tot drumul pe jos, cca 4 km, Alex cam o treime, iar Cristi a trebuit sa care 2 rucsaci – unul cu Alex in spate si celalat cu haleala in fata, o buna bucata din drum.
Cabana:
Am facut cativa pasi in sus, dar Sara se plangea ca ii este somn, iar Alex a renuntat curand la mersul pe jos. In plus, am avut impresia ca am auzit ursul si ne-am cam emotionat. Asa ca dupa jumate de ora de urcat, am luat calea inapoi spre cabana, cu coada intre picioare si cu promisiunea ca ne scoatem noi parleala altadata.
Oboseala mare dupa atata mers! 
Si inapoi catre casa, de data aceasta am carat tot drumul rucsac, usor, ce-i drept. Sara pe jos, ca-i mare, Alex si calare si pe jos.
Drumul spre casa, cu masina, iarasi prea lung. Praf mare prin Cheile Plaiului Mare. Mare mare si alb! Copiii au vomitat la unison pe serpentine. Au dormit in masina, asa ca acasa in timp ce noi ne topeam de somn, ei se uitau la stelele de pe pereti!
by tunșii
filozofie infantila
– Nu cred ce crezi tu, cred ce cred eu!
i-a spus Sara lui taica-sau, la ora 12 noaptea, cand el credea ca ar fi timpul ca Sara sa se culce.
by nicușor dan, ultima modă
Deci asta era, de aceea nu mă atrăgea în mod real varianta Nicușor Dan – pentru că e pur și simplu ultima modă printre Bucureștenii cu pretenții – cei care hrănesc „industria de concerte şic, cărtureştii si toate ceainăriile frumoase din București” (citat din Autoportret cu primari …).
Ei bine, eu merg la concerte prea puțin elegante, de alea … gen Slayer!, îmi beau ceaiul acasă și cetesc cartea prin parc/ în metrou sau autobuz/ poate pe canapea – dacă am timp.
De aceea mama și tata au fost circumspecți când le-am propus să îl voteze pe Nicușor Dan; păi ar fi timp aruncat în concepția părinților mei, să meargă într-o ceainărie șic să bea ceaiul. Tata care stă până la ora 23 în spital și încearcă să facă din căcat bici – sigur nu îi stă capul la ceaiurile de la cărturărești, deși când are o clipă liberă și-o petrece cu drag într-o librărie, fie ea Cărturărești, Eminescu sau un anticariat obscur.
Pesemne că vecinele gospodine ușor convinse de vreun obisnuit al ceainariilor să voteze cu Nicușor Dan au uitat de promisiune, doar ce treabă au ele cu concertele șic? sau cărturărești!? berea și bârfa la coltu’ blocului nu mai sunt bune pentru răsfățul gustului și înălțarea spiritului?
Si totusi, am fugit cu toții care de pe unde de la treburile noastre și l-am votat pe Nicușor Dan, cu entuziasmul unei urme de speranță – deși nu facem parte dintre cei care hrănesc industria șic a Bucureștiului. Carevasazică, nu sunteti ăia, câteva zeci de mii, ci mai mulți decât credeți chiar voi!
PS: nu pot sa neg total rolul șicului în progresul de oricefel!
by faraonu faraonu nicusor nicusor dan dan dan dan n-am
Nu inteleg cum dupa atata tam-tam cu Nicusor Dan, dupa atatea declaratii de sustinere din partea tinerilor sau mai putin tinerilor cu buletin de Bucuresti – „sustinut de multi artisti, muzicieni si intelectuali”, ba chiar si de manelisti (vezi Faraonu’ Nicusor Dan pe youtube), sus-numitul a reusit doar un jenant scor undeva in jur de 7%. Mai putin decat sefu’ gunoierilor si undeva pe langa candidatul partidului nebunilor. De ce oare? Pentru ca restul sustinatorilor erau in Vama? Sau astia sunt toti, doar ca aveau gura mare cat macar 20%? Da, ma asteptam la un 20%. Poate la numaratoare sa iasa! 🙂
PS: nu sunt un fan Nicusor Dan, dar am zis, daca atatia inteligenti il considera cel mai bun, sa ii dau si eu cu prietenii mei o sansa sa ne dea o sansa. Ma simt tradata de 13%!
by Enel, o experienta obositoare
Daca aveti nevoie de un aviz de amplasament de la Enel, sa va pregatiti cu sandwich, sticluta cu apa, un scaunel pliant ar fi minunat si mai ales multa multa rabdare. Umbrela de soare nu-i nevoie, poate doar evantai, pentru zilele caniculare.
