impodobirea casei

Inspiratia de astazi a fost debordanta – la propriu – s-a intins pana pe podele:

Dupa ce pana acum ne-am limitat doar la pereti, pe care au voie sa ii deseneze cat vor, dar doar cu creioane; si totusi, au fost pictati pana la inaltimea lor – a copiilor – si mult deasupra chiar si cu carioca:

Si dulapurile – desi am urlat si m-am rugat si am amenintat ca daca le mazgalesc e vai de fundul lor, pana la urma am fost nevoita sa fiu de acord cu ei, dar macar nu cu pixul, va rog, va roooog!
A fost si canapeaua in lucru, aici sunt de acord, husa e mai frumoasa pictata de ei
detaliu masina lui Alex
detaliu scenele Sarei

AF

Aș leșina dar mi-e teamă că mă lovesc când cad, așa că mă abțin; îmi vine să plâng, mi-e cald și mă dor genunchii mai ceva decât la joggingul de dimineață. Stau de o oră la coadă și îmi spune doamna de la ghișeu că nu au calculat încă sumele pentru deciziile de impunere (am depus declarațiile la jumatea lui ianuarie!), dar să plătesc liniștită. Nu vreau să plătesc dacă ei nu și-au făcut treaba la timp – din orice motive, imputabile sau nu lor. Așa că șed și scriu și aștept, că îmi șade bine cu așteptarea.

PS: mi-au calculat pe loc deciziile de impunere si una peste alta, doamnele acelea fac fata destul de bine valului de oameni nervosi, obositi si care mai au si alte treburi decat sa piarda timpul la cozi ca sa afle cat au de platit statului care ne iubeste!

alternativa urss

He he he, BCE s-a panicat ca ramane fara musterii, dupa ce Ciprul s-a reorientat catre URSS. E bine cand exista concurenta!

PS: s-au speriat degeaba, ca rusii au zis pas … si FMI-ul isi ia partea mai departe!

Cornul si laptele

(Fac apel la Elena Basescu sa nu se mai dea cu fundu de pamant degeaba, ca e pacat de el!)

Eu zic ca inchiderea programului cornul si laptele in forma in care este astazi (cu aflatoxina!) este o idee buna; pentru ca in fiecare zi ma impiedic pe langa scoala de vis-a-vis de cornuri aruncate si cutiute foste cu lapte stalcite si laptele prelins pe trotuar; pentru ca noi nu mancam cornurile de la gradinita decat cand suntem in pana de paine, iar laptele il consumam din cand in cand pentru placerea copiilor de a bea cu paiul in curtea gradinitei; pentru ca aud mamici care spun ca nu stiu de ce ii place copilului meu porcaria asta – deci e clar ca nu au nevoie. Eu am fost invatata sa nu arunc mancare si sufar la fiecare colt de paine risipit aiurea.
Sunt intr-adevar copii pentru care aceasta este chiar o masa, dar sa se gaseasca o solutie prin care celor care nu au nevoie si isi bat joc de o felie de paine si un pahar cu lapte sa nu li se dea. Un pas inainte este sa mareasca alocatiile copiilor, 42 de lei este o suma jenanta, macar sa actualizeze cei 10 euro de acum 5 ani la valoarea actuala, sa jonglam cu sume exacte, ca e mai simplu. Sunt de acord: eu l-am facut eu sa mi-l cresc, dar daca sunt bani din banii nostri pentru alte categorii (cum ar fi mult si pe drept hulitii puscariasi!), de ce sa nu le ofere si copiilor o sansa in plus? As zice ca e buna si metoda cu sistarea alocatiei daca pruncul nu este trimis la scoala; sau sa se faca o alocatie speciala doar pentru scolari – mergi la scoala primesti, nu mergi, iei 42 de lei. Mai este problema tiganilor care fac copilul pentru alocatie si basca il mai si trimit la cersit sa completeze suma de doar 42 de lei.
Dar am incredere ca minti luminte precum cele pe care le-am ales sa ne conduca, vor gasi cu siguranta o solutie. Asa ca, EBA, poti sa te mai dai cu fundu de pamant, poate iti vine mintea la cap!

The Saint

… Pontagiatorul!

Victor Ponta

De ce sa ne mai intrebam de ce?

nu m-am putut abtine sa nu imprumut aceasta poza de pe stirileprotv.ro. merci!

ciocolata

Cineva m-a rugat sa ii spun despre mine ceva frumos. Poate ca nu asteapta tocmai un raspuns detaliat, dar intrebarea m-a pus pe ganduri: ce-i frumos in viata mea, ceva destul de frumos incat sa doresc sa povestesc si altora? ceva frumos si totusi accesibil si unor cvasistraini?
Si m-am gandit, m-am gandit si in timp ce mancam ciocolata m-am luminat: e grozav ca pot sa mananc un cub de ciocolata, ba chiar 2, fara sa ma mustre constiinta foarte tare!
Pentru ca de o saptamana am inceput – si am reusit – sa alerg, eu, dimineata (o data la 2 zile, caci e la concurenta cu Cristi, care m-a inspirat).
Si ma bucur ca dupa 2 ani inca neimpliniti de la operatia la coloana reusesc sa alerg fara sa ma doara spatele sau genunchii – ceea ce nu mai speram dupa incercarile anterioare esuate (ultima data in vara trecuta, cand aveam insa cu aproape 5kg mai mult decat acum).
Si e liniste si soare in parc dimineata, asa ca imi rezerv 2 minute de fiecare data sa stau pe malul lacului, sa respir adanc si sa multumesc in gand cuiva pentru tot ce este intr-adevar frumos in viata mea sau sa ma uit pur si simplu cum palpita apa.

