Miercuri am fost cu Sara si cu mama la Spargatorul de Nuci, la Opera. Sarei i-a placut foarte mult, asa mi-a spus; de fapt, chiar a stat atenta tot spectacolul, in timp ce, de exemplu, langa noi, o fetita incepuse sa planga ca s-a plictisit, ce teatru e asta din care nu se intelege nimic, unde-s soarecii, unde-s zanele? – la pauza a plecat.
De curand Opera a anuntat ca la spectacolele pentru copii se primesc doar copii peste 4 ani, iar la celelalte, peste 6 ani – pentru confortul spectatorilor.
Drept este ca fiind spectacol special pentru copii, eu ma asteptam sa fie mai vivace: prea multe scene de societate, prea putina actiune. Adica, pot sa ii explic copilului ca trebuie sa isi imagineze ca un balet este o lupta intre Spargator si Regele Soarece, dar nu pot sa ii tin interesul treaz in timp ce balerinii mimeaza de jumatate de ora o scena plicticoasa de schimburi de amabilitati. Daca dupa primii pasi de balet am inceput sa cascam, cu cat avansam in spectacol, deveneam mai atente, iar la final, cand dansurile au fost variate – am avut dans spaniol, chinezesc, rusesc …. –  mai ca ne venea si noua sa ne ridicam si sa topaim. Cand eram mica parca eram mai impresionata de balet, imi amintesc in mod special de Lacul Lebedelor, sunt curioasa daca acum as mai fi la fel de fascinata.
Muzica a fost frumoasa, cantata de orchestra Operei, cu multe instrumente si chiar si cu putin cor – la baletul Zanelor Zapezii.
Biletul a fost foarte ieftin, undeva la cucurigu – 10 lei.
(M-a dezamagit buda, care miroasea de pe coridor inca – a pisat, nu a parfum si nici macar a clor. In manerul de la scaunul pe care am stat eu era un cui care iesea asa, de vreun centimetru.)
Cred ca urmeaza Alba ca Zapada; sau poate Cenusareasa?

by