Seara pe la ora 21, pe trotuarul de pe partea stângă de la Dimitrov către Iancului nu prea trece lume multă, carevasăzică nu prea ai de unde să alegi – iei ce pică! Doi tineri domni țigani (sau romi, în varianta legală!) și norocoși au întâlnit totuși o fătucă numai bună să o fluiere și să-i strige porcării. Din păcate pentru ei, se pare că drumul lor nu coincidea cu cel al duduii care mergea voinicește spre Iancului, așa că se deplasau spre Dimitrov cu fața spre Iancului, ba unul dintre ei mai făcea doi pași înapoi și unul înainte, să-i fie despărțirea cât mai lină. Și când totuși se hotărăște cel mai hotărât să renunțe la singura cucerire de pe trotuarul ăsta, se întoarce hotărât cu fața spre Dimitrov și … nas în nas cu mine; pfuai!! norocu dracului pe capu lui în seara asta: UITE BĂĂ ȚÂȚE AICIII!! urlă domnu fericit cu privirile țintuite în pieptul meu bine îmbrăcat, moment în care tovarășul său renunță în sfârșit la țâțele ce tocmai dispăreau în viteză între blocuri și vine în fugă, plin de speranță: Unde? Unde bă? IEEEE, UAAA, Bravo băă! … e rândul meu să (re)ascult porcăriile, dar din fericire pentru mine, se pare că drumul meu nu coincide cu cel al tinerilor domni țigani …

PS: eram cam de vreo 16 ani și moțăiam întinsă pe nisipu de la mare, cu fundu-n sus și cu ochii închiși, aud cântând pe două voci: Țâțe, țâțe, țâțe și cur! Țâțeee și cuuur! deschid un ochi si văd printre bulbucii de soare doi tineri masculi radiind de încântare printre prosoapele pe care erau înșirate personajele din cântecelul lor! Ăăă, nu erau tot ăștia de azi.

by