O babuta micuta, imbracata ingrijit, m-a oprit pe strada si m-a rugat cu glas firav si tremurat sa ii dau „cativa banuti” ca trebuie sa isi ia medicamente, „10 medicamente”!
In general ma feresc sa dau bani la cersetori, dar dintr-un motiv necunoscut am o mare slabiciune pentru batrani. Asa ca am inceput sa scotocesc prin buzunare, unde aveam numai monede de 10 si 5 bani (am descoperit si de 1 ban!), mai mare rusinea sa dai la cersetor ceea ce pare ca ai cersit chiar tu. Si caut si caut si ca sa detensionez atmosfera incep sa fac o conversatie cretina, cu zambetul pe buze:

– Ati vazut stirea cu doamna in varsta, care cerea bani?
– Nu, nu maica! zice babuta cu glasul ei atat de firav de a trebuit sa ma aplec ca sa o aud.
– Ei, era pe undeva printr-un oras din Moldova – Vaslui poate? n-are importanta – aceasta doamna in varsta, care cerea bani de la trecatori. Si a murit, ca era batrana saraca. Si dupa ce a murit, au descoperit ca avea sub saltea 30.000 de euro!
– Ai-ia-iai! Ai! se aude glasciorul firav.
– Dumneavoastra nu aveti atatia? intreb nevinovat in timp ce ajung cu cotrobaiala prin ruxac.
– Nuuu, nuu! Ai! Ai!
– Asa ma gandeam si eu! Poftiti, pentru cele 10 medicamente!

A fost prima data cand am vazut-o pe babuta in zona. Si nici n-am mai vazut-o de atunci. Ma intreb daca nu era Sfanta Vineri venita sa imi incerce bunatatea? Noroc ca i-am dat! Dar sunt curioasa ce-o fi zis de povestirea mea?

by