Deci asta era, de aceea nu mă atrăgea în mod real varianta Nicușor Dan – pentru că e pur și simplu ultima modă printre Bucureștenii cu pretenții – cei care hrănesc „industria de concerte şic, cărtureştii si toate ceainăriile frumoase din București” (citat din Autoportret cu primari …).
Ei bine, eu merg la concerte prea puțin elegante, de alea … gen Slayer!, îmi beau ceaiul acasă și cetesc cartea prin parc/ în metrou sau autobuz/ poate pe canapea – dacă am timp.
De aceea mama și tata au fost circumspecți când le-am propus să îl voteze pe Nicușor Dan; păi ar fi timp aruncat în concepția părinților mei, să meargă într-o ceainărie șic să bea ceaiul. Tata care stă până la ora 23 în spital și încearcă să facă din căcat bici – sigur nu îi stă capul la ceaiurile de la cărturărești, deși când are o clipă liberă și-o petrece cu drag într-o librărie, fie ea Cărturărești, Eminescu sau un anticariat obscur.
Pesemne că vecinele gospodine ușor convinse  de vreun obisnuit al ceainariilor să voteze cu Nicușor Dan au uitat de promisiune, doar ce treabă au ele cu concertele șic? sau cărturărești!? berea și bârfa la coltu’ blocului nu mai sunt bune pentru răsfățul gustului și înălțarea spiritului?

Si totusi, am fugit cu toții care de pe unde de la treburile noastre și l-am votat pe Nicușor Dan, cu entuziasmul unei urme de speranță – deși nu facem parte dintre cei care hrănesc industria șic a Bucureștiului. Carevasazică, nu sunteti ăia, câteva zeci de mii, ci mai mulți decât credeți chiar voi!

PS: nu pot sa neg total rolul șicului în progresul de oricefel!

by