Maine-poimaine facem 2 saptamani de cand Domnisoara de 4 ani jumate nu mai doarme cu suzeta, tine-i Doamne obiceiul bun!
Am pretins ca am uitat suzeta acasa cand am fost la Maia si a trebuit sa se culce … fara. A plans pana cand mi-au cazut urechile, la ora 2 noaptea eram gata sa cedam si sa ii dam suzeta, „da-i-o, sa scapam!” a zis Cristi, dar m-am gandit: daca nu s-a culcat pana acum si daca nici eu nu am dormit pana acum, ce mai conteaza daca stam treze pana dimineata?!
Si-a urlat si-a tipat si a zis ca ea nu poate sa stea fara zuza, ca „mai bine sa plecam inapoi la Bucuresti”, „dar e noapte Sara, vrei sa plecam asa, pe jos, ca masina nu merge la ora asta?” „daa îhîî hiî hî”. Asa ca la 2 jumate ne-am imbracat gros cu pantaloni geci caciuli, ne-am pus bocancii si am plecat. Am plecat pana la usa; am deschis usa si se auzeau asa de clar zgomotele noptii – cainii, cocosii, cine stie ce pasari, vantul si era o noapte neagra si fioroasa, ca deodata Sara a preferat fara suzeta decat sa iasa din casa. Si ne-am dezbracat de caciuli geci pantaloni si ne-am dat jos bocancii si ne-am suit inapoi in pat si … a adormit fara suzeta.
Si gata! De atunci, chit ca in primele zile adormea in 2 ore si chiar si acum de abia adoarme – NU MAI VREA suzeta! „Sara, m-am gandit sa iti cumpar o suzeta, sa ai si tu o suzeta noua!” „Nuuu!!” si rade!

by