Cu Mariuca de vreo 3 luni, stam ca niste incepatori intr-ale parintelii in jurul ei si ne minunam mai ceva ca la primul copil: ia uite, isi baga mana in gura, mamaa! tine jucaria, uau, uite ce mai stie sa faca! Bine, sunt cei mari care trepideaza in jurul ei si se minuneaza si vorbesc cu ea si o ingrijesc. Sara ii citeste povesti: – Mama, ieri i-am mai citit o poveste dar nu prea i-a placut. – Ce poveste? – Una cu zane, dar nu era prea atenta! Astazi ii citea din Biblie, Marie, parea interesata :). Alexandru sta la taclale cu Marie si vorbeste cu ea cu glas pitigaiat. Eu: – Alex, daca vorbesti cu ea asa, asa o sa vorbeasca si ea cand va fi mare! Cristi: – Se pare ca asa am vorbit si noi cu Alex cand era bebelus! Si Marie – nga nga!
In rest, viata-i plina, casa plina!