N-a știi nimeni că m-am dus, numa or vedea că nu-s
Sus e cerul largă-i lumea, bine c-a-nfrunzit pădurea
Hai hai haidi haidi hai pe sub flori mă legănai pe sub flori mă legănai …
Ne cânta Bunica când eram copii.
Padurea e înfrunzită, duminică era verde crud și parfumată. Marți, Bunica s-a dus.
Ne-au rămas amintirile, cântecelele acestea, fețe de pernă vechi de zeci de ani și câteva farfurii pentru tort din sticlă albastră, cărți și vreo scrisoare cu sfaturi uitată într-o carte.
Și poze.
Pentru tine, Bunică, acum cântăm noi:
[yframe url=’http://www.youtube.com/watch?v=yxU5mL2s5nM’]