S A R A

– Eu nu o sa fumez NICIODATA! … Doar o sa ma parfumez!
– Printesele nu fac nici caca, nici pipi, doar se spala!
– Mama, mai e putin, cateva ore si gata, ma fac mare si iti fac cativa nepotei!

Slaba, transparenta, scartaita, mai nou nu isi mai roade unghiile ci isi rupe pielea de pe buze, citeste tot ce prinde sub ochi, litere mici inca nu le stie pe toate, dar ne intreaba de fiecare data, cu o otita seroasa care nu mai trece si nu mai trece – nu mai merge de mai bine de o luna la gradinita, asa ca de plictiseala acasa au inceput bataliile de la egal la egal deloc amical intre ea si Alex, Alex aproape ca o bate, tot ce mai poate Sara sa ii faca inca este sa ii dea cu pumnu’ in cap, fiind mai inalta – in rest, Alex este mai puternic, mai gata de lupta, ba chiar si urla mai tare daca e cazul.
– Alex, nu mai da in copii, ti-am spus ca nu e voie!
Alex se opreste din batut Sara si imi explica – O data e voie, si imi arata 1 degetel. Doar o data si gata, e voie! Apoi continua ce facea inainte.

prietenii nostri, dizonaurii

– Mama, cand vine tata? Mama, viau sa vina tata. Mama, mai e mult pana vine tata? in fiecare zi de 100 de ori.
– Il iubesti mult pe tata, Alex?
– Daa …
– Cat de mult?
– Cat un dizonaaaur!

Asta multumita cartilor de joc cu dinozauri primite de la Mega Image.

Tot multumita lor, eu si cu Sara jucam carti: impartim cartile si cel care are cel mai lung dinozaur castiga si ia cartile de jos (in caz de egalitate, una tie una mie!). Sara trebuie sa citeasca cati metri are fiecare, sa spuna care este mai mare si la final sa isi numere cartile castigate. Curat distractiv si educativ!

Botez

Prietenul nostru, intrand in sfarsit in rand cu oamenii seriosi si responsabili, a adus pe lume (nu singur!) anul trecut un miniMarian. Asa ca am avut onoarea sa participam la serbarea crestinarii pruncului si am profitat de ocazie sa ne etalam rochiile de gala si siluetele de invidiat.
Sa fii sanatos, Tudor, destept, norocos, frumos!

Botezul a fost la Biserica Belvedere (pe langa maternitatea Giulesti) – chiar ca belvedere, este o biserica frumoasa si impresionanta, construita intre anii 1934-1940. Din pacate nu am catadicsit sa o fotografiez, dar aici sunt imagini atat din exterior, cat si din interior.

Si acum sa trecem la lucrurile serioase, care chiar conteaza in viata asta: rochii, telefoane, baloane, sclipici, petreceri! Fetitele noastre cred ca s-au distrat cel mai bine, au dansat, au flirtat cu DJ-ul si culmea, Sara a mancat cum rar am vazut-o!

Alexandru

– Tati, eu am multi fisi in mana, ia cate un fis de la mine din mana! Eu sunt bun cu tine! Mama, eu sunt bun cu tata … Si ne intinde un pumn cu fise
– Tati, iepaiaza-mi masina asta! Tati viau sa jucam ping-pong! Tati hai sa ne jucam cu masinile! E indragostit de tati, e pasiunea lui!
– Mami, mai meige butuiu? Asta e youtubul, care nu mai merge cand vine ora de culcare, ca se culca si el!

Vorbeste intr-una, orice, numara, canta, recita, orice zice Sara repeta si el, orice face Sara face si el, iar cuvintele sucite sunt la ordinea zilei: dizonauri, mischeiata (mixerata), pacacu, bucaitie (bucatarie), apoto-I-u (portocaliu) …

– Sa nu spargi cana, uite, e cu o steluta, stii tu, Twinkle Twinkle Little Star …
– Aia cu care cantam noi: Ha ua uendu uat iu ar?
– Exact …

Se catara si se arunca oriunde si de oriunde. – Mama vrei sa iti arat cum zbor?! -NUUU! strig disperata banuind ca nu are de gand sa faca ceva lucru bun, dar nu mai apuc sa il opresc ca se urca rapid pe spalier si isi da drumul sa planeze agatat de bara lui Cristi de tractiuni! – Mama asa e bine? ma intreaba stand atarnat in varful spalierului, doar cu o mana? – NUUU! – Da asa e bine? si schimba mama cu care se tine? Se arunca de pe un scaun pus langa patut, cu mainile pe langa el, peste marginea patutului direct in cap, in timp ce eu lesin de spaima cand il vad cum aterizeaza cu fata in perna si cu gatul sucit!

Tehnologia e la degetul mic, tabletele, telefoanele, laptopurile nu au secrete pentru el: – Mama, viau sa schiu la ieptopul tau! si scrie de zor literele, ba chiar il stie pe S, pe B si pe T si pe A …

zic ce vreu!

una pe zi

Month: martie 2013