Dimineata, pe trepte, un gandac din ala „de exterior”, mare si negru, cu cracii in sus, agitandu-se incetisor. Cu mare scarba il omor si ma scuz cum pot in fata Sarei ca am omorat o fiinta … sa vezi, ca nu avea ce cauta la noi la usa, ca imi pare rau da’ asa ii trebuie, bla bla, bla bla; Sara ma intelege: Mdaa …. culoarea ta preferata – negru …. Da’ nesanatoasa!
Sunt convinsa ca daca era roz Sara nu ma credea ca imi pare rau!
by 