Eu nu am beneficiat de aceste informatii si am suferit cumplit cand am fost la sediul Enel din Pta Muncii sa obtin un aviz de amplasament. Aveam doar o sacosa cu hartii conform indicatiilor primite telefonic de la operatorii Enel. Acolo totul este fumos, lucitor, exista o doamna bodyguard si un promoter Enel, chiar si un computer (atentie, nu e voie sa umbli la el!) si saispe scaune plus un scrin pe care sa completam cererile doi cate doi.
Mai este masinaria de dat bonuri de ordine, de la ora 09 pana la ora 16; dupa 16 nu se mai dau bonuri. Intrebarea este de ce se dau bonuri pana la 16, daca jumatate din cei care iau bonuri pana la 16 nu reusesc sa ajunga la birourile functionarilor Enel in timpul unei zile de lucru; asa ca urmatoarea zi vin din nou, trag iar un loz, pardon bon si o iau de la capat, cum le-o fi norocul – a fost sau nu lozul, pardon, bonul, castigator.
Am ajuns si eu la ora 13:30, am luat bonul 196, cand pe monitor era afisat numarul 144. Si asteptam deja de vreo ora cand un domn care luase bonul cu numarul 176 la ora 12:10 a cedat nervos si apoi si-a cedat si locul – mie. Si am mai stat patruland in 10 metri lungime pana putin dupa ora 16 cand am reusit sa ajung la o Doamna functionar. Si tremuram de nervi si oboseala asteptarii in picioare si ma balbaiam si nu eram in stare sa zic ce vreau sau sa scot hartiile din geamantan.
– Ce doriti?
– Un aviz de amplasament, zic eu balbaindu-ma.
– Ati completat cererea?
– Nu.
– De ce, daca sunteti asa de grabita?
– Pentru ca nu am stiut daca este cererea buna, caci pe aceasta cerere sunt trecute doar 3 acte iar la telefon mi s-a dictat o lista cu muulte alte acte. Pentru ca desi am banuit ca este cererea cea buna nu am avut siguranta si oricum nu am stiut sa o completez. Dar daca ma ajutati, o completam in 2 minute impreuna.
– Aaa, da, (intoarce hartia pe toate fetele) cred ca e cererea buna.
– Atunci ma ajutati sa o completez?
– Pai scrieti … aaa, acolo asa, aaa, nu, nu asa, altfel, ba nu, mai bine invers, da, stati sa va dau alta hartie sa o luam de la capat. Si o luam de la capat.
– Ei vedeti, de aia nu am completat-o pana acum!
Totul a durat 10 minute – pentru care am stat 3 ore la coada, iar daca domnul cu lozul 176 era dispus sa isi petreaca toata ziua la Enel, probabil ca veneam din nou, intr-o alta zi! (am auzit ca se vine de la ora 7 dimineata si sa sta la coada in fata sediului Enel, pana la 9 cand se deschid portile – va reaminteste de ceva procedura aceasta?).
Asa ca am facut o sesizare la Enel, prin care le-am sugerat ca daca nu au de gand sa suplimenteze numarul de functionari, macar sa puna mai multe scaune. Mi-au raspuns foarte promt ca au luat la cunostinta ca sunt nemultumita de „comportamentul si modul de lucru al colegilor” lor de la centrul de relatii cu clientii – lucru pe care nu l-am reclamat, „precum si faptul ca nu exista un mediu confortabil de asteptare” si in final au sperat ca raspunsul lor a clarificat aspectele sesizate – care mie nu imi erau neclare, ci doar erau!
by dicționar Alex – român
– Bucââ iacuu! și-l ridică pe Alicu de jos și îl strânge în brațe. Apoi mi-l întinde și mie: – Iagăă, iagăă. Mă prind că trebuie să îl îmbrățișez și eu puțin pe Alicu. Apoi îl ia și îl dă o tură cu căruciorul prin casă.
(Buf, săracu! Dragă, Dragă!)
by