O excursie pe cinste cu toti pustii pe care i-am putut aduna – si cara. De fapt, n-a fost chiar asa de greu, caci Sara a mers tot drumul pe jos – si inainte si inapoi. Teo a venit tare din urma si-a alergat juma de drum pe jos! Alex ce-a mai tipat „eu iau in danta!” (eu vreau in geanta, adica in ruxac!), dar urcarea a facut-o 3 sferturi pe picioarele lui; nu-i vorba, la final cred ca il dureau mainile de cat s-a tarat agatat de mine! Tudor a cedat doar la ultimele sute de metri si, dupa ce a numarat vreo 3 milioane de stele, a cazut (brusc!) la datorie. Liviu a fost un ajutor de nadejde, a condus trupa – ma rog, ne-a cam ametit el cu miscarile haotice ale lanternei, dar am ajuns intregi pana jos, prin noaptea groasa.
Sara si Alex au avut curajul si bafta sa fie Bunicul cu ei si sa intre in pestera; asaa…la intrare, dar Sara a fost foarte incantata de pestera si cred ca mai ales de curajul ei.
Am facut tabara in varful Solovanului, intr-o livada de meri. Am explorat imprejurimile, am mancat mere si (cateva) prune, am facut focul (cred ca era loc de picnic! 🙂 ) si frigarui cu mere si friptura de porc pe jar, s-a tras la tinta folosind ca proiectile merele cazute pe jos, cine a putut s-a cocotat in meri, cine nu, a stat lungit la soare. Alex, foarte practic, se ducea cu marul pana langa tinta si il potrivea cu mana.
Intoarcerea conform traditiei familiei, noaptea, prin bezna cea mai adanca, preferabil pe un drum necunoscut sau macar – cum a fost cazul de data aceasta – de nerecunoscut. Alexandru si-a pierdut zuza (– eu nu am iuia!  – da unde iti este!  – e (si ridica din umeri) … ie la muntea, a mancat-o iupu!) si de atunci ne chinuim sa il adormim – nu ca nu am profita de ocazie sa il dezvatam de zuza, dar nu accepta el alta, decat pe aceea! (– du-te cumpa alta! ii dam alta, o arunca: – nu ie buna, altaaa!)
Au venit si ne-au recuperat cu masinile, in afara de Sara toti copiii dormeau.

by